Futut la cap, am decis sa inchei perioada de seceta a blogului. Aparent, n-am mai postat de 12 zile zile, p'acolo. Daca stau sa ma gandesc, de cand a inceput scoala. De ce ? Eheei dragii mosului, 'nspe mii de motive.
Sunt obosit. Sigur, un raspuns ar fi: dute si dormi atunci. Nu genul ala de oboseala. Oboseala pe plan mental. Cand nu mai esti in stare de nimic. Am obosit. Mi-am irosit energia pe tot felul de cacareli, la munca, in ghips, pe alcool, tigari and so on. M-am saturat sa ma strofoc sa mentin relatii de prietenie cu diferite persoane care pana la urma cred ca e frumos sa nici nu mai saluti, ca deh, cica te schimbi. Tu ai sacrificat mai multe lucruri ca o asemenea relatie sa mearga si pana la urma te trezesti cu buza umflata. Te enervezi, dai cu pumnii, urli ? Nu. Un sut in cur e pana la urma un pas inainte. Am luat plasa pe o asemenea treaba si am ramas fara energie.
Sunt prea obosit sa mai umblu. Pana la scoala, pana la acupunctura, pana in baru etern. Sunt prea obosit sa mai stau jos. Sa dorm. Sa scriu. Sa ma uit la filme. Cred ca-s prea obosit si sa lenevesc.
Sunt prea obosit sa mai rad, sa ma enervez. Dar in mod curios, am destule energie sa fiu deprimat. Daca inainte ma mai zbateam sa rezolv situatii, sa fac totusi pentru ceilalti, azi am ajuns la concluzia urmatoare: fuck it. Da, indiferenta doare si e de cacat, da da, we all know. Insa eu nu mai doresc nimic si nu mai vreau sa modific nimic.
Sunt prea obosit sa fac cunostinta cu oameni noi. Nu ma mai intereseaza de X sau Y. Da, ma bucur ca te-am cunoscut, acuma fa bine si plimba ursu. Am incercat sa ma inteleg cu toti oamenii cu care am facut cunostinta de un timp incoace. Nu a meritat, si nici nu voi mai incerca. Daca vrea cineva ceva, n-are decat sa incerce. I'm fed up with this crap.
Nu mai pot fuma calumea. Sunt prea obosit sa mai trag din tigara, sa mai ridic ceasca de cafea, sa trag urmatoarea gura de aer. Uneori simt cum pulsul imi slabeste brusc si simt o liniste rece, dar totusi atat de dulce. Cand oamenii devin siluete. Cand nimeni si nimic nu mai conteaza. Simti doar ca n-ai murit si, mecanic, dai drumul la picioare sa te duca prin alte locuri.
Asa ca daca aveati ceva planuri cu mine, forget 'em. Nu sunt dispus, nu am energia necesara. D'aia nici n-am mai scris. Oricum postu' asta valoreaza pentru mine cat negru sub unghie. Mediocru, fara idei. Si asta observ si la orele de romana unde s-au dus dracu sclipirile mele. Muza mea(oricare ar fi fost aia) a disparut. Va reveni ? Banuiesc ca nu in viitorul apropiat.
Anul asta scolar a inceput in forta. Absente nemotivate, certuri cu profi(adica ei urlau si eu ma uitam pe pereti, nefiind in stare sa adun 2-3 replici), certuri cu colegii. Anul trecut mi-ar fi pasat. Anul asta imi pasa la fel de mult cum imi pasa de situatia politica din Tajikistan. Desi nu-mi fac iluzii, poate intr-o zi voi avea ocazia sa impusc cativa din preferatii mei. Sau sa le fut o lopata peste ochi. Sa vad si ei cum ii sa te doara.
Thursday, September 28, 2006
Saturday, September 16, 2006
Wednesday, September 13, 2006
Freak show
Avand in vedere ca nu prea imi plac ultimele mele posturi, acesta va fi oarecum mai special. Tot ma gandesc sa scriu cu diacritice dar o stare de spirit cunoscuta sub numele de "lene" ma impiedica sa fac asta. Poate reusesc. Ramane de vazut.
Sa va povestesc cate ceva despre mine.
Sunt un om cu o sumedenie de ciudatenii. Am atatea ca nu prea le pot tine minte pe toate dar voi incerca sa-mi amintesc de cele mai observabile.
Limba mea. Cu acest muschi am reusit sa bag multa lume in ceata. Faza e ca ii lunga. Da' lunga si nu glumesc cand spun asta. Daca se nimereste sa intalnesc pe cineva nou, fara nici un fel de exceptie, unul dintre prietenii mei se trezeste sa urle: scoate limba !! scoate limba !!! Pot sa fac tot felul de scamatorii cu ea si din cauza asta trebuie sa-mi arat limba si daca vreau, si daca nu vreau. Reactiile sunt diverse. Daca una a inceput sa dea din maini si sa urle "VAAAAAAAI, NU SE POATE !!!! Cat ii de lunga ?!!!!!!! " alta mi-a zis "trebuia sa-ti fac cunostinta cu o prietena, ar fi foarte fericita cu asa ceva". Una din verisoarele mele de la mare a inceput sa-mi spuna "omu cauciuc, omu cauciuc !!!!". Ma amuza reactia oamenilor cand vad ce pot face cu ea. Nu inteleg ce poate fi asa de special dar na, daca ii distreaza, ce sa fac ?
Degetele mele. Pot sa-mi indoi degetele extrem de tare. Din nou ma amuza cand altii incearca sa faca aceeasi chestie si esueaza in mod lamentabil. "omul cauciuc" in situatia asta se potriveste in mod perfect. N-am realizat ce minunatie pot face pana nu a inceput sa urle o colega in 1-4 ca mi-am rupt degetele. Degeaba i-am explicat faptul ca ii ceva obisnuit la mine, ea tot a chemat invatatoare. Deh, ciudatenii.
Din copilarie am avut o dorinta mai ciudata. Cum Hagi era la mare moda atunci, tot imi doream sa am o fata mai patratoasa ca si el. De mentionat ca in acele zile eu eram aidoma unei bile. In timp, am inceput sa observ ca mi se indeplineste dorinta :D. Ma dezavantajeaza atunci cand ma enervez, ca mi se incoarda muschii fetzei si n-arata prea bine.
Niciodata n-am fost complexat de propriul meu corp. Pana intr-o blestemata zi in a 8-a. Raspundeam la engleza ca mai imi trebuia ceva nota, moment in care profesoara se trezeste sa ma intrebe "vai, dar nu ai bratele cam subtiri pentru varsta ta ?". De atunci am ramas obsedat de grosimea bratelor mele. Am fost si pe la sala dar n-am observat cine stie ce imbunatatire. Ahhhhhh >_<
Ciudatenii am mai avut cu mobilele. Am avut un Sony Ericsson T637 desi modelul standard era T630. Urmatorul a fost un Sony Ericsson P900, telefon care era destinat oamenilor de afaceri. Maxim 5 oameni in tot orasul am mai vazut cu asa ceva. Eu il foloseam doar pentru vorbit/mesaje/muzica/poze desi putea sa fac muuuult mai multe chestii. Cel pe care il am acum ii un Sony Ericsson(stiu, is obsedat) D750i care se gaseste doar in reteaua T-Mobile, adica in Vest. Inca n-am vazut pe nimeni cu un astfel de mobil pe la noi. Urmeaza, banuiesc.
Biroul meu. Plin cu poze, gunoaie, foi, brichete, vitamine, ceasuri, parfumuri, deodorante, pixuri, creioane, tot felul de suveniruri, bilete de la muzee pe care le-am vizitat prin Vest, cutie de mobil, carcase de CD-uri, pahare, pachete de tigari, un pahar de la Starbucks, foarfec, wristbands, cabluri de mobil/camera/webcam and so on. Adica un munte de rahaturi. Pe langa birou am un CD-ROM ratacit, cutie de adidasi, un turn imens plin cu CD-uri, DVD-uri, dischete, carcase, plicuri, carti, cabluri, piese pentru PC, pachete de tigari, sosete, ziare si multe altele. Deseori am probleme cand vreau sa caut un CD. Fix pe ala nu-l gasesc, dar gasesc CDu pe care-l cautam acum cateva zile.
Fara sa vreau am dezvoltat o obsesie pentru ghiozdanul meu. Daca nu-l port peste tot dupa mine nu ma simt bine. Dar oare ce car atata cu el ? Alte porcarii. Cutit, brichete, suveniruri de la Starbucks, ambalaje, pachete de tigari, caiete, pixuri, CD-uri, poze, carnetu, vitamine, foi, CD-playeru(mai demult aveam nevoie de el) si multe altele. Maine probabil voi cara vinete cu el ca Bisnitaru mi-a cerut ajutorul. Yay me !
Hainele mele au cam aceeasi culoare. Negre. Tricouri, pantaloni, adidasi. Nu stium cum am ajuns in situatia asta, dar 70% din articolele mele vestimentare sunt negre. Mai am ceva tricouri albe, albastre dar le port mai rar. Blugii mei tot timpul sunt roshi ca naiba, prilej perfect pentru ai mei de a ma lua la 11 metri. Imi place sa-mi vad adidasii acoperiti de praf sau noroi desi nu-mi dau seama de ce. Tot timpul am incaltamintea serios prafuita. Rar cand ii mai sterg.
Dintre oamenii pe care-i cunosc, sunt singurul care are pat dublu :D normal, eu dorm pe partea stanga si pe partea dreapta sunt o groaza de ziare, CD-uri, ambalaje, haine aruncate, baterii and so on. Nu pot dormi pe partea dreapta. Am fost nevoit odata sa dorm asa si toata noaptea am stat cu ochii la tavan. Creep.
Nu pot fuma decat cu mana dreapta. Daca fumez cu stanga, tigara pica prost. Beau tot cu dreapta. Si cand te gandesti ca eu din nastere sunt stangaci ..
Astea ar fi o parte din ciudateniile mele dar sunt mult mai multe de care nu-mi amintesc pe moment. So, who wants to grab a coffee with a freak like me ? :D
Sa va povestesc cate ceva despre mine.
Sunt un om cu o sumedenie de ciudatenii. Am atatea ca nu prea le pot tine minte pe toate dar voi incerca sa-mi amintesc de cele mai observabile.
Limba mea. Cu acest muschi am reusit sa bag multa lume in ceata. Faza e ca ii lunga. Da' lunga si nu glumesc cand spun asta. Daca se nimereste sa intalnesc pe cineva nou, fara nici un fel de exceptie, unul dintre prietenii mei se trezeste sa urle: scoate limba !! scoate limba !!! Pot sa fac tot felul de scamatorii cu ea si din cauza asta trebuie sa-mi arat limba si daca vreau, si daca nu vreau. Reactiile sunt diverse. Daca una a inceput sa dea din maini si sa urle "VAAAAAAAI, NU SE POATE !!!! Cat ii de lunga ?!!!!!!! " alta mi-a zis "trebuia sa-ti fac cunostinta cu o prietena, ar fi foarte fericita cu asa ceva". Una din verisoarele mele de la mare a inceput sa-mi spuna "omu cauciuc, omu cauciuc !!!!". Ma amuza reactia oamenilor cand vad ce pot face cu ea. Nu inteleg ce poate fi asa de special dar na, daca ii distreaza, ce sa fac ?
Degetele mele. Pot sa-mi indoi degetele extrem de tare. Din nou ma amuza cand altii incearca sa faca aceeasi chestie si esueaza in mod lamentabil. "omul cauciuc" in situatia asta se potriveste in mod perfect. N-am realizat ce minunatie pot face pana nu a inceput sa urle o colega in 1-4 ca mi-am rupt degetele. Degeaba i-am explicat faptul ca ii ceva obisnuit la mine, ea tot a chemat invatatoare. Deh, ciudatenii.
Din copilarie am avut o dorinta mai ciudata. Cum Hagi era la mare moda atunci, tot imi doream sa am o fata mai patratoasa ca si el. De mentionat ca in acele zile eu eram aidoma unei bile. In timp, am inceput sa observ ca mi se indeplineste dorinta :D. Ma dezavantajeaza atunci cand ma enervez, ca mi se incoarda muschii fetzei si n-arata prea bine.
Niciodata n-am fost complexat de propriul meu corp. Pana intr-o blestemata zi in a 8-a. Raspundeam la engleza ca mai imi trebuia ceva nota, moment in care profesoara se trezeste sa ma intrebe "vai, dar nu ai bratele cam subtiri pentru varsta ta ?". De atunci am ramas obsedat de grosimea bratelor mele. Am fost si pe la sala dar n-am observat cine stie ce imbunatatire. Ahhhhhh >_<
Ciudatenii am mai avut cu mobilele. Am avut un Sony Ericsson T637 desi modelul standard era T630. Urmatorul a fost un Sony Ericsson P900, telefon care era destinat oamenilor de afaceri. Maxim 5 oameni in tot orasul am mai vazut cu asa ceva. Eu il foloseam doar pentru vorbit/mesaje/muzica/poze desi putea sa fac muuuult mai multe chestii. Cel pe care il am acum ii un Sony Ericsson(stiu, is obsedat) D750i care se gaseste doar in reteaua T-Mobile, adica in Vest. Inca n-am vazut pe nimeni cu un astfel de mobil pe la noi. Urmeaza, banuiesc.
Biroul meu. Plin cu poze, gunoaie, foi, brichete, vitamine, ceasuri, parfumuri, deodorante, pixuri, creioane, tot felul de suveniruri, bilete de la muzee pe care le-am vizitat prin Vest, cutie de mobil, carcase de CD-uri, pahare, pachete de tigari, un pahar de la Starbucks, foarfec, wristbands, cabluri de mobil/camera/webcam and so on. Adica un munte de rahaturi. Pe langa birou am un CD-ROM ratacit, cutie de adidasi, un turn imens plin cu CD-uri, DVD-uri, dischete, carcase, plicuri, carti, cabluri, piese pentru PC, pachete de tigari, sosete, ziare si multe altele. Deseori am probleme cand vreau sa caut un CD. Fix pe ala nu-l gasesc, dar gasesc CDu pe care-l cautam acum cateva zile.
Fara sa vreau am dezvoltat o obsesie pentru ghiozdanul meu. Daca nu-l port peste tot dupa mine nu ma simt bine. Dar oare ce car atata cu el ? Alte porcarii. Cutit, brichete, suveniruri de la Starbucks, ambalaje, pachete de tigari, caiete, pixuri, CD-uri, poze, carnetu, vitamine, foi, CD-playeru(mai demult aveam nevoie de el) si multe altele. Maine probabil voi cara vinete cu el ca Bisnitaru mi-a cerut ajutorul. Yay me !
Hainele mele au cam aceeasi culoare. Negre. Tricouri, pantaloni, adidasi. Nu stium cum am ajuns in situatia asta, dar 70% din articolele mele vestimentare sunt negre. Mai am ceva tricouri albe, albastre dar le port mai rar. Blugii mei tot timpul sunt roshi ca naiba, prilej perfect pentru ai mei de a ma lua la 11 metri. Imi place sa-mi vad adidasii acoperiti de praf sau noroi desi nu-mi dau seama de ce. Tot timpul am incaltamintea serios prafuita. Rar cand ii mai sterg.
Dintre oamenii pe care-i cunosc, sunt singurul care are pat dublu :D normal, eu dorm pe partea stanga si pe partea dreapta sunt o groaza de ziare, CD-uri, ambalaje, haine aruncate, baterii and so on. Nu pot dormi pe partea dreapta. Am fost nevoit odata sa dorm asa si toata noaptea am stat cu ochii la tavan. Creep.
Nu pot fuma decat cu mana dreapta. Daca fumez cu stanga, tigara pica prost. Beau tot cu dreapta. Si cand te gandesti ca eu din nastere sunt stangaci ..
Astea ar fi o parte din ciudateniile mele dar sunt mult mai multe de care nu-mi amintesc pe moment. So, who wants to grab a coffee with a freak like me ? :D
Thursday, September 07, 2006
Lene in timp
Poate nu-i chiar cel mai potrivit titlu, dar incerc si eu. Tot am zis ca voi mai posta ceva, dar am tot amanat momentul. Tot timpul aman lucruri. Aman momentul cand ma voi apuca de testele pentru Cambridge, aman momentul cand imi voi citi cartile ce ma asteapta pe noptiera, cand voi repeta la tobe(desi cred ca ma las), cand voi face ordine prin PC, cand voi face ordine printre CD-uri ..
Si din pacate am amanat si alte lucruri. Cand trebuia sa inchei o relatie, am tot taraganat treaba pana s-a ajuns intr-o situatie urata. Am amanat acel moment din cauza fricii. Acum mi se pare stupida decizia mea. Dar nu pot repara nimic.
Inconjurat de cutii de mobile, pachete de tigari, CD-uri, carti, poze si alte minunatii, incet incet simt ca am dat gres. N-am facut ceea ce trebuia. Se spune ca o viata afectata de regreta va sfarsi trist. Sunt ciuruit de regrete. De amintiri. De tot ce e legat de trecut. As vrea sa pot lua multe cuvinte inapoi. Sa-mi trag o palma inainte de a face ceva stupid. Ma intreba cineva mai demult daca sunt fericit. Ce sentiment bizar. Probabil am fost fericit de vreo cateva ori in decursul existentei mele. Dar acum nu sunt. De foarte mult timp. Mi-as dori sa pot sa-mi retraiesc trecutul. La un anumit punct, probabil as innebuni. Stiu asta. Insa nu m-as da in laturi sa retraiesc vremuri trecute.
In diverse momente, ma cuprinde o disperare de a da timpul inapoi. Sa pot sa resimt mireasma primaverii, pe o banca in parc, cu o persoana importanta, care mai demult imi lumina ziua. Cum ma trezeam dimineata si stiam ca va fi o zi pe cinste. Ca nimeni si nimic nu ma va putea opri. Momentele cand stateam cu ea la geam si cum isi lasa capul pe umarul meu. Parul ei castaniu si fin imi provoca un fior de placere. Timpul disparea; stateam asa pur si simplu. Ascultam diferite melodii care se potriveau perfect situatiei, dar parca nici nu mai auzeam muzica. Auzeam cum respira, cum ii batea inima. Simteam acel tremur cand se uita la mine. Acei ochi pentru care as fi numarat la infinit. In drum spre casa ei, isi mai lasa capul pe umarul meu, lucru care ma facea sa calc extrem de fin, sa se simta ea bine. Cum ma mai imbratisa in cele mai ciudate momente si eu eram pur si simplu paralizat. Masajele ei puteau oricand sa ma scoata dintr-o stare mai nasoala, avand in vedere ca avea maini puternice. Un telefon sau mesaj de la ea insemna ca urmeaza o plimbare lunga si plina de momente comice. Daca ne certam, ea se supara prima, pe urma eu. Ne impacam in cele mai originale moduri. Am plecat in Franta un timp, si ea mi-a dat o floare si ea avea una la fel. Mi-a zis ca asa vom fi tot timpul aproape. Mi-a facut tot felul de desene pe brate, desene pe foi. Ca sa n-o uit. Daca era posomorata, stateam si in cap numa sa ii fur un zambet. In cel mai rau caz, o gadilam. Riposta si astfel lansam o mica batalie. Care tot timpul se termina in rasete si "castane".
Mi-as dori sa pot retrai acele vremuri. Cum spunea un prieten: "This was a long time ago, when everything was fine". Uneori visez scenele respective. Sau cand o revad imi amintesc de zilele bune. Am facut o prostie. M-am atasat de ea si asta m-a costat scump. Poate intr-o zi voi retrai ceva similar dar acum nu mi se mai pare posibil. Zilnic simt cum pierd situatia de sub control. Mai dau peste tot felul de lucrusoare de la ea, chestie care ma face sa ma simt mizerabil.
O melodie se potriveste perfect cu amintirile mele: Creedence Clearwater Revival - Wrote A Song For Everyone. Parca simt mirosul unei primaveri de vis ..
Si din pacate am amanat si alte lucruri. Cand trebuia sa inchei o relatie, am tot taraganat treaba pana s-a ajuns intr-o situatie urata. Am amanat acel moment din cauza fricii. Acum mi se pare stupida decizia mea. Dar nu pot repara nimic.
Inconjurat de cutii de mobile, pachete de tigari, CD-uri, carti, poze si alte minunatii, incet incet simt ca am dat gres. N-am facut ceea ce trebuia. Se spune ca o viata afectata de regreta va sfarsi trist. Sunt ciuruit de regrete. De amintiri. De tot ce e legat de trecut. As vrea sa pot lua multe cuvinte inapoi. Sa-mi trag o palma inainte de a face ceva stupid. Ma intreba cineva mai demult daca sunt fericit. Ce sentiment bizar. Probabil am fost fericit de vreo cateva ori in decursul existentei mele. Dar acum nu sunt. De foarte mult timp. Mi-as dori sa pot sa-mi retraiesc trecutul. La un anumit punct, probabil as innebuni. Stiu asta. Insa nu m-as da in laturi sa retraiesc vremuri trecute.
In diverse momente, ma cuprinde o disperare de a da timpul inapoi. Sa pot sa resimt mireasma primaverii, pe o banca in parc, cu o persoana importanta, care mai demult imi lumina ziua. Cum ma trezeam dimineata si stiam ca va fi o zi pe cinste. Ca nimeni si nimic nu ma va putea opri. Momentele cand stateam cu ea la geam si cum isi lasa capul pe umarul meu. Parul ei castaniu si fin imi provoca un fior de placere. Timpul disparea; stateam asa pur si simplu. Ascultam diferite melodii care se potriveau perfect situatiei, dar parca nici nu mai auzeam muzica. Auzeam cum respira, cum ii batea inima. Simteam acel tremur cand se uita la mine. Acei ochi pentru care as fi numarat la infinit. In drum spre casa ei, isi mai lasa capul pe umarul meu, lucru care ma facea sa calc extrem de fin, sa se simta ea bine. Cum ma mai imbratisa in cele mai ciudate momente si eu eram pur si simplu paralizat. Masajele ei puteau oricand sa ma scoata dintr-o stare mai nasoala, avand in vedere ca avea maini puternice. Un telefon sau mesaj de la ea insemna ca urmeaza o plimbare lunga si plina de momente comice. Daca ne certam, ea se supara prima, pe urma eu. Ne impacam in cele mai originale moduri. Am plecat in Franta un timp, si ea mi-a dat o floare si ea avea una la fel. Mi-a zis ca asa vom fi tot timpul aproape. Mi-a facut tot felul de desene pe brate, desene pe foi. Ca sa n-o uit. Daca era posomorata, stateam si in cap numa sa ii fur un zambet. In cel mai rau caz, o gadilam. Riposta si astfel lansam o mica batalie. Care tot timpul se termina in rasete si "castane".
Mi-as dori sa pot retrai acele vremuri. Cum spunea un prieten: "This was a long time ago, when everything was fine". Uneori visez scenele respective. Sau cand o revad imi amintesc de zilele bune. Am facut o prostie. M-am atasat de ea si asta m-a costat scump. Poate intr-o zi voi retrai ceva similar dar acum nu mi se mai pare posibil. Zilnic simt cum pierd situatia de sub control. Mai dau peste tot felul de lucrusoare de la ea, chestie care ma face sa ma simt mizerabil.
O melodie se potriveste perfect cu amintirile mele: Creedence Clearwater Revival - Wrote A Song For Everyone. Parca simt mirosul unei primaveri de vis ..
Subscribe to:
Posts (Atom)
