Alta promisiune pentru sine

Avea sa nu intrebe vreodata mai mult de 2 ori care-i treaba cu o afirmatie in mediul virtual. El incerca sa ajute dar pentru asta trebuia sa scoata cuvintele cu clestele de la ea. Astazi n-a mai facut asta.

O alta promisiune pentru sine ..

Dar ce interesant

Daca se  certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.

Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?

El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.

Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.

Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.

Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.

Bine.

Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.

Oh da

Trecuse prima zi de futai pentru urmatoarele 2 saptamani. Desi se stresase puternic, totul a fost in cele din urma bine. Nu s-a balbait, s-a blocat putin dar totul decursese ca la carte. Adica asa cum nu reusise niciodata la meditatii sau de unu singur. Nu-l interesa, luase cat isi propusese si abia astepta sa auda de la ea, facandu-si griji destul de mari pentru ea.

Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.

Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.

Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.

Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.

Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.

Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.

Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.

Evident

Utilitatea sa se rezuma doar cand prezenta lui era absolut necesara.

Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.

Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.

Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?

El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.

Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.

Mai bine ..

.. se termina totul toamna trecuta cand am facut accident.

Ar fi fost mai bine.

you

Fusese o zi halucinanta pentru el. De la extaz la agonie, totul in 24 de ore. Se simtise tradat, extenuat, trist, melancolic dar si fericit, aerian, iubaret. A fost vineri 13 si, fara sa-si dea seama, multe au mers anapoda. Dar au fost si unele lucruri bune.

Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.

Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.

Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.

In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.

Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.

Refuz

Faptul ca-l mintise ii distrusese mare parte din zi. Bine, poate exagera putin, mai mult ca ii ascundea lucruri. Dar aflase si desi o intrebase, ea nu-i spusese nimic.

Avea sa bea in seara asta. Totul depindea de preturile localului iar daca preturile permiteau, alcoolul avea sa-i aline inca odata tristetea asa cum facea mai demult.

In plus, nici nu avea de gand sa-i spuna ceva. Se zbatuse de atatea ori pe subiectul respectiv si de atatea ori n-a reusit nimic. Dar nu mai conta. N-avea de gand sa-i mai spuna. Daca ea ar fi spus din start, n-ar fi fost nimica. Asta e.

30 de sicrie si pe sicrie, o sticla cu rom. Sa bem baieti. Sa bem pentru ca asa fugim noi de probleme.

Izbucnise

.. in ras. Dar rasul sau era unul amar.

Melodii

Winampul lui selectase o melodie la care el nu s-ar fi asteptat. Stia melodia dar asta era alta varianta. Una care-l tulburase. Simti cum se incalzeste brusc, ametise si pur si simplu nu se mai putu controla. Pocni subwooferul dar asta nu oprise melodia.

Ramasese acolo tintuit pe scaunul sau si asculta total bulversat respectiva cantare.