Obosit

Futut la cap, am decis sa inchei perioada de seceta a blogului. Aparent, n-am mai postat de 12 zile zile, p'acolo. Daca stau sa ma gandesc, de cand a inceput scoala. De ce ? Eheei dragii mosului, 'nspe mii de motive.

Sunt obosit. Sigur, un raspuns ar fi: dute si dormi atunci. Nu genul ala de oboseala. Oboseala pe plan mental. Cand nu mai esti in stare de nimic. Am obosit. Mi-am irosit energia pe tot felul de cacareli, la munca, in ghips, pe alcool, tigari and so on. M-am saturat sa ma strofoc sa mentin relatii de prietenie cu diferite persoane care pana la urma cred ca e frumos sa nici nu mai saluti, ca deh, cica te schimbi. Tu ai sacrificat mai multe lucruri ca o asemenea relatie sa mearga si pana la urma te trezesti cu buza umflata. Te enervezi, dai cu pumnii, urli ? Nu. Un sut in cur e pana la urma un pas inainte. Am luat plasa pe o asemenea treaba si am ramas fara energie.
Sunt prea obosit sa mai umblu. Pana la scoala, pana la acupunctura, pana in baru etern. Sunt prea obosit sa mai stau jos. Sa dorm. Sa scriu. Sa ma uit la filme. Cred ca-s prea obosit si sa lenevesc.
Sunt prea obosit sa mai rad, sa ma enervez. Dar in mod curios, am destule energie sa fiu deprimat. Daca inainte ma mai zbateam sa rezolv situatii, sa fac totusi pentru ceilalti, azi am ajuns la concluzia urmatoare: fuck it. Da, indiferenta doare si e de cacat, da da, we all know. Insa eu nu mai doresc nimic si nu mai vreau sa modific nimic.
Sunt prea obosit sa fac cunostinta cu oameni noi. Nu ma mai intereseaza de X sau Y. Da, ma bucur ca te-am cunoscut, acuma fa bine si plimba ursu. Am incercat sa ma inteleg cu toti oamenii cu care am facut cunostinta de un timp incoace. Nu a meritat, si nici nu voi mai incerca. Daca vrea cineva ceva, n-are decat sa incerce. I'm fed up with this crap.
Nu mai pot fuma calumea. Sunt prea obosit sa mai trag din tigara, sa mai ridic ceasca de cafea, sa trag urmatoarea gura de aer. Uneori simt cum pulsul imi slabeste brusc si simt o liniste rece, dar totusi atat de dulce. Cand oamenii devin siluete. Cand nimeni si nimic nu mai conteaza. Simti doar ca n-ai murit si, mecanic, dai drumul la picioare sa te duca prin alte locuri.

Asa ca daca aveati ceva planuri cu mine, forget 'em. Nu sunt dispus, nu am energia necesara. D'aia nici n-am mai scris. Oricum postu' asta valoreaza pentru mine cat negru sub unghie. Mediocru, fara idei. Si asta observ si la orele de romana unde s-au dus dracu sclipirile mele. Muza mea(oricare ar fi fost aia) a disparut. Va reveni ? Banuiesc ca nu in viitorul apropiat.

Anul asta scolar a inceput in forta. Absente nemotivate, certuri cu profi(adica ei urlau si eu ma uitam pe pereti, nefiind in stare sa adun 2-3 replici), certuri cu colegii. Anul trecut mi-ar fi pasat. Anul asta imi pasa la fel de mult cum imi pasa de situatia politica din Tajikistan. Desi nu-mi fac iluzii, poate intr-o zi voi avea ocazia sa impusc cativa din preferatii mei. Sau sa le fut o lopata peste ochi. Sa vad si ei cum ii sa te doara.