100

Si uite asa, am scris de 100 de ori pe gluma asta de blog. Infiintat in 2006, abandonat in 2007, partial activ in 2008, ciorna cand eram beat in 2009. Ce transformari, incredibil !! Cacat.

Mai erau cateva zile si termina primul an de facultate. Un an de cacat, irosit degeaba, facultatea nefiind ceea ce se astepta si nici Cluju pana la urma. Dar na, mai avea 2 ani si trebuia sa-i parcurga, ca na, asa se poarta pe la noi. Partea proasta era ca picase de la buget la taxa si avea sa auda despre chestia asta o vara intreaga. Totusi, amuzant cum dintr-o data eu trebuia sa fiu marele studios si sa fiu printre primii numa d'aia ca intrase la buget. Prietene, nu. Numa d'aia ca reusise o performanta notabila la bacalaureat nu insemna ca el automat a devenit un student eminent. Chiar deloc. Interesant cum s-a uitat faptul ca in liceu eram tot timpul undeva pe la mijloc, din simplul fapt ca il durea in pula. Idem si in gimnaziu. Minus clasele 1-4, ca atunci invata de frica pedepselor.

Dar vai, exista o optiune prin care n-ar trebui sa aud ca am picat la taxa. Exista o optiune prin care n-ar mai vedea pe nimeni pana la toamna. Nici macar n-am mai fi pe acelasi continent. Spera din tot sufletul sa fie ales si pleceeeeeee. Da' stii cum ? Tare de tot, un bilet de tren, descalecat, un bilet de avion, descalecat, un bilet de autobuz, descalecat, vazut de treaba. Ar fi frumos. Ar fi foarte frumos. Din pacate, inca 700 de oameni sperau la treaba asta (bine, ei probabil din total alte motive). Dar chiar si daca ar obtine cealalta chestie in Cluj .. eh da, continuat viata la camin, vazut de treaba, ne vedeam la toamna ! Dar nu te intorci acasa ? Daca as putea, cu primu avion as pleca cat mai departe, numa sa stiu ca am cazare/mancare/salar si la revedere, drum bun, ne intalnim cand ne vedem.

Vise taica, vise. Vise care daca se implinesc .. pai nu stiu ce o fi atunci, dar stiu sigur ca macar n-o sa fiu in Oradea. Si cam asta conteaza.

Pula mea

Asta e. O luam de la zero. Trecem prin situatiile din '07. Dar va mai exista o vara atat de bestiala precum '08 ? Pula mea, ce o fi, o fi. Am trecut de civil, sper ca trec si de restu si apoi, cacat, ma ingrop in munca, Peninsula, betii, mariri apoi URA! si la gara, ne vedem in Cluj. Si de data asta n-o sa ratez nimic.

Eheei, daca as castiga un concurs si as primi locu ala de munca mult visat .. fereasca Dumnezeu, ma intorc la Oradea cand oi termina licenta si mi-o pasa cand oi iesi la pensie. Sa fie cu noroc ! :D

cacat

tat ceim am vrut os fo o inmrabtisare faina ... np-ai vrut / no stress, beau psakna ajung la spital, si detas asrta nu glumessssc ;DDDDDD 4 beril la sce, o inoapte ianete ... numa bineeeeeeeeeee

genial

varaszaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa .. buani ciuc canid ai baniiii :XX

Exploding

And I hope your operation fails, I really do.

Omen

Daca va mai vorbi asa vreodata cu el, va plati scump de tot. Asta era mica lui promisiune cu ocazia schimbarii prefixului.

Something

Ceva se intampla. Si nu e bine.

Un deja vu interesant persista. Si nu era bine.

Oare ce va urma ? Oare va fi de bine ?

Ah Clujule, ce faci tu din oameni :D

Sa curga alcoalele, oh da, ca-n zilele buneeee :D

Runaway

I was feeling sad

Can't help looking back

Highways flew by



.. and you didn't really miss me, not so often

6/49

Vreau sa castig la loto ca sa amortesc. Vreau sa castig la loto ca sa plec departe, foarte departe si sa fiu beat si atunci cand dorm. Vreau sa plec spre Marea Britanie sa fiu beat intr-o suburbie a Londrei. Vreau sa traiesc pentru totdeauna la hotelul romanesc din Offenbach si sa beau pentru vesnicie acolo, apoi sa ma plimb beat pe sosea pe timpul noptii in timp ce evit masini. Vreau pur si simplu sa beau pana n-o sa mai stiu de ce am ajuns acolo si cine eram inainte.

Asa linistea va fi un lucru firesc. Nu va mai fi ceva chinuitor, nu vor mai fi griji si intrebari, nu vor mai exista momente de criza .. va exista doar alcoolul. Si eu :D

Un sac mare de bani, un Mercedes Benz G 55 AMG, multe cartuse de Marlboro romanesti si jumate de masina umpluta cu alcool si salut :D Am rezolvat problema :D

I cannot repair

What have I become

My sweetest friend

Everyone I know

Goes away in the end



And you could have it all

My empire of dirt ..

pft

sa-mi bag pula daca o sa mai ... {text missing}

Retrospectiva

Desi in plina sesiune, avea timp uneori sa se mai gandeasca si la viata lui. In retrospectiva. Uneori se plangea ca nimic nu merge cum trebe si ca uneori simte ca ar vrea sa arunce totul la gunoi si sa plece la dracu-n praznic, intocmai precum in cartea/filmul Into the Wild.

Dar oare chiar avea motive ? Analizase la rece evenimentele din viata sa si ajunsese la o singura concluzie: nu. De ce ? Destul de simplu. Multe din intamplarile din viata sa se intamplasera din teribilism pur. Uneori fataliza, uneori lua lucrurile prea in serios. Se grabise sa se maturizeze, sa fie "kewl" ca el ii matur si ca restu-s doar copii. Uitase uneori sa traiasca. Sa se bucure de micile placeri ale vietii.

Doar ca invatase si el pentru prima oara cum functioneaza relatiile si ca nu reusise sa cucereasca o chestie pe care el o vroia foarte tare, pif, se apucase de baut. Ce-i drept ca pierduse si un prieten important la vremea respectiva dar sa fim seriosi, din atata sa te apuci de baut ? Altii isi pierd casele, familiile, toti banii pentru care au muncit o viata intreaga si totusi nu toti recurg la astfel de actiuni disperate.

Uneori se plangea ca pur si simplu nu se intelege cu ai lui, ca el ii mult prea destept si avansat pentru gandirea lor batraneasca. Si totusi de cate ori avusese el dreptate si nu ei ? In afara Cambridge-ului si in privinta Bacului, cam niciodata. Desi de multe ori desconsidera sfaturile lor, fara sa-si dea seama, invatase o lectie importanta in sensul ca experienta in viata in mare parte a timpului bate la curu gol entuziasmul tineresc, entuziasmul juvenil fara vreo baza reala.

Devenise arogant, perfid, defensiv, un om care se hranea din suferinta altora, detinea un veritabil "empire of dirt". Si oare alesese el calea potrivita pentru varsta lui ? Asa trebuia oare sa se comporte un pustan de 17/18/19 ani ? Atinsese pragul de 18 ani si totusi se comporta ca un imbecil, fara sa aiba un plan viabil pentru actiunile sale.

Reusise sa raneasca mare parte din persoanele care chiar tineau la el. Ura sa auda ca ei vorbeau intre ei si ca isi dadusera seama ca poate el nu-i chiar in regula, ca poate el deraiase undeva, ca el incerca sa devina ceva ce nu l-ar fi avantajat.

Sa tarase prin propria voma, vomitase prin baruri, vomitase pe strade, vomitase la altii in casa, ajunsese pe internet cu un filmulet cauzat de teribilism. Se lauda cu intamplarile sale bahice, dar oare aveau toate acestea sa-l avantajeze ? Nu putea sa uite nici astazi ce rusine traise acum vreo 2 ani cand era la inceputul unei relatii fructuoase, cand era la un suc cu his better half si cand cineva remarca oarecum tendentios: Pfaai, da' nu te-am mai vazut sa bei suc de mult timp.

Oare trecutul pe care il crease era cel potrivit ?

Si totusi, nu se invatase minte. Totusi, a incercat sa nu mai pice in respectivele extreme. Dar uneori simtea ca distrusese aproape orice urma de uman din el, ca devenise doar un simplu vid in care sentimentele apareau sporadic si destul de slabe. Accidentul cu motorul de acum 2 ani fusese probabil primul moment in care simtea ca traieste cu adevarat. Incepuse sa o ia din nou pe ulei inainte de accident si dupa .. pai dupa toate s-au schimbat. Intalnise persoana care si astazi ii este alaturi, isi definitiva grupul de prieten, facu ordine in viata sa.

Omul are stupidul obicei de a uita de unde a pornit. Traise un nou moment de deriva in viata, moment care inca nu stie cum il va afecta. Se trezise fara prieteni, fara parinti, fara mancare calda, fara fetele si locurile obisnuite pentru el. Ramasese doar cu ea. Mintile lui o luasera razna si era pe cale sa o piarda si pe ea, era pe cale sa piarda pentru ce muncise inainte de bac, era pe cale sa piarda tot pentru ce visase in a 12-a.

Se credea atat de destept, atat de invulnerabil in fata muritorilor de rand. Se dovedi ca totusi si el este ca si ceilalti. Un simplu muritor. Nu era un zeu, nici macar un semi-zeu, ci doar un om. Un om cu ambitii, frustrari, bucurii, delasari, vointa, deziluzii. Credea ca poate controla absolut tot din viata sa. Descoperi ca nu era chiar asa. Descoperi ca are nevoie si de altii .. Ca nu poate trai singur in lumea sa de gheatza, ca nu poate sa se inchida in sine pentru vesnicie.

Si-ar fi dorit uneori sa poata sa schimbe din trecutul sau. Dar trecutul sau, oricat de imbecil ar fi fost, a reusit sa-l pregateasca pentru viata reala intr-o oarecare masura. Traise multe pe propria piele si nu-l mai tentau in ziua de azi.

Vroia doar sa faca lucruri bune acum. Vroia sa se schimbe, vroia sa fie un om mai eficient, mai .. uman. Sa traiasca. Pur si simplu sa traiasca. Sa nu se rezume doar la evitat, la eschivat, la stat in umbra. Avea 19 ani pentru numele lui Dumnezeu, daca nu avea sa traiasca acum, atunci cand ? La 30 de ani ? La 40 de ani ? Cand va trebui sa fie adult ?

Vroia doar sa traiasca asa cum ar fi trebuit sa faca in toti anii acestia. Sa fie si el om pentru odata in viata lui ..