Uau ba, Craciunu, ce chestie ..

Chiar, de ce toata lumea e in plina erectie cand se pomeneste de aceasta sarbatoarea cu adevarat stupida ? N-am inteles. Nu poti sa tragi un partz linistit ca tre sa vina cineva sa-ti spuna: "dar vai, Craciunul inseamna sa faci BLA BLA BLA BLA". Sunt satul de perioada asta penibila a anului, de faptul ca baru etern se deschide tarziu ca naiba si la ora aia n-am chef ca-s prea multi oameni, de gm-urile si mesajele de pe mobil cu sarbatori bashite, de bradu din camera mea and so on.

Incep sa am vaga impresie ca-s singuru nefericit printre toti fericitii astia aparuti cu ocazia Craciunului. Daca ma mai intreaba cineva ce mi-a adus Mosu', respectiva persoana va fi luata la pula sistematic pana la Craciunu viitor. Nu pot sa stau linistit la PC ca sub geamu meu tre sa apara cate o ceata de puradei ruptzi in cur cu chef de colinde. Pe toate siteurile tre sa apara ceva legat de Craciun. Cred ca daca Mosu' ar fi ilustrat cum se caca, ar aparea si la TV asa.

Ma doare-n fund ca-i Craciunu. Si ce daca-s singuru care n-are chef de ha ha si hi hi ? S-au scumpit preturile in baru etern, nu vor mai exista pachete mici de tzigari si din februarie pachetu normal va fi 80.000. Am motive sa fiu fericit ? Ah da, spiritu Craciunului. Sper sa-l gasesc si sa-l folosesc drept hartie igienica.

De cadouri nu ma plang, anu asta am primit chestii folositoare si mai tre sa primesc in viitorul apropiat. La atata sa fie bun si jegu asta de sarbatoare. Si cand te gandesti ce fericit eram cand eram mic in preajma Craciunului ..

Daca stau sa ma gandesc, anu trecut de Craciun eram implinit. Ma rog, fix in 25 nu, ca n-am putut atunci sa dau cadoul meu unei persoane speciale(not as in retarded, ci pentru mine special kind .. you get it). Pe vremea aia aveam totu clarificat, stiam cum va decurge viitorul, ca totul va fi bine si ca mai bine decat atat nu se putea. 365 de zile mai tarziu observ faptul ca absolut totul e neclar, am pierdut tot ce am avut in plan spiritual, nici material n-o duc excelent, alcoolic(desi cookie domina la capitolu asta), nu-mi mai ajunge un pachet de Marlboro pe zi ..

Un om implinit.

bad move

eu: daca as fi stiut atunci ca am facut-o asa urat de oaie ..
ea: atunci ce?n-are rost sa-l aduci pe "daca" in discutie...asta e


damn it. 1-0 for reality

What if ?

(mentionez din start ca acest post a fost conceput la scoala)

Muie Haloscan. A reusit sa-mi stearga toate commenturile. Fgm de programel.

Anyways.

Ce weekend. Desi nu prea cred in minuni, mi-a fost dat sa vad unul. Poate chiar 2. Cu ocazia unei zile de nastere am reusit sa fiu, pentru cateva ore ce-i drept, fericit. Sa nu-mi mai pese de diferite insuccese, framantari sau alte griji zilnice. Alcoolul in combinatie cu muzica excelenta si prieteni = stare de spirit pozitiva. M-am descatusat de toate cacarelile si am reusit sa ma simt deasupra limitei mele umane. Sentimentul acela cand stii ca absolut, dar absolut nimic, nu te poate opri. Cand lumea din jurul tau nu mai e rece si violenta ci prietenoasa si calda.

Da, m-am simtit bine. Si nu-mi pare rau daca in ziua aia cineva era suparat pe mine. Nu. A fost momentul meu de refacere, acel moment in care esti plin de viata si o caldura neobisnuita te cuprinde din cap pana in picioare. Acele momente cand orice iti este permis.

O astfel de stare plus alte intamplari nu te pot lasa rece. Esti in stare sa treci peste orgolii stupide si sa incerci o impacare. Sa-ti ceri scuze in cel mai stupid mod pentru ca poti. Da, atunci poti. Nu te mai intereseaza ce are de spus cealalta persoana, conteaza ca te vei simti mai usor, cu sufletul impacat.

Dar n-am facut asta. As fi putut si rezultatul n-ar fi contat, dar n-am ajuns acolo. Poate frica de consecinte.

Nu stiu ..

(in orice caz, tot voi incerca zilele astea o mutare in front. 2 posibilitati:
a) se lanseaza o lunga discutie din care toata lumea va iesi sifonata dar macar s-ar rezolva anumite diferende
b) 2-3 propozitii si un "cheerio")

Obosit

Futut la cap, am decis sa inchei perioada de seceta a blogului. Aparent, n-am mai postat de 12 zile zile, p'acolo. Daca stau sa ma gandesc, de cand a inceput scoala. De ce ? Eheei dragii mosului, 'nspe mii de motive.

Sunt obosit. Sigur, un raspuns ar fi: dute si dormi atunci. Nu genul ala de oboseala. Oboseala pe plan mental. Cand nu mai esti in stare de nimic. Am obosit. Mi-am irosit energia pe tot felul de cacareli, la munca, in ghips, pe alcool, tigari and so on. M-am saturat sa ma strofoc sa mentin relatii de prietenie cu diferite persoane care pana la urma cred ca e frumos sa nici nu mai saluti, ca deh, cica te schimbi. Tu ai sacrificat mai multe lucruri ca o asemenea relatie sa mearga si pana la urma te trezesti cu buza umflata. Te enervezi, dai cu pumnii, urli ? Nu. Un sut in cur e pana la urma un pas inainte. Am luat plasa pe o asemenea treaba si am ramas fara energie.
Sunt prea obosit sa mai umblu. Pana la scoala, pana la acupunctura, pana in baru etern. Sunt prea obosit sa mai stau jos. Sa dorm. Sa scriu. Sa ma uit la filme. Cred ca-s prea obosit si sa lenevesc.
Sunt prea obosit sa mai rad, sa ma enervez. Dar in mod curios, am destule energie sa fiu deprimat. Daca inainte ma mai zbateam sa rezolv situatii, sa fac totusi pentru ceilalti, azi am ajuns la concluzia urmatoare: fuck it. Da, indiferenta doare si e de cacat, da da, we all know. Insa eu nu mai doresc nimic si nu mai vreau sa modific nimic.
Sunt prea obosit sa fac cunostinta cu oameni noi. Nu ma mai intereseaza de X sau Y. Da, ma bucur ca te-am cunoscut, acuma fa bine si plimba ursu. Am incercat sa ma inteleg cu toti oamenii cu care am facut cunostinta de un timp incoace. Nu a meritat, si nici nu voi mai incerca. Daca vrea cineva ceva, n-are decat sa incerce. I'm fed up with this crap.
Nu mai pot fuma calumea. Sunt prea obosit sa mai trag din tigara, sa mai ridic ceasca de cafea, sa trag urmatoarea gura de aer. Uneori simt cum pulsul imi slabeste brusc si simt o liniste rece, dar totusi atat de dulce. Cand oamenii devin siluete. Cand nimeni si nimic nu mai conteaza. Simti doar ca n-ai murit si, mecanic, dai drumul la picioare sa te duca prin alte locuri.

Asa ca daca aveati ceva planuri cu mine, forget 'em. Nu sunt dispus, nu am energia necesara. D'aia nici n-am mai scris. Oricum postu' asta valoreaza pentru mine cat negru sub unghie. Mediocru, fara idei. Si asta observ si la orele de romana unde s-au dus dracu sclipirile mele. Muza mea(oricare ar fi fost aia) a disparut. Va reveni ? Banuiesc ca nu in viitorul apropiat.

Anul asta scolar a inceput in forta. Absente nemotivate, certuri cu profi(adica ei urlau si eu ma uitam pe pereti, nefiind in stare sa adun 2-3 replici), certuri cu colegii. Anul trecut mi-ar fi pasat. Anul asta imi pasa la fel de mult cum imi pasa de situatia politica din Tajikistan. Desi nu-mi fac iluzii, poate intr-o zi voi avea ocazia sa impusc cativa din preferatii mei. Sau sa le fut o lopata peste ochi. Sa vad si ei cum ii sa te doara.

Lene in timp

Poate nu-i chiar cel mai potrivit titlu, dar incerc si eu. Tot am zis ca voi mai posta ceva, dar am tot amanat momentul. Tot timpul aman lucruri. Aman momentul cand ma voi apuca de testele pentru Cambridge, aman momentul cand imi voi citi cartile ce ma asteapta pe noptiera, cand voi repeta la tobe(desi cred ca ma las), cand voi face ordine prin PC, cand voi face ordine printre CD-uri ..

Si din pacate am amanat si alte lucruri. Cand trebuia sa inchei o relatie, am tot taraganat treaba pana s-a ajuns intr-o situatie urata. Am amanat acel moment din cauza fricii. Acum mi se pare stupida decizia mea. Dar nu pot repara nimic.

Inconjurat de cutii de mobile, pachete de tigari, CD-uri, carti, poze si alte minunatii, incet incet simt ca am dat gres. N-am facut ceea ce trebuia. Se spune ca o viata afectata de regreta va sfarsi trist. Sunt ciuruit de regrete. De amintiri. De tot ce e legat de trecut. As vrea sa pot lua multe cuvinte inapoi. Sa-mi trag o palma inainte de a face ceva stupid. Ma intreba cineva mai demult daca sunt fericit. Ce sentiment bizar. Probabil am fost fericit de vreo cateva ori in decursul existentei mele. Dar acum nu sunt. De foarte mult timp. Mi-as dori sa pot sa-mi retraiesc trecutul. La un anumit punct, probabil as innebuni. Stiu asta. Insa nu m-as da in laturi sa retraiesc vremuri trecute.

In diverse momente, ma cuprinde o disperare de a da timpul inapoi. Sa pot sa resimt mireasma primaverii, pe o banca in parc, cu o persoana importanta, care mai demult imi lumina ziua. Cum ma trezeam dimineata si stiam ca va fi o zi pe cinste. Ca nimeni si nimic nu ma va putea opri. Momentele cand stateam cu ea la geam si cum isi lasa capul pe umarul meu. Parul ei castaniu si fin imi provoca un fior de placere. Timpul disparea; stateam asa pur si simplu. Ascultam diferite melodii care se potriveau perfect situatiei, dar parca nici nu mai auzeam muzica. Auzeam cum respira, cum ii batea inima. Simteam acel tremur cand se uita la mine. Acei ochi pentru care as fi numarat la infinit. In drum spre casa ei, isi mai lasa capul pe umarul meu, lucru care ma facea sa calc extrem de fin, sa se simta ea bine. Cum ma mai imbratisa in cele mai ciudate momente si eu eram pur si simplu paralizat. Masajele ei puteau oricand sa ma scoata dintr-o stare mai nasoala, avand in vedere ca avea maini puternice. Un telefon sau mesaj de la ea insemna ca urmeaza o plimbare lunga si plina de momente comice. Daca ne certam, ea se supara prima, pe urma eu. Ne impacam in cele mai originale moduri. Am plecat in Franta un timp, si ea mi-a dat o floare si ea avea una la fel. Mi-a zis ca asa vom fi tot timpul aproape. Mi-a facut tot felul de desene pe brate, desene pe foi. Ca sa n-o uit. Daca era posomorata, stateam si in cap numa sa ii fur un zambet. In cel mai rau caz, o gadilam. Riposta si astfel lansam o mica batalie. Care tot timpul se termina in rasete si "castane".

Mi-as dori sa pot retrai acele vremuri. Cum spunea un prieten: "This was a long time ago, when everything was fine". Uneori visez scenele respective. Sau cand o revad imi amintesc de zilele bune. Am facut o prostie. M-am atasat de ea si asta m-a costat scump. Poate intr-o zi voi retrai ceva similar dar acum nu mi se mai pare posibil. Zilnic simt cum pierd situatia de sub control. Mai dau peste tot felul de lucrusoare de la ea, chestie care ma face sa ma simt mizerabil.

O melodie se potriveste perfect cu amintirile mele: Creedence Clearwater Revival - Wrote A Song For Everyone. Parca simt mirosul unei primaveri de vis ..

Trecut

Cum in baru' etern se baga o gramada de melodii relativ triste, in acele momente tind sa stau pe ganduri si sa ma gandesc la trecutul meu. Ce diferente acum 10 ani. Cand inca eram mic, nu conta ce muzica asculti, nu conta cum te imbracai, nu conta la ce te uitai la TV. Bateam mingea toata ziulica, meream si ne cheltuiam banii de bomboane la jocuri mecanice, faceam turnee in toata regula cu ajutorul jocurilor rulate pe consolele Sega pe care le cumparau ai tai din piata numa sa nu-i mai pisezi la cap, jucam tot felu de jocuri tampitele printre blocuri, sunam la taxiuri si faceam tot felu' de comenzi caraghioase, ne durea-n cot de ziua de maine, de ieri, de fete(huge enemies back then). Tin minte cum urcam in dudu din fata blocului numa ca sa prindem omizi si sa le aruncam in geamuri la oameni, cum urcam pe cladiri din imediata vecinatate, eram plin de rani de la fotbal dar nu imi pasa, nu-mi pasa ce freza aveam, cu o injuratura ii supuneai pe toti.

Ce zile. In ultima luna mi-am intalnit mai multi fosti colegi de joaca. Toti au devenit genu' de oameni pe care ii dispretuiesc. Cocalari, lanturi, imbracaminte de prost gust, freze de toata jena, vocabular de mahala. Am avut un sentiment profund de tristete. Oare daca nu ma mutam de acolo, ajungeam si eu ca ei ?

Chix

Dragi prieteni, chix ! Acesta este cuvantul zilei. De un timp incoace, toate mi-au mers pe dos, in cele mai neasteptate moduri and so on. Daca pe rand am dat faliment in viata personala, a urmat si marele plan de upgrade(adica sa-mi schimb mobilu si sa-mi cumpar un HDD + ceva RAMi) dar mai ales, o mica aventura in afara orasului. De curand s-a ivit ocazia de a face o mini-excursie prin Timisoara, cu scopu' de a mai cauta cate ceva. Bun, toata lumea fericita, de ce nu ? Pana la urma s-a fasait si asta. Exagerez putin, dar incepe sa se fasaie. Prea multe semne de intrebare, parerea mea. Sincer sper sa iasa treaba, ca meritam cu totii o mica evadare.

In rest, dezgustul meu fata de mai multe persoane. Unele care chiar au insemnat ceva pentru mine la un anumit punct. Dar asa e cand esti naiv. Crezi orbeste si iti iei un sut sanatos in coaie. Imi plac totusi promisiunile. Cu cata usurinta pot fi rostite, si cu ce usurinta pot fi uitate. Sa luam un exemplu: "da' normal ca totul va fi bine", "cum sa nu, totul va fi normal" etc. Si in final, rezulta un mare cacat. D'ala ascuns sub pres ce incepe sa puta intr-un mod oribil dupa un timp.

Asta e marele meu defect. Pot categorisi usor oameni. Deseori dau gres. Pe aia care chiar ar trebui sa-i detectez din start, nu reusesc. Ma atasez de ei, si imi ard pielea laterz on. Sa auzi replici de genul "ma distra cum te-ai enervat" numa senzatii placute nu-ti produc.

Mai am multe de invatat.

Away

A fost o zi trista. Ultima seara petrecuta in compania unui prieten foarte bun. Stiam deja de demult ca va pleca in State la facultate, dar tot timpul incercam sa uit acest detaliu. Mi se parea ca ziua cand el va pleca e departe. Tare departe. Dar ce inselator poate fi timpul. Parca ieri eram la revelion si faceam tot felul de poze weird si radeam ca nebunii, afumati serios din cauza alcoolului. Cum azi vara strangeam cu sarguinta marunti amandoi sa ne luam un pachet de Marlboro, care ulterior ramanea la mine. Cum dupa fiecare seara petrecuta afara mergeam pe acelasi drum catre casele noastre, ne opream langa el si ne bateam pula de diverse momente ale zilei. Cum am castigat 6 pahare la Ursus multumita unei beri primite de la el. Cum ne mai intalneam in scoala si mai postaleam o tigara, ne mai bubuiam niste pumni pe coridor sau cand imi tragea una peste ceafa cand chiar nu ma asteptam.

Acum cateva luni avusese un moment de sinceritate. El se mutase la noi in oras de vreo 4 ani, la inceputul liceului. Imi spunea ca ii de cacat toata faza, ca ii trebuise 2 ani pana ne-a cunoscut pe noi, cand totul mergea bine si iara trebuia sa plece. Si nici in State nu va fi prea roz. Un an sta in Baton Rouge la Louisiana State University dupa care iara schimba facultatea.

Restul ne tot amagim ca va reveni la anu' acasa in vacanta de vara. Dar probabil ca va lucra sa-si plateasca studiile. Dintre toti, mie imi pare cel mai rau. Il cunoscusem acum 3 ani, dar atunci tot il luam la misto si il consideram un ciudat(atunci avea freza ca si mine, huge shit :) ). Cand am intrat in liceu, un an nu prea ne-am vorbit. Tin minte cum printr-un prieten comun tot ajungeam la aceeasi masa da' nu ne vorbeam. Iar acuma imi pare rau.

We're all going to miss you dude. O sa te descurci tu. Tot timpul ai reusit sa te scoti. Ai avut tu momente mai grele, dar uite, le-ai trecut(ma rog, acuma si-a gasit si PCu tau sa se futa :)) ).

Mult noroc omule, si poate intr-o zi, o sa ne intalnim cu totii intr-un Starbucks prin Boston :)

Done

Inca o zi zacusca. Da' de aia mucegaita. Inceput normal, ca orice zi dupa care am plecat in baru' etern. Am stat ce am stat si am fost chemat la film la initiativa unei persoane. Repetasem episodu acum 4 luni si fusese super(desi filmu..jalnic). In fine, mi-am miscat fundu pana in cealalta parte a orasului si culmea ca am ajuns la timp(cu iPodu, greu sa nu mergi dupa ritm).

But all of a sudden, hell broke loose. Am simtit ca aveam tensiunea neobisnuit de mare, dar m-am facut ca ploua. Ajuns acolo ne-am intalnit cu totii(ca 4 am fost) si la un moment dat am ramas singur cu o persoana. Pot sa spun ca sunt ucigasul unei conversatii. This for example:

persoana: si ce-ai mai facut ?
eu: bine
persoana: :/

Ce a urmat a fost lucrul ce-l urasc cel mai mult. Tacerea apasatoare. Atunci cand doi oameni stau fata in fata, ocazional fac eye contact dar nu zic nimic. Normal ca n-am fost in stare sa scot un cuvant, as always, si asa am pornit pe picior gresit toata treaba.
Am luat filmu si ne-am pus sa-l vedem. The movie sucked again dar si socializarea. M-am simtit total absent si abia daca schiteam cate un zambet. N-am fost deloc atent cand ne-am jucat all sorts of small games si am continuat sa fiu static. Pur si simplu nu stiam ce sa fac. Trebuia doar sa-mi deschid gura, si n-am reusit. Urma sa ma intalnescu cu niste prieteni dupa, dar n-a fost sa fie. Astfel ca am mers cu taxiul jumate din drumul pana acasa cu respectiva persoana. N-a scos un cuvant si nici nu s-a uitat la mine. Cand ne-am dat jos, prinsese deja viteza inainte sa mai zic ceva. Am ingaimat un "thanks for the ride" dar nu stiu daca s-a intors sau nu la mine. Porneam deja total debusolat spre casa.

A urmat criza normala. Nicotina. Am gasit cu greu un ABC, luat una bucata Marlboro rosu si mi-am continuat drumul. Am simtit la un moment dat cum parca cineva mi-a bagat un cutit in inima. M-am oprit din respirat si am cazut in genunchi. O durere oribila, pamantul se misca sub mine si un tiuit puternic in urechi. Plus tensiunea care practic a explodat. Dupa cate momente, mi-am continuat drumul spre casa. Am mai avut crize de astea cu tensiune, ameteli and so on.

Sincer, cred ca si persoana respectiva s-a saturat de ciudateniile mele. O zi pus pe glume, o zi mai tacut ca un calugar. Probabil de aia usor-usor se distanteaza de mine. Imi pare rau. Sincer imi pare rau. Dar uneori simt cum nu pot lega 2 propozitii. E o imagine dezolanta cand o vad cum se mai uite uneori la mine si eu nu pot spune nimic. Cum din ciudateniile mele o resping ..

What if I fell to the floor
Couldn't take this anymore ..

o idee buna

Avand in vedere ca in ultimu timp am avut parte numa de chestii destul de nasoale(lucrat 18 ore pe zi intr-un loc unde se bagau manele non-stop, esec in personal life, probleme de sanatate), am ajuns sa fiu putin static. Putin mai mult. De fapt, chiar extrem de mult. Am ajuns sa stau ca o soseta murdara pe scaun la PC si .. pur si simplu sa stau. No net surfin', gaming..NOTHING.

Sa imi vina idei(OMG OMG, kewl shit) care dupa 40-45 de secunde sa se evapore in mod subit. Si eu sa raman cu vaga impresie ca undeva ceva nu-i bine. Am devenit oarecum indiferent dupa cate am patit, cred ca incep sa sufar de "miserupism"(o atitudine deloc fericita).

As schimba multe la mine. Mi-as dori sa fiu la fel de vesel ca acum 3-4 luni, sa nu mai simt orice esec ca un robinet luat in dinti din plin. Sa ma pun in miscare, ce dracu. Ca tot stau cu depresia asta in brate de 'spe mii de zile.

In fine, am gasit un sfat destul de interesant de pe un alt blog:
toti suntem asa frate. pe bune.

In seara asta asculta niste blues, bea o sticla de vin si culca-te si dormi vreo 12 ore, maine du-te la o plimbare lunga prin parc si mai dormi iar pe saturate si ai sa vezi ca o sa-ti treaca.

I just might do that. O sa plec la munte cu niste prieteni apropiati(sau prietene, heh-heh) si o sa stau sub claru lunii cu o sticla ieftina de vin(eh acuma, nici prea ieftina) si o sa-mi dau drumu la tot ce am tinut in mine. Si daca nici asta nu merge, imi bag banii la CEC si ma culc beat.

Primele randuri

Intr-un mod oarecum bizar, am ajuns si eu sa am un blog. Cochetam cu ideea de cel putin un an dar mai multi factori m-au impiedicat sa ma apuc si eu de unu. Am urmarit o groaza de bloguri sa vad ce si cum si sper sa ma descurc si eu oarecum onorabil. Dar asta va ramane de vazut.

In fine, sa ne cunosteam, ey ? Un cetatean al Romaniei, denumit Andi(Andy, cum vreti), adolescent cu o doza cel putin imens de mare de sarcasm, ironie, rautate. Nu excelez intr-un domeniu anume, numa accidentari(oase rupte, dislocate, luxatii, tot tacamu, nu alta). Am o pasiune ascunsa pentru chestii melancolice, mellow shit. Ascult rock, la filme ma uit mai rar, dar incerc sa prind toate filmele lu' Adam Sandler(genial individu, desi ii umor american >_<). O fire calma, neobisnuit de calma chiar(am fost acuzat ca is exagerat de calm) si tin opinii/frustrari in mine. Tipic.

Ce fac eu in general ? Ca orice dude. Ies in oras, ma intalnesc cu prietenii, beau o bere/cafea, fumez ca marfaru', ma complic de unu singur cu lucruri nasoale, mai slabesc 3 kg cand intru in contact cu soarele. As vrea mult mai multe, da' na, daca nu "ieste posibilitate", ce sa-i faci ?

Hmm, sa vedem acuma cine va citi toata chestia asta

PS: Imi place poza aia.