Thursday, January 29, 2009
Tuesday, January 20, 2009
Retrospectiva
Desi in plina sesiune, avea timp uneori sa se mai gandeasca si la viata lui. In retrospectiva. Uneori se plangea ca nimic nu merge cum trebe si ca uneori simte ca ar vrea sa arunce totul la gunoi si sa plece la dracu-n praznic, intocmai precum in cartea/filmul Into the Wild.
Dar oare chiar avea motive ? Analizase la rece evenimentele din viata sa si ajunsese la o singura concluzie: nu. De ce ? Destul de simplu. Multe din intamplarile din viata sa se intamplasera din teribilism pur. Uneori fataliza, uneori lua lucrurile prea in serios. Se grabise sa se maturizeze, sa fie "kewl" ca el ii matur si ca restu-s doar copii. Uitase uneori sa traiasca. Sa se bucure de micile placeri ale vietii.
Doar ca invatase si el pentru prima oara cum functioneaza relatiile si ca nu reusise sa cucereasca o chestie pe care el o vroia foarte tare, pif, se apucase de baut. Ce-i drept ca pierduse si un prieten important la vremea respectiva dar sa fim seriosi, din atata sa te apuci de baut ? Altii isi pierd casele, familiile, toti banii pentru care au muncit o viata intreaga si totusi nu toti recurg la astfel de actiuni disperate.
Uneori se plangea ca pur si simplu nu se intelege cu ai lui, ca el ii mult prea destept si avansat pentru gandirea lor batraneasca. Si totusi de cate ori avusese el dreptate si nu ei ? In afara Cambridge-ului si in privinta Bacului, cam niciodata. Desi de multe ori desconsidera sfaturile lor, fara sa-si dea seama, invatase o lectie importanta in sensul ca experienta in viata in mare parte a timpului bate la curu gol entuziasmul tineresc, entuziasmul juvenil fara vreo baza reala.
Devenise arogant, perfid, defensiv, un om care se hranea din suferinta altora, detinea un veritabil "empire of dirt". Si oare alesese el calea potrivita pentru varsta lui ? Asa trebuia oare sa se comporte un pustan de 17/18/19 ani ? Atinsese pragul de 18 ani si totusi se comporta ca un imbecil, fara sa aiba un plan viabil pentru actiunile sale.
Reusise sa raneasca mare parte din persoanele care chiar tineau la el. Ura sa auda ca ei vorbeau intre ei si ca isi dadusera seama ca poate el nu-i chiar in regula, ca poate el deraiase undeva, ca el incerca sa devina ceva ce nu l-ar fi avantajat.
Sa tarase prin propria voma, vomitase prin baruri, vomitase pe strade, vomitase la altii in casa, ajunsese pe internet cu un filmulet cauzat de teribilism. Se lauda cu intamplarile sale bahice, dar oare aveau toate acestea sa-l avantajeze ? Nu putea sa uite nici astazi ce rusine traise acum vreo 2 ani cand era la inceputul unei relatii fructuoase, cand era la un suc cu his better half si cand cineva remarca oarecum tendentios: Pfaai, da' nu te-am mai vazut sa bei suc de mult timp.
Oare trecutul pe care il crease era cel potrivit ?
Si totusi, nu se invatase minte. Totusi, a incercat sa nu mai pice in respectivele extreme. Dar uneori simtea ca distrusese aproape orice urma de uman din el, ca devenise doar un simplu vid in care sentimentele apareau sporadic si destul de slabe. Accidentul cu motorul de acum 2 ani fusese probabil primul moment in care simtea ca traieste cu adevarat. Incepuse sa o ia din nou pe ulei inainte de accident si dupa .. pai dupa toate s-au schimbat. Intalnise persoana care si astazi ii este alaturi, isi definitiva grupul de prieten, facu ordine in viata sa.
Omul are stupidul obicei de a uita de unde a pornit. Traise un nou moment de deriva in viata, moment care inca nu stie cum il va afecta. Se trezise fara prieteni, fara parinti, fara mancare calda, fara fetele si locurile obisnuite pentru el. Ramasese doar cu ea. Mintile lui o luasera razna si era pe cale sa o piarda si pe ea, era pe cale sa piarda pentru ce muncise inainte de bac, era pe cale sa piarda tot pentru ce visase in a 12-a.
Se credea atat de destept, atat de invulnerabil in fata muritorilor de rand. Se dovedi ca totusi si el este ca si ceilalti. Un simplu muritor. Nu era un zeu, nici macar un semi-zeu, ci doar un om. Un om cu ambitii, frustrari, bucurii, delasari, vointa, deziluzii. Credea ca poate controla absolut tot din viata sa. Descoperi ca nu era chiar asa. Descoperi ca are nevoie si de altii .. Ca nu poate trai singur in lumea sa de gheatza, ca nu poate sa se inchida in sine pentru vesnicie.
Si-ar fi dorit uneori sa poata sa schimbe din trecutul sau. Dar trecutul sau, oricat de imbecil ar fi fost, a reusit sa-l pregateasca pentru viata reala intr-o oarecare masura. Traise multe pe propria piele si nu-l mai tentau in ziua de azi.
Vroia doar sa faca lucruri bune acum. Vroia sa se schimbe, vroia sa fie un om mai eficient, mai .. uman. Sa traiasca. Pur si simplu sa traiasca. Sa nu se rezume doar la evitat, la eschivat, la stat in umbra. Avea 19 ani pentru numele lui Dumnezeu, daca nu avea sa traiasca acum, atunci cand ? La 30 de ani ? La 40 de ani ? Cand va trebui sa fie adult ?
Vroia doar sa traiasca asa cum ar fi trebuit sa faca in toti anii acestia. Sa fie si el om pentru odata in viata lui ..
Dar oare chiar avea motive ? Analizase la rece evenimentele din viata sa si ajunsese la o singura concluzie: nu. De ce ? Destul de simplu. Multe din intamplarile din viata sa se intamplasera din teribilism pur. Uneori fataliza, uneori lua lucrurile prea in serios. Se grabise sa se maturizeze, sa fie "kewl" ca el ii matur si ca restu-s doar copii. Uitase uneori sa traiasca. Sa se bucure de micile placeri ale vietii.
Doar ca invatase si el pentru prima oara cum functioneaza relatiile si ca nu reusise sa cucereasca o chestie pe care el o vroia foarte tare, pif, se apucase de baut. Ce-i drept ca pierduse si un prieten important la vremea respectiva dar sa fim seriosi, din atata sa te apuci de baut ? Altii isi pierd casele, familiile, toti banii pentru care au muncit o viata intreaga si totusi nu toti recurg la astfel de actiuni disperate.
Uneori se plangea ca pur si simplu nu se intelege cu ai lui, ca el ii mult prea destept si avansat pentru gandirea lor batraneasca. Si totusi de cate ori avusese el dreptate si nu ei ? In afara Cambridge-ului si in privinta Bacului, cam niciodata. Desi de multe ori desconsidera sfaturile lor, fara sa-si dea seama, invatase o lectie importanta in sensul ca experienta in viata in mare parte a timpului bate la curu gol entuziasmul tineresc, entuziasmul juvenil fara vreo baza reala.
Devenise arogant, perfid, defensiv, un om care se hranea din suferinta altora, detinea un veritabil "empire of dirt". Si oare alesese el calea potrivita pentru varsta lui ? Asa trebuia oare sa se comporte un pustan de 17/18/19 ani ? Atinsese pragul de 18 ani si totusi se comporta ca un imbecil, fara sa aiba un plan viabil pentru actiunile sale.
Reusise sa raneasca mare parte din persoanele care chiar tineau la el. Ura sa auda ca ei vorbeau intre ei si ca isi dadusera seama ca poate el nu-i chiar in regula, ca poate el deraiase undeva, ca el incerca sa devina ceva ce nu l-ar fi avantajat.
Sa tarase prin propria voma, vomitase prin baruri, vomitase pe strade, vomitase la altii in casa, ajunsese pe internet cu un filmulet cauzat de teribilism. Se lauda cu intamplarile sale bahice, dar oare aveau toate acestea sa-l avantajeze ? Nu putea sa uite nici astazi ce rusine traise acum vreo 2 ani cand era la inceputul unei relatii fructuoase, cand era la un suc cu his better half si cand cineva remarca oarecum tendentios: Pfaai, da' nu te-am mai vazut sa bei suc de mult timp.
Oare trecutul pe care il crease era cel potrivit ?
Si totusi, nu se invatase minte. Totusi, a incercat sa nu mai pice in respectivele extreme. Dar uneori simtea ca distrusese aproape orice urma de uman din el, ca devenise doar un simplu vid in care sentimentele apareau sporadic si destul de slabe. Accidentul cu motorul de acum 2 ani fusese probabil primul moment in care simtea ca traieste cu adevarat. Incepuse sa o ia din nou pe ulei inainte de accident si dupa .. pai dupa toate s-au schimbat. Intalnise persoana care si astazi ii este alaturi, isi definitiva grupul de prieten, facu ordine in viata sa.
Omul are stupidul obicei de a uita de unde a pornit. Traise un nou moment de deriva in viata, moment care inca nu stie cum il va afecta. Se trezise fara prieteni, fara parinti, fara mancare calda, fara fetele si locurile obisnuite pentru el. Ramasese doar cu ea. Mintile lui o luasera razna si era pe cale sa o piarda si pe ea, era pe cale sa piarda pentru ce muncise inainte de bac, era pe cale sa piarda tot pentru ce visase in a 12-a.
Se credea atat de destept, atat de invulnerabil in fata muritorilor de rand. Se dovedi ca totusi si el este ca si ceilalti. Un simplu muritor. Nu era un zeu, nici macar un semi-zeu, ci doar un om. Un om cu ambitii, frustrari, bucurii, delasari, vointa, deziluzii. Credea ca poate controla absolut tot din viata sa. Descoperi ca nu era chiar asa. Descoperi ca are nevoie si de altii .. Ca nu poate trai singur in lumea sa de gheatza, ca nu poate sa se inchida in sine pentru vesnicie.
Si-ar fi dorit uneori sa poata sa schimbe din trecutul sau. Dar trecutul sau, oricat de imbecil ar fi fost, a reusit sa-l pregateasca pentru viata reala intr-o oarecare masura. Traise multe pe propria piele si nu-l mai tentau in ziua de azi.
Vroia doar sa faca lucruri bune acum. Vroia sa se schimbe, vroia sa fie un om mai eficient, mai .. uman. Sa traiasca. Pur si simplu sa traiasca. Sa nu se rezume doar la evitat, la eschivat, la stat in umbra. Avea 19 ani pentru numele lui Dumnezeu, daca nu avea sa traiasca acum, atunci cand ? La 30 de ani ? La 40 de ani ? Cand va trebui sa fie adult ?
Vroia doar sa traiasca asa cum ar fi trebuit sa faca in toti anii acestia. Sa fie si el om pentru odata in viata lui ..
Subscribe to:
Posts (Atom)
