None

Welcome to my world

Where everyone I ever need

Always ends up leaving me alone

Another lesson burned

And I'm drowning in the ashes

Kicking...screaming

Welcome to my world


 Nu, versurile respective inca nu sunt valabile dar probabil vor fi peste o saptamana. Atunci cand voi inchide si blogu. Om trai si om vedea.

Sarbatori fericite.

Dido

Nu, titlul nu este gresit, chiar am vrut sa scriu Dido. De ce ? Proabil d'aia ca in acest moment mananc o ciocolata numita Dido si numele mi se pare chiar tampit.

Nu, nu voi vorbi despre aventurile mele cotidiene si sa scriu chestii de genu "si astaaaazi am fost si am facut cachitzaaaaa cand venit de la scoalaaaaa". Eu nu pot sa scriu prostioare de genu. Nu stiu, oi fi eu mai batut in cap dar sincer tare ma indoiesc de faptu ca undeva in lume cineva chiar e interesat de ce fac eu intr-o zi obisnuita. Adica, nici pe mine nu ma intereseaza, de ce te-ar interesa pe tine ? Cine esti tu ? Serios vorbind, tu cine esti ? De ce esti aici ? Care-i trecutul tau ? De ce te-ar interesa ce debiteaza un tip de 18 ani ?

Hm. Randurile de mai sus sa spunem ca au fost relativ spontane. In fine. Mi lene si vreau sa fiu undeva unde sa nu fie masini, case sau civilizatie in general. Adica la munte. La o cabana singuratica. Nu tu internet, nu tu telefoane, nu tu cacaturi care ar putea sa te intrerupa din lene. 

As vrea sa stau intr-un pat semi-spartan si sa fumez o tigara. Ca asa vreau eu, na.

Obisnuiam

Obisnuiam acum 2 ani cand aveam un ghips de toata frumuseata pe piciorul drept sa ies noaptea pe balcon la tigara. Dat fiind faptul ca n-am avut voie sa ies in oras primele 4-5 zile, trebuia sa fumez cumva si astfel ieseam noaptea pe la 1-2 la tigara. Era cald si atunci dar nu ca si vara trecuta, de exemplu. Fumam pana simteam ca ma lasa plamanii ca sa stiu ca mi-am facut plinu pana la urmatoarea "escapada". Plus ca imi aduceau prietenii pachete de tigari ca sa nu fiu nevoit sa iau tigari de la maica-mea.

Obisnuiam sa ma uit cu neincetare spre cer in timp ce fumam. Admiram particica de cer din curtea mea si ma gandeam la diferite lucruri. Ma gandeam oare cati oameni pe care ii voi mai cunoaste de-a lungul timpului sunt imprastiati undeva sub acelasi cer atotprezent. Ce fac ei acuma oare ? Oare se distrau ? Oare dormeau sau era betzi ? Oare erau indragostiti sau erau bolnavi ? Oare ce facea my future significant other ... ?

Astazi am ridicat pentru prima oara privirea spre cerul innorat avand gandu asta in cap. Si m-am gandit la ce schimbari s-au produs in 2 ani. Si totusi, acele ganduri negre mi-au invadat ratiunea. Oare ce schimbari vor mai fi ? Ce se va intampla ? Ce se va intampla cand se va pierde scanteia, rutina obisnuita din acest oras sau the butterflies .. ?

Am stins tigara si am intrat in casa.

Un titlu obisnuit

A merge la ea acasa era in prima faza un lucru ciudat, oare cum arata casa ei, oare cum are ea camera, oare cum se comporta cand se afla in singuranta caminului ei ?

Da, eram stresat la inceput. Hai fie, si acuma uneori simt o anumita presiune cand o vizitez la domiciliu. Dar de atunci s-au schimbat multe dar un lucru imi sta permanent pe creier.

Cand plec, ea ramane in usa si ma urmareste din priviri si zambeste. Abia de curand am observat miscarea asta. Nu vreau sa descriu ce simt sau care-i senzatia. Nu. Atata pot spune ca ii poate printre cele mai frumoase chestii pe care le-am trait. Da, un fapt aparent banal dar totusi atat de frumos ..


Si-n rest, noi sa fim sanatosi. Prea o dam pe sentimentalisme altfel.