Vreau sa castig la loto ca sa amortesc. Vreau sa castig la loto ca sa plec departe, foarte departe si sa fiu beat si atunci cand dorm. Vreau sa plec spre Marea Britanie sa fiu beat intr-o suburbie a Londrei. Vreau sa traiesc pentru totdeauna la hotelul romanesc din Offenbach si sa beau pentru vesnicie acolo, apoi sa ma plimb beat pe sosea pe timpul noptii in timp ce evit masini. Vreau pur si simplu sa beau pana n-o sa mai stiu de ce am ajuns acolo si cine eram inainte.
Asa linistea va fi un lucru firesc. Nu va mai fi ceva chinuitor, nu vor mai fi griji si intrebari, nu vor mai exista momente de criza .. va exista doar alcoolul. Si eu :D
Un sac mare de bani, un Mercedes Benz G 55 AMG, multe cartuse de Marlboro romanesti si jumate de masina umpluta cu alcool si salut :D Am rezolvat problema :D
Sunday, March 15, 2009
Thursday, March 12, 2009
I cannot repair
What have I become
My sweetest friend
Everyone I know
Goes away in the end
And you could have it all
My empire of dirt ..
My sweetest friend
Everyone I know
Goes away in the end
And you could have it all
My empire of dirt ..
Thursday, January 29, 2009
Tuesday, January 20, 2009
Retrospectiva
Desi in plina sesiune, avea timp uneori sa se mai gandeasca si la viata lui. In retrospectiva. Uneori se plangea ca nimic nu merge cum trebe si ca uneori simte ca ar vrea sa arunce totul la gunoi si sa plece la dracu-n praznic, intocmai precum in cartea/filmul Into the Wild.
Dar oare chiar avea motive ? Analizase la rece evenimentele din viata sa si ajunsese la o singura concluzie: nu. De ce ? Destul de simplu. Multe din intamplarile din viata sa se intamplasera din teribilism pur. Uneori fataliza, uneori lua lucrurile prea in serios. Se grabise sa se maturizeze, sa fie "kewl" ca el ii matur si ca restu-s doar copii. Uitase uneori sa traiasca. Sa se bucure de micile placeri ale vietii.
Doar ca invatase si el pentru prima oara cum functioneaza relatiile si ca nu reusise sa cucereasca o chestie pe care el o vroia foarte tare, pif, se apucase de baut. Ce-i drept ca pierduse si un prieten important la vremea respectiva dar sa fim seriosi, din atata sa te apuci de baut ? Altii isi pierd casele, familiile, toti banii pentru care au muncit o viata intreaga si totusi nu toti recurg la astfel de actiuni disperate.
Uneori se plangea ca pur si simplu nu se intelege cu ai lui, ca el ii mult prea destept si avansat pentru gandirea lor batraneasca. Si totusi de cate ori avusese el dreptate si nu ei ? In afara Cambridge-ului si in privinta Bacului, cam niciodata. Desi de multe ori desconsidera sfaturile lor, fara sa-si dea seama, invatase o lectie importanta in sensul ca experienta in viata in mare parte a timpului bate la curu gol entuziasmul tineresc, entuziasmul juvenil fara vreo baza reala.
Devenise arogant, perfid, defensiv, un om care se hranea din suferinta altora, detinea un veritabil "empire of dirt". Si oare alesese el calea potrivita pentru varsta lui ? Asa trebuia oare sa se comporte un pustan de 17/18/19 ani ? Atinsese pragul de 18 ani si totusi se comporta ca un imbecil, fara sa aiba un plan viabil pentru actiunile sale.
Reusise sa raneasca mare parte din persoanele care chiar tineau la el. Ura sa auda ca ei vorbeau intre ei si ca isi dadusera seama ca poate el nu-i chiar in regula, ca poate el deraiase undeva, ca el incerca sa devina ceva ce nu l-ar fi avantajat.
Sa tarase prin propria voma, vomitase prin baruri, vomitase pe strade, vomitase la altii in casa, ajunsese pe internet cu un filmulet cauzat de teribilism. Se lauda cu intamplarile sale bahice, dar oare aveau toate acestea sa-l avantajeze ? Nu putea sa uite nici astazi ce rusine traise acum vreo 2 ani cand era la inceputul unei relatii fructuoase, cand era la un suc cu his better half si cand cineva remarca oarecum tendentios: Pfaai, da' nu te-am mai vazut sa bei suc de mult timp.
Oare trecutul pe care il crease era cel potrivit ?
Si totusi, nu se invatase minte. Totusi, a incercat sa nu mai pice in respectivele extreme. Dar uneori simtea ca distrusese aproape orice urma de uman din el, ca devenise doar un simplu vid in care sentimentele apareau sporadic si destul de slabe. Accidentul cu motorul de acum 2 ani fusese probabil primul moment in care simtea ca traieste cu adevarat. Incepuse sa o ia din nou pe ulei inainte de accident si dupa .. pai dupa toate s-au schimbat. Intalnise persoana care si astazi ii este alaturi, isi definitiva grupul de prieten, facu ordine in viata sa.
Omul are stupidul obicei de a uita de unde a pornit. Traise un nou moment de deriva in viata, moment care inca nu stie cum il va afecta. Se trezise fara prieteni, fara parinti, fara mancare calda, fara fetele si locurile obisnuite pentru el. Ramasese doar cu ea. Mintile lui o luasera razna si era pe cale sa o piarda si pe ea, era pe cale sa piarda pentru ce muncise inainte de bac, era pe cale sa piarda tot pentru ce visase in a 12-a.
Se credea atat de destept, atat de invulnerabil in fata muritorilor de rand. Se dovedi ca totusi si el este ca si ceilalti. Un simplu muritor. Nu era un zeu, nici macar un semi-zeu, ci doar un om. Un om cu ambitii, frustrari, bucurii, delasari, vointa, deziluzii. Credea ca poate controla absolut tot din viata sa. Descoperi ca nu era chiar asa. Descoperi ca are nevoie si de altii .. Ca nu poate trai singur in lumea sa de gheatza, ca nu poate sa se inchida in sine pentru vesnicie.
Si-ar fi dorit uneori sa poata sa schimbe din trecutul sau. Dar trecutul sau, oricat de imbecil ar fi fost, a reusit sa-l pregateasca pentru viata reala intr-o oarecare masura. Traise multe pe propria piele si nu-l mai tentau in ziua de azi.
Vroia doar sa faca lucruri bune acum. Vroia sa se schimbe, vroia sa fie un om mai eficient, mai .. uman. Sa traiasca. Pur si simplu sa traiasca. Sa nu se rezume doar la evitat, la eschivat, la stat in umbra. Avea 19 ani pentru numele lui Dumnezeu, daca nu avea sa traiasca acum, atunci cand ? La 30 de ani ? La 40 de ani ? Cand va trebui sa fie adult ?
Vroia doar sa traiasca asa cum ar fi trebuit sa faca in toti anii acestia. Sa fie si el om pentru odata in viata lui ..
Dar oare chiar avea motive ? Analizase la rece evenimentele din viata sa si ajunsese la o singura concluzie: nu. De ce ? Destul de simplu. Multe din intamplarile din viata sa se intamplasera din teribilism pur. Uneori fataliza, uneori lua lucrurile prea in serios. Se grabise sa se maturizeze, sa fie "kewl" ca el ii matur si ca restu-s doar copii. Uitase uneori sa traiasca. Sa se bucure de micile placeri ale vietii.
Doar ca invatase si el pentru prima oara cum functioneaza relatiile si ca nu reusise sa cucereasca o chestie pe care el o vroia foarte tare, pif, se apucase de baut. Ce-i drept ca pierduse si un prieten important la vremea respectiva dar sa fim seriosi, din atata sa te apuci de baut ? Altii isi pierd casele, familiile, toti banii pentru care au muncit o viata intreaga si totusi nu toti recurg la astfel de actiuni disperate.
Uneori se plangea ca pur si simplu nu se intelege cu ai lui, ca el ii mult prea destept si avansat pentru gandirea lor batraneasca. Si totusi de cate ori avusese el dreptate si nu ei ? In afara Cambridge-ului si in privinta Bacului, cam niciodata. Desi de multe ori desconsidera sfaturile lor, fara sa-si dea seama, invatase o lectie importanta in sensul ca experienta in viata in mare parte a timpului bate la curu gol entuziasmul tineresc, entuziasmul juvenil fara vreo baza reala.
Devenise arogant, perfid, defensiv, un om care se hranea din suferinta altora, detinea un veritabil "empire of dirt". Si oare alesese el calea potrivita pentru varsta lui ? Asa trebuia oare sa se comporte un pustan de 17/18/19 ani ? Atinsese pragul de 18 ani si totusi se comporta ca un imbecil, fara sa aiba un plan viabil pentru actiunile sale.
Reusise sa raneasca mare parte din persoanele care chiar tineau la el. Ura sa auda ca ei vorbeau intre ei si ca isi dadusera seama ca poate el nu-i chiar in regula, ca poate el deraiase undeva, ca el incerca sa devina ceva ce nu l-ar fi avantajat.
Sa tarase prin propria voma, vomitase prin baruri, vomitase pe strade, vomitase la altii in casa, ajunsese pe internet cu un filmulet cauzat de teribilism. Se lauda cu intamplarile sale bahice, dar oare aveau toate acestea sa-l avantajeze ? Nu putea sa uite nici astazi ce rusine traise acum vreo 2 ani cand era la inceputul unei relatii fructuoase, cand era la un suc cu his better half si cand cineva remarca oarecum tendentios: Pfaai, da' nu te-am mai vazut sa bei suc de mult timp.
Oare trecutul pe care il crease era cel potrivit ?
Si totusi, nu se invatase minte. Totusi, a incercat sa nu mai pice in respectivele extreme. Dar uneori simtea ca distrusese aproape orice urma de uman din el, ca devenise doar un simplu vid in care sentimentele apareau sporadic si destul de slabe. Accidentul cu motorul de acum 2 ani fusese probabil primul moment in care simtea ca traieste cu adevarat. Incepuse sa o ia din nou pe ulei inainte de accident si dupa .. pai dupa toate s-au schimbat. Intalnise persoana care si astazi ii este alaturi, isi definitiva grupul de prieten, facu ordine in viata sa.
Omul are stupidul obicei de a uita de unde a pornit. Traise un nou moment de deriva in viata, moment care inca nu stie cum il va afecta. Se trezise fara prieteni, fara parinti, fara mancare calda, fara fetele si locurile obisnuite pentru el. Ramasese doar cu ea. Mintile lui o luasera razna si era pe cale sa o piarda si pe ea, era pe cale sa piarda pentru ce muncise inainte de bac, era pe cale sa piarda tot pentru ce visase in a 12-a.
Se credea atat de destept, atat de invulnerabil in fata muritorilor de rand. Se dovedi ca totusi si el este ca si ceilalti. Un simplu muritor. Nu era un zeu, nici macar un semi-zeu, ci doar un om. Un om cu ambitii, frustrari, bucurii, delasari, vointa, deziluzii. Credea ca poate controla absolut tot din viata sa. Descoperi ca nu era chiar asa. Descoperi ca are nevoie si de altii .. Ca nu poate trai singur in lumea sa de gheatza, ca nu poate sa se inchida in sine pentru vesnicie.
Si-ar fi dorit uneori sa poata sa schimbe din trecutul sau. Dar trecutul sau, oricat de imbecil ar fi fost, a reusit sa-l pregateasca pentru viata reala intr-o oarecare masura. Traise multe pe propria piele si nu-l mai tentau in ziua de azi.
Vroia doar sa faca lucruri bune acum. Vroia sa se schimbe, vroia sa fie un om mai eficient, mai .. uman. Sa traiasca. Pur si simplu sa traiasca. Sa nu se rezume doar la evitat, la eschivat, la stat in umbra. Avea 19 ani pentru numele lui Dumnezeu, daca nu avea sa traiasca acum, atunci cand ? La 30 de ani ? La 40 de ani ? Cand va trebui sa fie adult ?
Vroia doar sa traiasca asa cum ar fi trebuit sa faca in toti anii acestia. Sa fie si el om pentru odata in viata lui ..
Wednesday, December 10, 2008
I hope some day you have it all
Timpul trecea greu. Nu putea sa adoarma din mai multe cauze si a doua zi o lua de la capat. Nu putea sa se bucure de spiritul sarbatorilor pentru ca .. nu putea. Simtea cum ceva il opreste sa se bucure de sarbatori, sa se bucure de ce avea sa urmeze. Astepta doar niste zile mai bune. Care, dupa planurile sale, trebuiau sa apara.
Stomacul urla in el. Stia ca mancase doar o felie de paine goala si un hamburgher infect. Acum 12 ore. Deschise usa de la frigider si ginise precum un vultur neajutoratul cashcaval. Cashcaval de care stia ca tre sa mai traga cateva zile pana venea mancarea adevarata. Consuma cu grija din el, trebuia sa-l tina mancarea.
Salva bani intr-un mod absolut draconic. Bucatica de technologie pe care o vroia cu atata ardoare necesita sacrificii. Ce daca uneori era ametit numa daca statea in picioare sau ca nu mai avea puterea sa urce scarile din camin ? Mearga-n futere, lui ii trebuia chestia aia electronica cu orice pret. Simtea cum il arde stomacu da' stingea cu Pepsi. Twist, ala-i bun.
Astepta numa sa treaca perioada asta si sa fie bine. Asta vroia el de Craciun. Sa fie bine si sa vada lumea zambind. Si mancare calda.
Stomacul urla in el. Stia ca mancase doar o felie de paine goala si un hamburgher infect. Acum 12 ore. Deschise usa de la frigider si ginise precum un vultur neajutoratul cashcaval. Cashcaval de care stia ca tre sa mai traga cateva zile pana venea mancarea adevarata. Consuma cu grija din el, trebuia sa-l tina mancarea.
Salva bani intr-un mod absolut draconic. Bucatica de technologie pe care o vroia cu atata ardoare necesita sacrificii. Ce daca uneori era ametit numa daca statea in picioare sau ca nu mai avea puterea sa urce scarile din camin ? Mearga-n futere, lui ii trebuia chestia aia electronica cu orice pret. Simtea cum il arde stomacu da' stingea cu Pepsi. Twist, ala-i bun.
Astepta numa sa treaca perioada asta si sa fie bine. Asta vroia el de Craciun. Sa fie bine si sa vada lumea zambind. Si mancare calda.
Thursday, December 04, 2008
5 decembrie
... era totul pregatit ..
O afirmatie atat de scurta si de simpla. Dar cu atatea substraturi si amintiri incat il rupsese in doua. Desi "acasa" pentru el nu prea mai insemna mare lucru, afirmatia de mai sus ii reaminti ce insemna pentru el "acasa" acum multi ani. Si asta il dobora.
O afirmatie atat de scurta si de simpla. Dar cu atatea substraturi si amintiri incat il rupsese in doua. Desi "acasa" pentru el nu prea mai insemna mare lucru, afirmatia de mai sus ii reaminti ce insemna pentru el "acasa" acum multi ani. Si asta il dobora.
Saturday, November 22, 2008
Dor
Insemnare.
Mi dor. O stupida melodie a avut darul de a ma face sa tanjesc dupa anumite vremuri. Acum 3 ani eram fericit. Lord's(da, asta-i baru etern) era practic locul unde stateam mai mult decat acasa, incepusem sa ma reinventez in ceva ce-mi placea, multi oameni inca nu isi aratasera adevarata fata, banii nu contau, ma simteam bine in pielea mea. O seara in Lord's insemna distractie la maxim, cu sau fara alcool, incepeam sa cunosc tot felul de persoane, ma culcam cu un placut sentiment de realizare.
Incepusem cursurile de tobe si chiar ma pasionau, incepusem tratamentul pentru o veche boala ce ma deranja si tratamentul chiar functiona, pachetele mici de Marlboro si un pachet de chibrite puteau sa ma faca zambaret instantaneu, ma bucuram precum un copil cand mergeam cu masina sau taxiu, incepusem sa-mi dezvolt gusturile muzicale, la scoala ne hlizeam cu totii ca prostii cand fumam tigari cu alune in ele sau cand faceam tot felul de poze tampitele.
Cu 50.000 de lei eram cel mai fericit om dupa scoala, un pachet de tigari si o cafea cu care primeai un biscuite absolut divin in Lord's ma facea sa ma simt ca si cum Universul ar fi fost doar al meu. Parintii mei erau si ei mai linistiti, desi oarecum mai stricti ca na, un pusti de 16 ani era predispus la multe idiotenii.
Inca aveam genunchiul intreg si jucam fotbal cu regularitate, desi ma mai trezeam cu tot felul de zgarieturi si rani dar nu-mi pasa, puteam sa joc linistit. Nu exista presiune in viata mea, inca aveam creierul intact si tineam minte toate detaliile mici pe care nimeni nu le mai stia. Descopeream noi pasiuni, reusisem sa ma las de fumat pentru o saptamana, ma trezeam dimineata cu un zambet molipsitor.
Mi dor de toate astea.
Mi dor. O stupida melodie a avut darul de a ma face sa tanjesc dupa anumite vremuri. Acum 3 ani eram fericit. Lord's(da, asta-i baru etern) era practic locul unde stateam mai mult decat acasa, incepusem sa ma reinventez in ceva ce-mi placea, multi oameni inca nu isi aratasera adevarata fata, banii nu contau, ma simteam bine in pielea mea. O seara in Lord's insemna distractie la maxim, cu sau fara alcool, incepeam sa cunosc tot felul de persoane, ma culcam cu un placut sentiment de realizare.
Incepusem cursurile de tobe si chiar ma pasionau, incepusem tratamentul pentru o veche boala ce ma deranja si tratamentul chiar functiona, pachetele mici de Marlboro si un pachet de chibrite puteau sa ma faca zambaret instantaneu, ma bucuram precum un copil cand mergeam cu masina sau taxiu, incepusem sa-mi dezvolt gusturile muzicale, la scoala ne hlizeam cu totii ca prostii cand fumam tigari cu alune in ele sau cand faceam tot felul de poze tampitele.
Cu 50.000 de lei eram cel mai fericit om dupa scoala, un pachet de tigari si o cafea cu care primeai un biscuite absolut divin in Lord's ma facea sa ma simt ca si cum Universul ar fi fost doar al meu. Parintii mei erau si ei mai linistiti, desi oarecum mai stricti ca na, un pusti de 16 ani era predispus la multe idiotenii.
Inca aveam genunchiul intreg si jucam fotbal cu regularitate, desi ma mai trezeam cu tot felul de zgarieturi si rani dar nu-mi pasa, puteam sa joc linistit. Nu exista presiune in viata mea, inca aveam creierul intact si tineam minte toate detaliile mici pe care nimeni nu le mai stia. Descopeream noi pasiuni, reusisem sa ma las de fumat pentru o saptamana, ma trezeam dimineata cu un zambet molipsitor.
Mi dor de toate astea.
Sunday, November 09, 2008
Guilt complex
He has a guilt complex
Break his neck
Now he's run-run-running right over the edge
Had a guilt complex
Poison pen
Signing his name
Forgetting his friends
Had a guilt complex
Break his neck
Now he worry-worry-worries for the good of his wealth
This guilt complex
Useless effect
Now he suffer-suffer-suffers destroying himself
DAGADAGADAGADAGADAGA
Break his neck
Now he's run-run-running right over the edge
Had a guilt complex
Poison pen
Signing his name
Forgetting his friends
Had a guilt complex
Break his neck
Now he worry-worry-worries for the good of his wealth
This guilt complex
Useless effect
Now he suffer-suffer-suffers destroying himself
DAGADAGADAGADAGADAGA
Nine in the afternoon
Se trezise. Celula in care traia mirosea a ceva nespalat. Isi amintise apoi ca asa mirosea tot timpul. Dupa ritualurile obisnuite de dimineata, isi tara picioarele in prin marele oras. Marele oras in care nu-si gasea locul. Astepta cu nerabdare sa plece in celalalt oras. Ceva mai mic, dar si acela relativ mare. Dar mai linistit.
Deseori simtea ca nu-i el. Strain in propria piele, strain de lucrurile care mai demult il incantau, nu-i mai placea nimic. Adica ii placea sa zaca. Sa stea si sa se uite la pereti. Incetase sa mai umble pe la facultate. Zacea doar si admira albul camerei in care traia. Incetase sa mai rada, sa se bucure de o melodie, de ceva dulce, de orice. Fuma, manca putin, consuma lichide. Totul felul de lichide. Unele care il faceau sa mearga pe 7 carari, altele care ii stingeau setea. Nu conta pentru el. Orice era bine.
Se intorsese. Locul denumit mai demult "acasa". Acum, "acasa" nu exista pentru el. Oriunde ar fi mers. Totul fusese pe dos. Asteptase o anumita zi de cand se stia. Si pentru ca el era un norocos din cale afara, ziua respectiva iesise totalmente ampulea.
Dar intr-un fel ciudat .. nu-i pasa. Nu-i mai pasa de absolut nimic. X si Y aveau probleme, Z avea chef de cearta cu el, ai lui erau pe punctu de a da faliment, atmosfera generala era una tensionata, toata lumea incruntata, doar el cu privirea senina. Se privi in oglinda si putea sa jure ca in ochii lui scria mare si clar "MI SE RUPE PULA".
Incepuse sa slabeasca ametitor de repede si avea dureri constante de stomac, gat si plamani. Uneori il dureau si degetele, capu si genunchiul. Dar nu-i pasa. Avea sa aiba tot mai putini bani si probabil si mai putina mancare.
Privea linistit cum compartimentul sau din frigider era "burdusit" cu o farfurie si niste recipiente goale. Restul aveau mancaruri de tot felul. El avea aer. Si un cascaval stricat.
Ajunsese la capatul puterilor. Se saturase sa traga de oameni, sa incerce sa le spuna una-alta, sa incerce sa-i ajute, sa-i opreasca, sa orice. Pur si simplu privea din nou senin la toti si toate. Se agitase cat nu se agitau altii intr-o viata. Trasese obloanele.
Radea doar cand era singur. Si cand is amintea ca el mai exista doar in acte si ca prezenta fizica. Se amuza.
Avea sa se intoarca la marele oras. Dar avea sa nu-l mai paraseasca prea curand. Acolo macar nu prea era cunoscut si putea sa faca orice. Sa bea, sa doarma printre blocuri, sa stea de nebun undeva ratacit.
Dar nici astea nu-l mai atrageau prea tare. Era prea senin sa mai conteze ceva.
Deseori simtea ca nu-i el. Strain in propria piele, strain de lucrurile care mai demult il incantau, nu-i mai placea nimic. Adica ii placea sa zaca. Sa stea si sa se uite la pereti. Incetase sa mai umble pe la facultate. Zacea doar si admira albul camerei in care traia. Incetase sa mai rada, sa se bucure de o melodie, de ceva dulce, de orice. Fuma, manca putin, consuma lichide. Totul felul de lichide. Unele care il faceau sa mearga pe 7 carari, altele care ii stingeau setea. Nu conta pentru el. Orice era bine.
Se intorsese. Locul denumit mai demult "acasa". Acum, "acasa" nu exista pentru el. Oriunde ar fi mers. Totul fusese pe dos. Asteptase o anumita zi de cand se stia. Si pentru ca el era un norocos din cale afara, ziua respectiva iesise totalmente ampulea.
Dar intr-un fel ciudat .. nu-i pasa. Nu-i mai pasa de absolut nimic. X si Y aveau probleme, Z avea chef de cearta cu el, ai lui erau pe punctu de a da faliment, atmosfera generala era una tensionata, toata lumea incruntata, doar el cu privirea senina. Se privi in oglinda si putea sa jure ca in ochii lui scria mare si clar "MI SE RUPE PULA".
Incepuse sa slabeasca ametitor de repede si avea dureri constante de stomac, gat si plamani. Uneori il dureau si degetele, capu si genunchiul. Dar nu-i pasa. Avea sa aiba tot mai putini bani si probabil si mai putina mancare.
Privea linistit cum compartimentul sau din frigider era "burdusit" cu o farfurie si niste recipiente goale. Restul aveau mancaruri de tot felul. El avea aer. Si un cascaval stricat.
Ajunsese la capatul puterilor. Se saturase sa traga de oameni, sa incerce sa le spuna una-alta, sa incerce sa-i ajute, sa-i opreasca, sa orice. Pur si simplu privea din nou senin la toti si toate. Se agitase cat nu se agitau altii intr-o viata. Trasese obloanele.
Radea doar cand era singur. Si cand is amintea ca el mai exista doar in acte si ca prezenta fizica. Se amuza.
Avea sa se intoarca la marele oras. Dar avea sa nu-l mai paraseasca prea curand. Acolo macar nu prea era cunoscut si putea sa faca orice. Sa bea, sa doarma printre blocuri, sa stea de nebun undeva ratacit.
Dar nici astea nu-l mai atrageau prea tare. Era prea senin sa mai conteze ceva.
Saturday, October 04, 2008
Saturday, September 20, 2008
5 zile
Si el era ultimul pe lista. El era ultima chestiuta din statistici, chestiuta denumita "Etc.".
Fosti, semi-preteni, amici, cunostinte > El.
Peste 5 zile avea sa paseasca in teritoriu necunoscut, teritoriu care putea sa-l schimbe si sa schimbe absolut tot din jurul sau.
Dar ea traia linistita cu gandul ca isi va folosi pretiosul timp cu altii.
Ea nu simtea nevoia sa se intalneasca cu el dar daca s-ar fi intalnit, intr-un mod genial, isi aminti ca ea tre sa stea la bere cu un fost, sa iasa cu semi-prietene si toate astea adaugate la o vreme neprietenoasa faceau imposibila o posibila intalnire cu el. Pentru ca el era ultimul in lista.
Creierul sau o luase razna si privea de-a dreptul distrat in gol. Raspunsul, prin simplitatea si nepasarea lui, ii produsese o stare absolut halucinanta. El n-avea dreptul s-o vada seara. Dar altii care o chemau la bere, aveau.
Alcoaleeeeeeeeeeeee ...
DAGADAGADAGADAGADAGA
I won't be ignored
Fosti, semi-preteni, amici, cunostinte > El.
Peste 5 zile avea sa paseasca in teritoriu necunoscut, teritoriu care putea sa-l schimbe si sa schimbe absolut tot din jurul sau.
Dar ea traia linistita cu gandul ca isi va folosi pretiosul timp cu altii.
Ea nu simtea nevoia sa se intalneasca cu el dar daca s-ar fi intalnit, intr-un mod genial, isi aminti ca ea tre sa stea la bere cu un fost, sa iasa cu semi-prietene si toate astea adaugate la o vreme neprietenoasa faceau imposibila o posibila intalnire cu el. Pentru ca el era ultimul in lista.
Creierul sau o luase razna si privea de-a dreptul distrat in gol. Raspunsul, prin simplitatea si nepasarea lui, ii produsese o stare absolut halucinanta. El n-avea dreptul s-o vada seara. Dar altii care o chemau la bere, aveau.
Alcoaleeeeeeeeeeeee ...
DAGADAGADAGADAGADAGA
I won't be ignored
Friday, September 05, 2008
Ah ..
Greu ii era sa-l anunte in legatura cu lucrurile micute. Si asta-l enerva la culme.
Diferite ganduri, diferite stari ..
Diferite ganduri, diferite stari ..
Saturday, August 16, 2008
Fair
Fair enough. A avut parte de ea timp de o ora jumate in 72 de ore.
Dar ea nu se simtea deranjata.
Fain sa fii ultimu de pe lista.
Dar ea nu se simtea deranjata.
Fain sa fii ultimu de pe lista.
Tuesday, August 12, 2008
Pieces
Niciodata destul timp. Niciodata destula vreme pentru ei. Niciodata timp destul pentru el.
Dar intotdeauna timp pentru altii iar apoi, putin timp pentru el.
Nu mersi.
De azi, nici el nu va mai avea timp.
Dar intotdeauna timp pentru altii iar apoi, putin timp pentru el.
Nu mersi.
De azi, nici el nu va mai avea timp.
Monday, July 28, 2008
Saturday, July 26, 2008
Monday, June 30, 2008
Alta promisiune pentru sine
Avea sa nu intrebe vreodata mai mult de 2 ori care-i treaba cu o afirmatie in mediul virtual. El incerca sa ajute dar pentru asta trebuia sa scoata cuvintele cu clestele de la ea. Astazi n-a mai facut asta.
O alta promisiune pentru sine ..
O alta promisiune pentru sine ..
Saturday, June 28, 2008
Dar ce interesant
Daca se certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.
Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?
El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.
Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.
Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.
Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.
Bine.
Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.
Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?
El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.
Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.
Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.
Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.
Bine.
Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.
Monday, June 23, 2008
Oh da
Trecuse prima zi de futai pentru urmatoarele 2 saptamani. Desi se stresase puternic, totul a fost in cele din urma bine. Nu s-a balbait, s-a blocat putin dar totul decursese ca la carte. Adica asa cum nu reusise niciodata la meditatii sau de unu singur. Nu-l interesa, luase cat isi propusese si abia astepta sa auda de la ea, facandu-si griji destul de mari pentru ea.
Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.
Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.
Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.
Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.
Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.
Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.
Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.
Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.
Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.
Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.
Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.
Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.
Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.
Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.
Thursday, June 19, 2008
Evident
Utilitatea sa se rezuma doar cand prezenta lui era absolut necesara.
Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.
Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.
Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?
El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.
Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.
Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.
Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.
Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?
El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.
Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.
Subscribe to:
Posts (Atom)
