Wednesday, September 13, 2006

Freak show

Avand in vedere ca nu prea imi plac ultimele mele posturi, acesta va fi oarecum mai special. Tot ma gandesc sa scriu cu diacritice dar o stare de spirit cunoscuta sub numele de "lene" ma impiedica sa fac asta. Poate reusesc. Ramane de vazut.

Sa va povestesc cate ceva despre mine.

Sunt un om cu o sumedenie de ciudatenii. Am atatea ca nu prea le pot tine minte pe toate dar voi incerca sa-mi amintesc de cele mai observabile.

Limba mea. Cu acest muschi am reusit sa bag multa lume in ceata. Faza e ca ii lunga. Da' lunga si nu glumesc cand spun asta. Daca se nimereste sa intalnesc pe cineva nou, fara nici un fel de exceptie, unul dintre prietenii mei se trezeste sa urle: scoate limba !! scoate limba !!! Pot sa fac tot felul de scamatorii cu ea si din cauza asta trebuie sa-mi arat limba si daca vreau, si daca nu vreau. Reactiile sunt diverse. Daca una a inceput sa dea din maini si sa urle "VAAAAAAAI, NU SE POATE !!!! Cat ii de lunga ?!!!!!!! " alta mi-a zis "trebuia sa-ti fac cunostinta cu o prietena, ar fi foarte fericita cu asa ceva". Una din verisoarele mele de la mare a inceput sa-mi spuna "omu cauciuc, omu cauciuc !!!!". Ma amuza reactia oamenilor cand vad ce pot face cu ea. Nu inteleg ce poate fi asa de special dar na, daca ii distreaza, ce sa fac ?

Degetele mele. Pot sa-mi indoi degetele extrem de tare. Din nou ma amuza cand altii incearca sa faca aceeasi chestie si esueaza in mod lamentabil. "omul cauciuc" in situatia asta se potriveste in mod perfect. N-am realizat ce minunatie pot face pana nu a inceput sa urle o colega in 1-4 ca mi-am rupt degetele. Degeaba i-am explicat faptul ca ii ceva obisnuit la mine, ea tot a chemat invatatoare. Deh, ciudatenii.

Din copilarie am avut o dorinta mai ciudata. Cum Hagi era la mare moda atunci, tot imi doream sa am o fata mai patratoasa ca si el. De mentionat ca in acele zile eu eram aidoma unei bile. In timp, am inceput sa observ ca mi se indeplineste dorinta :D. Ma dezavantajeaza atunci cand ma enervez, ca mi se incoarda muschii fetzei si n-arata prea bine.

Niciodata n-am fost complexat de propriul meu corp. Pana intr-o blestemata zi in a 8-a. Raspundeam la engleza ca mai imi trebuia ceva nota, moment in care profesoara se trezeste sa ma intrebe "vai, dar nu ai bratele cam subtiri pentru varsta ta ?". De atunci am ramas obsedat de grosimea bratelor mele. Am fost si pe la sala dar n-am observat cine stie ce imbunatatire. Ahhhhhh >_<

Ciudatenii am mai avut cu mobilele. Am avut un Sony Ericsson T637 desi modelul standard era T630. Urmatorul a fost un Sony Ericsson P900, telefon care era destinat oamenilor de afaceri. Maxim 5 oameni in tot orasul am mai vazut cu asa ceva. Eu il foloseam doar pentru vorbit/mesaje/muzica/poze desi putea sa fac muuuult mai multe chestii. Cel pe care il am acum ii un Sony Ericsson(stiu, is obsedat) D750i care se gaseste doar in reteaua T-Mobile, adica in Vest. Inca n-am vazut pe nimeni cu un astfel de mobil pe la noi. Urmeaza, banuiesc.

Biroul meu. Plin cu poze, gunoaie, foi, brichete, vitamine, ceasuri, parfumuri, deodorante, pixuri, creioane, tot felul de suveniruri, bilete de la muzee pe care le-am vizitat prin Vest, cutie de mobil, carcase de CD-uri, pahare, pachete de tigari, un pahar de la Starbucks, foarfec, wristbands, cabluri de mobil/camera/webcam and so on. Adica un munte de rahaturi. Pe langa birou am un CD-ROM ratacit, cutie de adidasi, un turn imens plin cu CD-uri, DVD-uri, dischete, carcase, plicuri, carti, cabluri, piese pentru PC, pachete de tigari, sosete, ziare si multe altele. Deseori am probleme cand vreau sa caut un CD. Fix pe ala nu-l gasesc, dar gasesc CDu pe care-l cautam acum cateva zile.

Fara sa vreau am dezvoltat o obsesie pentru ghiozdanul meu. Daca nu-l port peste tot dupa mine nu ma simt bine. Dar oare ce car atata cu el ? Alte porcarii. Cutit, brichete, suveniruri de la Starbucks, ambalaje, pachete de tigari, caiete, pixuri, CD-uri, poze, carnetu, vitamine, foi, CD-playeru(mai demult aveam nevoie de el) si multe altele. Maine probabil voi cara vinete cu el ca Bisnitaru mi-a cerut ajutorul. Yay me !

Hainele mele au cam aceeasi culoare. Negre. Tricouri, pantaloni, adidasi. Nu stium cum am ajuns in situatia asta, dar 70% din articolele mele vestimentare sunt negre. Mai am ceva tricouri albe, albastre dar le port mai rar. Blugii mei tot timpul sunt roshi ca naiba, prilej perfect pentru ai mei de a ma lua la 11 metri. Imi place sa-mi vad adidasii acoperiti de praf sau noroi desi nu-mi dau seama de ce. Tot timpul am incaltamintea serios prafuita. Rar cand ii mai sterg.

Dintre oamenii pe care-i cunosc, sunt singurul care are pat dublu :D normal, eu dorm pe partea stanga si pe partea dreapta sunt o groaza de ziare, CD-uri, ambalaje, haine aruncate, baterii and so on. Nu pot dormi pe partea dreapta. Am fost nevoit odata sa dorm asa si toata noaptea am stat cu ochii la tavan. Creep.

Nu pot fuma decat cu mana dreapta. Daca fumez cu stanga, tigara pica prost. Beau tot cu dreapta. Si cand te gandesti ca eu din nastere sunt stangaci ..

Astea ar fi o parte din ciudateniile mele dar sunt mult mai multe de care nu-mi amintesc pe moment. So, who wants to grab a coffee with a freak like me ? :D

3 comments:

Anonymous said...

te`n mata de copac

Nabokov said...

tuz gura ta Bishnitzarule, macar schimba rahatu ala de "anonymus". Parca ai hemoroizi, asa suna :P

Anonymous said...

intotdeauna suntem la cafea ..nush dc mai intrebi