Dulce razbunare

Truth is ca atunci cand ajungi sa fi atins de sentimentul de frica si nerabdare, ajungi sa te gandesti la tot felul de chestii. Cum sa ranesti pe cineva in scopuri caritabile, cum sa distrugi viata altcuiva ca sa te simti tu bine. Si asa se si spune, dulce razbunare, ca-ti vindeci ranile tale prin suferintza altcuiva. Am fost martor la asa ceva si imi parea un plan bun. Vorba aia, te trag dupa mine in Iad daca-i nevoie.

Si totusi, pe ce sa ma razbun ? Prostia mea ? Pe deciziile mele din trecute ? Eu am creat toata situatia in primu rand si acuma trag ponoasele. Pe ce sa ma razbun ? Pe opera mea, ca sa o numesc in felul acesta ? Chiar ma gandisem sa incep o intreaga ofensiva weekendu asta si pana la urma mi-am dat seama .. pentru ce totusi ? O copilarie ? Numa d'aia ca eu nu pot accepta realitatea ?

Asa ca da-o-n pula. Mi-a trecut si momentul de nebunie. Proabil acuma am demolat treaba de tot but hey, acuma stiu ca-i vina mea in totalitate si eu va trebui sa traiesc cu asta pe creier. Probabil orice voi spune de acuma in colo nu mai conteaza. Prea multe s-au zis, prea multe s-au facut.

Am renuntat la orice forma de ostilitate. Am plecat. Departe.