I hope some day you have it all

Timpul trecea greu. Nu putea sa adoarma din mai multe cauze si a doua zi o lua de la capat. Nu putea sa se bucure de spiritul sarbatorilor pentru ca .. nu putea. Simtea cum ceva il opreste sa se bucure de sarbatori, sa se bucure de ce avea sa urmeze. Astepta doar niste zile mai bune. Care, dupa planurile sale, trebuiau sa apara.

Stomacul urla in el. Stia ca mancase doar o felie de paine goala si un hamburgher infect. Acum 12 ore. Deschise usa de la frigider si ginise precum un vultur neajutoratul cashcaval. Cashcaval de care stia ca tre sa mai traga cateva zile pana venea mancarea adevarata. Consuma cu grija din el, trebuia sa-l tina mancarea.

Salva bani intr-un mod absolut draconic. Bucatica de technologie pe care o vroia cu atata ardoare necesita sacrificii. Ce daca uneori era ametit numa daca statea in picioare sau ca nu mai avea puterea sa urce scarile din camin ? Mearga-n futere, lui ii trebuia chestia aia electronica cu orice pret. Simtea cum il arde stomacu da' stingea cu Pepsi. Twist, ala-i bun.

Astepta numa sa treaca perioada asta si sa fie bine. Asta vroia el de Craciun. Sa fie bine si sa vada lumea zambind. Si mancare calda.

5 decembrie

... era totul pregatit ..

O afirmatie atat de scurta si de simpla. Dar cu atatea substraturi si amintiri incat il rupsese in doua. Desi "acasa" pentru el nu prea mai insemna mare lucru, afirmatia de mai sus ii reaminti ce insemna pentru el "acasa" acum multi ani. Si asta il dobora.

Dor

Insemnare.

Mi dor. O stupida melodie a avut darul de a ma face sa tanjesc dupa anumite vremuri. Acum 3 ani eram fericit. Lord's(da, asta-i baru etern) era practic locul unde stateam mai mult decat acasa, incepusem sa ma reinventez in ceva ce-mi placea, multi oameni inca nu isi aratasera adevarata fata, banii nu contau, ma simteam bine in pielea mea. O seara in Lord's insemna distractie la maxim, cu sau fara alcool, incepeam sa cunosc tot felul de persoane, ma culcam cu un placut sentiment de realizare.

Incepusem cursurile de tobe si chiar ma pasionau, incepusem tratamentul pentru o veche boala ce ma deranja si tratamentul chiar functiona, pachetele mici de Marlboro si un pachet de chibrite puteau sa ma faca zambaret instantaneu, ma bucuram precum un copil cand mergeam cu masina sau taxiu, incepusem sa-mi dezvolt gusturile muzicale, la scoala ne hlizeam cu totii ca prostii cand fumam tigari cu alune in ele sau cand faceam tot felul de poze tampitele.

Cu 50.000 de lei eram cel mai fericit om dupa scoala, un pachet de tigari si o cafea cu care primeai un biscuite absolut divin in Lord's ma facea sa ma simt ca si cum Universul ar fi fost doar al meu. Parintii mei erau si ei mai linistiti, desi oarecum mai stricti ca na, un pusti de 16 ani era predispus la multe idiotenii.

Inca aveam genunchiul intreg si jucam fotbal cu regularitate, desi ma mai trezeam cu tot felul de zgarieturi si rani dar nu-mi pasa, puteam sa joc linistit. Nu exista presiune in viata mea, inca aveam creierul intact si tineam minte toate detaliile mici pe care nimeni nu le mai stia. Descopeream noi pasiuni, reusisem sa ma las de fumat pentru o saptamana, ma trezeam dimineata cu un zambet molipsitor.

Mi dor de toate astea.

Guilt complex

He has a guilt complex

Break his neck

Now he's run-run-running right over the edge

Had a guilt complex

Poison pen

Signing his name

Forgetting his friends

Had a guilt complex

Break his neck

Now he worry-worry-worries for the good of his wealth

This guilt complex

Useless effect

Now he suffer-suffer-suffers destroying himself

DAGADAGADAGADAGADAGA

Nine in the afternoon

Se trezise. Celula in care traia mirosea a ceva nespalat. Isi amintise apoi ca asa mirosea tot timpul. Dupa ritualurile obisnuite de dimineata, isi tara picioarele in prin marele oras. Marele oras in care nu-si gasea locul. Astepta cu nerabdare sa plece in celalalt oras. Ceva mai mic, dar si acela relativ mare. Dar mai linistit.

Deseori simtea ca nu-i el. Strain in propria piele, strain de lucrurile care mai demult il incantau, nu-i mai placea nimic. Adica ii placea sa zaca. Sa stea si sa se uite la pereti. Incetase sa mai umble pe la facultate. Zacea doar si admira albul camerei in care traia. Incetase sa mai rada, sa se bucure de o melodie, de ceva dulce, de orice. Fuma, manca putin, consuma lichide. Totul felul de lichide. Unele care il faceau sa mearga pe 7 carari, altele care ii stingeau setea. Nu conta pentru el. Orice era bine.

Se intorsese. Locul denumit mai demult "acasa". Acum, "acasa" nu exista pentru el. Oriunde ar fi mers. Totul fusese pe dos. Asteptase o anumita zi de cand se stia. Si pentru ca el era un norocos din cale afara, ziua respectiva iesise totalmente ampulea.

Dar intr-un fel ciudat .. nu-i pasa. Nu-i mai pasa de absolut nimic. X si Y aveau probleme, Z avea chef de cearta cu el, ai lui erau pe punctu de a da faliment, atmosfera generala era una tensionata, toata lumea incruntata, doar el cu privirea senina. Se privi in oglinda si putea sa jure ca in ochii lui scria mare si clar "MI SE RUPE PULA".

Incepuse sa slabeasca ametitor de repede si avea dureri constante de stomac, gat si plamani. Uneori il dureau si degetele, capu si genunchiul. Dar nu-i pasa. Avea sa aiba tot mai putini bani si probabil si mai putina mancare.

Privea linistit cum compartimentul sau din frigider era "burdusit" cu o farfurie si niste recipiente goale. Restul aveau mancaruri de tot felul. El avea aer. Si un cascaval stricat.

Ajunsese la capatul puterilor. Se saturase sa traga de oameni, sa incerce sa le spuna una-alta, sa incerce sa-i ajute, sa-i opreasca, sa orice. Pur si simplu privea din nou senin la toti si toate. Se agitase cat nu se agitau altii intr-o viata. Trasese obloanele.

Radea doar cand era singur. Si cand is amintea ca el mai exista doar in acte si ca prezenta fizica. Se amuza.

Avea sa se intoarca la marele oras. Dar avea sa nu-l mai paraseasca prea curand. Acolo macar nu prea era cunoscut si putea sa faca orice. Sa bea, sa doarma printre blocuri, sa stea de nebun undeva ratacit.

Dar nici astea nu-l mai atrageau prea tare. Era prea senin sa mai conteze ceva.

AHAHAHAHAHHAA

MA DOARE-N PULA. AHAHAHAAHAHHAAHHAHA

5 zile

Si el era ultimul pe lista. El era ultima chestiuta din statistici, chestiuta denumita "Etc.".

Fosti, semi-preteni, amici, cunostinte > El.

Peste 5 zile avea sa paseasca in teritoriu necunoscut, teritoriu care putea sa-l schimbe si sa schimbe absolut tot din jurul sau.

Dar ea traia linistita cu gandul ca isi va folosi pretiosul timp cu altii.

Ea nu simtea nevoia sa se intalneasca cu el dar daca s-ar fi intalnit, intr-un mod genial, isi aminti ca ea tre sa stea la bere cu un fost, sa iasa cu semi-prietene si toate astea adaugate la o vreme neprietenoasa faceau imposibila o posibila intalnire cu el. Pentru ca el era ultimul in lista.

Creierul sau o luase razna si privea de-a dreptul distrat in gol. Raspunsul, prin simplitatea si nepasarea lui, ii produsese o stare absolut halucinanta. El n-avea dreptul s-o vada seara. Dar altii care o chemau la bere, aveau.

Alcoaleeeeeeeeeeeee ...

DAGADAGADAGADAGADAGA


I won't be ignored

Ah ..

Greu ii era sa-l anunte in legatura cu lucrurile micute. Si asta-l enerva la culme.

Diferite ganduri, diferite stari ..

Fair

Fair enough. A avut parte de ea timp de o ora jumate in 72 de ore.

Dar ea nu se simtea deranjata.

Fain sa fii ultimu de pe lista.

Pieces

 Niciodata destul timp. Niciodata destula vreme pentru ei. Niciodata timp destul pentru el.

 Dar intotdeauna timp pentru altii iar apoi, putin timp pentru el.

 Nu mersi.

 De azi, nici el nu va mai avea timp.

Dixtractie

Madness

Viitorul sau incepea sa arate al naibii de intortocheat. Oh da.

Alta promisiune pentru sine

Avea sa nu intrebe vreodata mai mult de 2 ori care-i treaba cu o afirmatie in mediul virtual. El incerca sa ajute dar pentru asta trebuia sa scoata cuvintele cu clestele de la ea. Astazi n-a mai facut asta.

O alta promisiune pentru sine ..

Dar ce interesant

Daca se  certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.

Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?

El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.

Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.

Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.

Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.

Bine.

Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.

Oh da

Trecuse prima zi de futai pentru urmatoarele 2 saptamani. Desi se stresase puternic, totul a fost in cele din urma bine. Nu s-a balbait, s-a blocat putin dar totul decursese ca la carte. Adica asa cum nu reusise niciodata la meditatii sau de unu singur. Nu-l interesa, luase cat isi propusese si abia astepta sa auda de la ea, facandu-si griji destul de mari pentru ea.

Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.

Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.

Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.

Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.

Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.

Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.

Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.

Evident

Utilitatea sa se rezuma doar cand prezenta lui era absolut necesara.

Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.

Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.

Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?

El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.

Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.

Mai bine ..

.. se termina totul toamna trecuta cand am facut accident.

Ar fi fost mai bine.

you

Fusese o zi halucinanta pentru el. De la extaz la agonie, totul in 24 de ore. Se simtise tradat, extenuat, trist, melancolic dar si fericit, aerian, iubaret. A fost vineri 13 si, fara sa-si dea seama, multe au mers anapoda. Dar au fost si unele lucruri bune.

Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.

Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.

Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.

In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.

Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.

Refuz

Faptul ca-l mintise ii distrusese mare parte din zi. Bine, poate exagera putin, mai mult ca ii ascundea lucruri. Dar aflase si desi o intrebase, ea nu-i spusese nimic.

Avea sa bea in seara asta. Totul depindea de preturile localului iar daca preturile permiteau, alcoolul avea sa-i aline inca odata tristetea asa cum facea mai demult.

In plus, nici nu avea de gand sa-i spuna ceva. Se zbatuse de atatea ori pe subiectul respectiv si de atatea ori n-a reusit nimic. Dar nu mai conta. N-avea de gand sa-i mai spuna. Daca ea ar fi spus din start, n-ar fi fost nimica. Asta e.

30 de sicrie si pe sicrie, o sticla cu rom. Sa bem baieti. Sa bem pentru ca asa fugim noi de probleme.

Izbucnise

.. in ras. Dar rasul sau era unul amar.

Melodii

Winampul lui selectase o melodie la care el nu s-ar fi asteptat. Stia melodia dar asta era alta varianta. Una care-l tulburase. Simti cum se incalzeste brusc, ametise si pur si simplu nu se mai putu controla. Pocni subwooferul dar asta nu oprise melodia.

Ramasese acolo tintuit pe scaunul sau si asculta total bulversat respectiva cantare.

Da

Dorise sa sublinieze un sentiment dragut. Ea nu se prinsese.

El pleca. Sa doarma prost, precum in ultimele zile.

9683

Astazi ar fi trebuit sa fie ultima zi in care ar fi putut sa-si incarce bateriile. Bateriile ar fi trebuit sa-l tina pana in miezul vierii cand calvarul s-ar fi sfarsit. In realitate, astazi fusese o zi proasta pentru el si nu isi dorea altceva decat sa doarma pana anul viitor. Sa uite lumea de el si sa fie altcineva.

Soarele nu fusese astazi aliatul lui. Neintelegerile pe care credea ca nu le va mai avea se intorsesera. Ea il tratase cu indifirenta, il ignorase pana la un anumit punct si il tinuse in suspans. Oricat de bune intentii ar fi avut, moralul lui clacase in fata nepasarii ei. Tasnitoarele, pantofii, copacii sau chiar linia orizontului fusesera azi mai interesante ca el. Avusese impresia ca la un moment chiar il sfida.

El nu se mai strofocase, nu mai incerca sa-si argumenteze opiniile si sa ajunga la un consens. Nu. Pentru prima oara, se predase de dinainte. Zidul nepasarii de care se lovise fusese prea mult pentru el. Obosise. Facuse tot felul de gesturi micute in alte dati dar astazi el dorea ca el sa primeasca acele gesturi. Iara ele nu venira.

Se simtea precum un copil dezamagit de faptul ca de Craciun nu gasise absolut nimic sub brad, desi fusese cuminte tot anul si ii scrise Mosului o scrisoare sincera. Asa se simtea el in momentele respective. Nu intelegea de ce el nu primeste nimic. Asa cum isi verifica uneori noaptea batranul sau mobil, doar-doar primise ceva ce sa-l bucure cum primea mai demult. Dar ecranul arata crunta realitate. Acolo nu era nimic. Precum copilul fara cadou, verifica de mai multe ori, poate nu vazuse el bine, poate acel mic lucru era ascuns. Telefonul insa nu avea cum sa-l ajute. Acolo nu era nimic.

Dar se tinea pe pozitii. Stia ca vor veni zile mai bune. Dar uneori obosea si vroia ajutor. Insa acel ajutor intarzia ..

9683

Vorbele lui incepusera sa-si piarda taisul din alte vremuri. Incetasera sa fie un factor determinant pentru altii. Isi pierdura rezonanta cu care el era obisnuit. Incepusera sa devina tacute. Ineficiente.

Acceptase realitatea. Se intorceau impotriva lui. Ele il ridicasera iar acum ele il tradau. Uneori se simtea precum un mut. Asta si devenise. Un mut.

Iar el incetase sa mai incerce. A fi monosilabic si la obiect erau ultimele lui optiuni. Iar el era hotarat sa le foloseasca.

Gasise

Fara sa vrea, daduse peste o parte din mintea ei. Ganduri asternute pe care probabil nu le-ar fi auzit vreodata de la ea. Sau si daca le-ar fi auzit, ar fi fost prea subtil spuse ca el sa inteleaga toata situatia.

Fara sa vrea descoperise, deci, acele randuri. Primul sentiment a fost de uimire totala. Incet incet, lumea din jurul ui disparuse si ramasese doar el cu acel fragment suprinzator. Nu-i venea sa creada. Inca de la inceput ea isi formase o frica iar lui i se parea stupida. Si totusi intr-un fel ciudat, il incalzea. Se bucura sa stie ca si ea avea unele ganduri precum a avut si el.

Se gandi totusi la cum erau ei doi acum. El se agata de orice gest sau cuvant iar ea uneori parea absenta. Ii marturisise unele lucruri care il speriasera dar in acelasi timp il facu sa-si doreasca si mai tare ca povestea lor sa nu se incheie. Dorea sa-i dea lumea, Universul, orice .. doar sa fie sigur ca ea era fericita si sa fie sigura de faptul ca el ar fi facut orice pentru ea, doar-doar sa nu mai fie uneori trista, ingandurata sau sa aiba tot felul de idei putin intunecate.

Dar si el era doar om. Stia ca va putea sa functioneze la putere maxima mult timp de acum inainte dar avea nevoie si de semne din partea ei. Semne care uneori intarziasera.

Ii era frica. Nu vroia sa cedeze si sa-si intoarca spatele. Nu l-ar fi lasat inima. Ea insa nu realiza ce se intampla in lumea lui.

Vroia doar o vorba buna si o imbratisare. Fara complicatii, fara discutiile uneori inutile pe care le avusesera.

Uneori doar atat vroia. O vorba buna si o imbratisare sincera.

All

Se pare ca totusi blogul a supravietuit unei saptamani furtunoase, o saptamana prin care am incheiat un anumit ciclu din viata mea.

18 ani.

Si nu stiu de ce dar ma simt de 'spe mii de ori mai ciudat ca implinesc 19 ani decat atunci cand am implinit 18 ani. N-am crezut ca voi atinge varsta asta prea curand si totusi am ajuns aici.

Darn.

None

Welcome to my world

Where everyone I ever need

Always ends up leaving me alone

Another lesson burned

And I'm drowning in the ashes

Kicking...screaming

Welcome to my world


 Nu, versurile respective inca nu sunt valabile dar probabil vor fi peste o saptamana. Atunci cand voi inchide si blogu. Om trai si om vedea.

Sarbatori fericite.

Dido

Nu, titlul nu este gresit, chiar am vrut sa scriu Dido. De ce ? Proabil d'aia ca in acest moment mananc o ciocolata numita Dido si numele mi se pare chiar tampit.

Nu, nu voi vorbi despre aventurile mele cotidiene si sa scriu chestii de genu "si astaaaazi am fost si am facut cachitzaaaaa cand venit de la scoalaaaaa". Eu nu pot sa scriu prostioare de genu. Nu stiu, oi fi eu mai batut in cap dar sincer tare ma indoiesc de faptu ca undeva in lume cineva chiar e interesat de ce fac eu intr-o zi obisnuita. Adica, nici pe mine nu ma intereseaza, de ce te-ar interesa pe tine ? Cine esti tu ? Serios vorbind, tu cine esti ? De ce esti aici ? Care-i trecutul tau ? De ce te-ar interesa ce debiteaza un tip de 18 ani ?

Hm. Randurile de mai sus sa spunem ca au fost relativ spontane. In fine. Mi lene si vreau sa fiu undeva unde sa nu fie masini, case sau civilizatie in general. Adica la munte. La o cabana singuratica. Nu tu internet, nu tu telefoane, nu tu cacaturi care ar putea sa te intrerupa din lene. 

As vrea sa stau intr-un pat semi-spartan si sa fumez o tigara. Ca asa vreau eu, na.

Obisnuiam

Obisnuiam acum 2 ani cand aveam un ghips de toata frumuseata pe piciorul drept sa ies noaptea pe balcon la tigara. Dat fiind faptul ca n-am avut voie sa ies in oras primele 4-5 zile, trebuia sa fumez cumva si astfel ieseam noaptea pe la 1-2 la tigara. Era cald si atunci dar nu ca si vara trecuta, de exemplu. Fumam pana simteam ca ma lasa plamanii ca sa stiu ca mi-am facut plinu pana la urmatoarea "escapada". Plus ca imi aduceau prietenii pachete de tigari ca sa nu fiu nevoit sa iau tigari de la maica-mea.

Obisnuiam sa ma uit cu neincetare spre cer in timp ce fumam. Admiram particica de cer din curtea mea si ma gandeam la diferite lucruri. Ma gandeam oare cati oameni pe care ii voi mai cunoaste de-a lungul timpului sunt imprastiati undeva sub acelasi cer atotprezent. Ce fac ei acuma oare ? Oare se distrau ? Oare dormeau sau era betzi ? Oare erau indragostiti sau erau bolnavi ? Oare ce facea my future significant other ... ?

Astazi am ridicat pentru prima oara privirea spre cerul innorat avand gandu asta in cap. Si m-am gandit la ce schimbari s-au produs in 2 ani. Si totusi, acele ganduri negre mi-au invadat ratiunea. Oare ce schimbari vor mai fi ? Ce se va intampla ? Ce se va intampla cand se va pierde scanteia, rutina obisnuita din acest oras sau the butterflies .. ?

Am stins tigara si am intrat in casa.

Un titlu obisnuit

A merge la ea acasa era in prima faza un lucru ciudat, oare cum arata casa ei, oare cum are ea camera, oare cum se comporta cand se afla in singuranta caminului ei ?

Da, eram stresat la inceput. Hai fie, si acuma uneori simt o anumita presiune cand o vizitez la domiciliu. Dar de atunci s-au schimbat multe dar un lucru imi sta permanent pe creier.

Cand plec, ea ramane in usa si ma urmareste din priviri si zambeste. Abia de curand am observat miscarea asta. Nu vreau sa descriu ce simt sau care-i senzatia. Nu. Atata pot spune ca ii poate printre cele mai frumoase chestii pe care le-am trait. Da, un fapt aparent banal dar totusi atat de frumos ..


Si-n rest, noi sa fim sanatosi. Prea o dam pe sentimentalisme altfel.

Sticle

Chiar ma gandeam zilele astea .. oare cate sticle de alcool in general am consumat ? Daca le-as aduna pe toate intr-o camera, oare cate ar fi ? Dar toate pachetele de tigari pe care le-am dat gata in decursul anilor ? Hmm. Oare ..

Daca in ultimul post anuntam schimbari mai ceva precum Revolutia din '89, tin sa mentionez ca intr-adevar, lucrurile au evoluat spre bine dar totusi am realizat ca sunt un om al dracu de ciudat. Inainte nu era bine ca imi lipseau anumite lucruri, acum le am si totusi uneori am impresia ca nu-s pregatit pentru o astfel de situatie. Da, tin la ce am acuma si totusi am o anumita teama, o retinere bizara, o ezitare. Nimic important sau ceva de genu dar totusi, acele lucruri marunte care te impiedica sa functionezi la capacitate maxima. As vrea sa ma arunc orbeste inainte si sa nu-mi pese de urmari si totusi nu pot. De ce ? Nu stiu. Uneori ma simt absolut mort fara un motiv anume. Sau iarasi o chestie total neimportanta care-mi doboara moralul. Chiar si lucruri care exista doar in capul meu, rezultatul scenariilor mele bizare legate de lume si persoane reusesc sa ma alarmeze desi, probabil, n-ar trebui.

Oare chiar atat de defensiv am devenit ? Oare toata perioada mai intunecata din trecut mi-a schimbat total personalitatea ? Oare nu pot redeveni ce eram inainte ? Sau doar m-am maturizat pur si simplu ?

Si da, oricat de bine ar fi acum, traiesc totusi cu o frica mocnita in mine. Daca maine s-ar termina totul ? As rezista oare tentatiei de a ma reapuca de vechile obiceiuri ? Doar strangand din dinti as reusi ? Sunt eu normal ? Ceva din mine s-a defectat atunci si simt ca uneori sunt absurd. Tampesc ? Evoluez ? Nu realizez totusi ce s-a stricat.

De ce ? De ce nu pot ignora lucrurile mici ? De ce uneori intru intr-o stare de paranoia ?

Nu inteleg ce se intampla. Nu stiu. De ce am impresia ca istoria se repeta ?

Vreau doar sa fiu cum eram inainte. Vreau. Nu pot. Refuz. Indur.

Dar ce indur ? Fantome ? Lucruri ce exista doar in mintea mea ? De ce am impresia uneori ca ma prabusesc ?

Vreau sa ma bucur mai tare de povestea pe care o traiesc acum. Ma simt implinit.

Atunci de ce am impresia ca-s nebun uneori ? De ce pierd controlul cand raman singur intre 4 pereti ?

De ce nu pot repara aceasta necunoscuta din mine ?

"What if I wanted to break?"