Dor

Insemnare.

Mi dor. O stupida melodie a avut darul de a ma face sa tanjesc dupa anumite vremuri. Acum 3 ani eram fericit. Lord's(da, asta-i baru etern) era practic locul unde stateam mai mult decat acasa, incepusem sa ma reinventez in ceva ce-mi placea, multi oameni inca nu isi aratasera adevarata fata, banii nu contau, ma simteam bine in pielea mea. O seara in Lord's insemna distractie la maxim, cu sau fara alcool, incepeam sa cunosc tot felul de persoane, ma culcam cu un placut sentiment de realizare.

Incepusem cursurile de tobe si chiar ma pasionau, incepusem tratamentul pentru o veche boala ce ma deranja si tratamentul chiar functiona, pachetele mici de Marlboro si un pachet de chibrite puteau sa ma faca zambaret instantaneu, ma bucuram precum un copil cand mergeam cu masina sau taxiu, incepusem sa-mi dezvolt gusturile muzicale, la scoala ne hlizeam cu totii ca prostii cand fumam tigari cu alune in ele sau cand faceam tot felul de poze tampitele.

Cu 50.000 de lei eram cel mai fericit om dupa scoala, un pachet de tigari si o cafea cu care primeai un biscuite absolut divin in Lord's ma facea sa ma simt ca si cum Universul ar fi fost doar al meu. Parintii mei erau si ei mai linistiti, desi oarecum mai stricti ca na, un pusti de 16 ani era predispus la multe idiotenii.

Inca aveam genunchiul intreg si jucam fotbal cu regularitate, desi ma mai trezeam cu tot felul de zgarieturi si rani dar nu-mi pasa, puteam sa joc linistit. Nu exista presiune in viata mea, inca aveam creierul intact si tineam minte toate detaliile mici pe care nimeni nu le mai stia. Descopeream noi pasiuni, reusisem sa ma las de fumat pentru o saptamana, ma trezeam dimineata cu un zambet molipsitor.

Mi dor de toate astea.

Guilt complex

He has a guilt complex

Break his neck

Now he's run-run-running right over the edge

Had a guilt complex

Poison pen

Signing his name

Forgetting his friends

Had a guilt complex

Break his neck

Now he worry-worry-worries for the good of his wealth

This guilt complex

Useless effect

Now he suffer-suffer-suffers destroying himself

DAGADAGADAGADAGADAGA

Nine in the afternoon

Se trezise. Celula in care traia mirosea a ceva nespalat. Isi amintise apoi ca asa mirosea tot timpul. Dupa ritualurile obisnuite de dimineata, isi tara picioarele in prin marele oras. Marele oras in care nu-si gasea locul. Astepta cu nerabdare sa plece in celalalt oras. Ceva mai mic, dar si acela relativ mare. Dar mai linistit.

Deseori simtea ca nu-i el. Strain in propria piele, strain de lucrurile care mai demult il incantau, nu-i mai placea nimic. Adica ii placea sa zaca. Sa stea si sa se uite la pereti. Incetase sa mai umble pe la facultate. Zacea doar si admira albul camerei in care traia. Incetase sa mai rada, sa se bucure de o melodie, de ceva dulce, de orice. Fuma, manca putin, consuma lichide. Totul felul de lichide. Unele care il faceau sa mearga pe 7 carari, altele care ii stingeau setea. Nu conta pentru el. Orice era bine.

Se intorsese. Locul denumit mai demult "acasa". Acum, "acasa" nu exista pentru el. Oriunde ar fi mers. Totul fusese pe dos. Asteptase o anumita zi de cand se stia. Si pentru ca el era un norocos din cale afara, ziua respectiva iesise totalmente ampulea.

Dar intr-un fel ciudat .. nu-i pasa. Nu-i mai pasa de absolut nimic. X si Y aveau probleme, Z avea chef de cearta cu el, ai lui erau pe punctu de a da faliment, atmosfera generala era una tensionata, toata lumea incruntata, doar el cu privirea senina. Se privi in oglinda si putea sa jure ca in ochii lui scria mare si clar "MI SE RUPE PULA".

Incepuse sa slabeasca ametitor de repede si avea dureri constante de stomac, gat si plamani. Uneori il dureau si degetele, capu si genunchiul. Dar nu-i pasa. Avea sa aiba tot mai putini bani si probabil si mai putina mancare.

Privea linistit cum compartimentul sau din frigider era "burdusit" cu o farfurie si niste recipiente goale. Restul aveau mancaruri de tot felul. El avea aer. Si un cascaval stricat.

Ajunsese la capatul puterilor. Se saturase sa traga de oameni, sa incerce sa le spuna una-alta, sa incerce sa-i ajute, sa-i opreasca, sa orice. Pur si simplu privea din nou senin la toti si toate. Se agitase cat nu se agitau altii intr-o viata. Trasese obloanele.

Radea doar cand era singur. Si cand is amintea ca el mai exista doar in acte si ca prezenta fizica. Se amuza.

Avea sa se intoarca la marele oras. Dar avea sa nu-l mai paraseasca prea curand. Acolo macar nu prea era cunoscut si putea sa faca orice. Sa bea, sa doarma printre blocuri, sa stea de nebun undeva ratacit.

Dar nici astea nu-l mai atrageau prea tare. Era prea senin sa mai conteze ceva.

AHAHAHAHAHHAA

MA DOARE-N PULA. AHAHAHAAHAHHAAHHAHA

5 zile

Si el era ultimul pe lista. El era ultima chestiuta din statistici, chestiuta denumita "Etc.".

Fosti, semi-preteni, amici, cunostinte > El.

Peste 5 zile avea sa paseasca in teritoriu necunoscut, teritoriu care putea sa-l schimbe si sa schimbe absolut tot din jurul sau.

Dar ea traia linistita cu gandul ca isi va folosi pretiosul timp cu altii.

Ea nu simtea nevoia sa se intalneasca cu el dar daca s-ar fi intalnit, intr-un mod genial, isi aminti ca ea tre sa stea la bere cu un fost, sa iasa cu semi-prietene si toate astea adaugate la o vreme neprietenoasa faceau imposibila o posibila intalnire cu el. Pentru ca el era ultimul in lista.

Creierul sau o luase razna si privea de-a dreptul distrat in gol. Raspunsul, prin simplitatea si nepasarea lui, ii produsese o stare absolut halucinanta. El n-avea dreptul s-o vada seara. Dar altii care o chemau la bere, aveau.

Alcoaleeeeeeeeeeeee ...

DAGADAGADAGADAGADAGA


I won't be ignored

Ah ..

Greu ii era sa-l anunte in legatura cu lucrurile micute. Si asta-l enerva la culme.

Diferite ganduri, diferite stari ..

Fair

Fair enough. A avut parte de ea timp de o ora jumate in 72 de ore.

Dar ea nu se simtea deranjata.

Fain sa fii ultimu de pe lista.

Pieces

 Niciodata destul timp. Niciodata destula vreme pentru ei. Niciodata timp destul pentru el.

 Dar intotdeauna timp pentru altii iar apoi, putin timp pentru el.

 Nu mersi.

 De azi, nici el nu va mai avea timp.

Dixtractie

Madness

Viitorul sau incepea sa arate al naibii de intortocheat. Oh da.

Alta promisiune pentru sine

Avea sa nu intrebe vreodata mai mult de 2 ori care-i treaba cu o afirmatie in mediul virtual. El incerca sa ajute dar pentru asta trebuia sa scoata cuvintele cu clestele de la ea. Astazi n-a mai facut asta.

O alta promisiune pentru sine ..

Dar ce interesant

Daca se  certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.

Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?

El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.

Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.

Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.

Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.

Bine.

Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.

Oh da

Trecuse prima zi de futai pentru urmatoarele 2 saptamani. Desi se stresase puternic, totul a fost in cele din urma bine. Nu s-a balbait, s-a blocat putin dar totul decursese ca la carte. Adica asa cum nu reusise niciodata la meditatii sau de unu singur. Nu-l interesa, luase cat isi propusese si abia astepta sa auda de la ea, facandu-si griji destul de mari pentru ea.

Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.

Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.

Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.

Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.

Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.

Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.

Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.

Evident

Utilitatea sa se rezuma doar cand prezenta lui era absolut necesara.

Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.

Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.

Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?

El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.

Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.

Mai bine ..

.. se termina totul toamna trecuta cand am facut accident.

Ar fi fost mai bine.

you

Fusese o zi halucinanta pentru el. De la extaz la agonie, totul in 24 de ore. Se simtise tradat, extenuat, trist, melancolic dar si fericit, aerian, iubaret. A fost vineri 13 si, fara sa-si dea seama, multe au mers anapoda. Dar au fost si unele lucruri bune.

Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.

Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.

Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.

In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.

Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.

Refuz

Faptul ca-l mintise ii distrusese mare parte din zi. Bine, poate exagera putin, mai mult ca ii ascundea lucruri. Dar aflase si desi o intrebase, ea nu-i spusese nimic.

Avea sa bea in seara asta. Totul depindea de preturile localului iar daca preturile permiteau, alcoolul avea sa-i aline inca odata tristetea asa cum facea mai demult.

In plus, nici nu avea de gand sa-i spuna ceva. Se zbatuse de atatea ori pe subiectul respectiv si de atatea ori n-a reusit nimic. Dar nu mai conta. N-avea de gand sa-i mai spuna. Daca ea ar fi spus din start, n-ar fi fost nimica. Asta e.

30 de sicrie si pe sicrie, o sticla cu rom. Sa bem baieti. Sa bem pentru ca asa fugim noi de probleme.

Izbucnise

.. in ras. Dar rasul sau era unul amar.

Melodii

Winampul lui selectase o melodie la care el nu s-ar fi asteptat. Stia melodia dar asta era alta varianta. Una care-l tulburase. Simti cum se incalzeste brusc, ametise si pur si simplu nu se mai putu controla. Pocni subwooferul dar asta nu oprise melodia.

Ramasese acolo tintuit pe scaunul sau si asculta total bulversat respectiva cantare.

Da

Dorise sa sublinieze un sentiment dragut. Ea nu se prinsese.

El pleca. Sa doarma prost, precum in ultimele zile.