Monday, July 28, 2008
Saturday, July 26, 2008
Monday, June 30, 2008
Alta promisiune pentru sine
Avea sa nu intrebe vreodata mai mult de 2 ori care-i treaba cu o afirmatie in mediul virtual. El incerca sa ajute dar pentru asta trebuia sa scoata cuvintele cu clestele de la ea. Astazi n-a mai facut asta.
O alta promisiune pentru sine ..
O alta promisiune pentru sine ..
Saturday, June 28, 2008
Dar ce interesant
Daca se certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.
Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?
El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.
Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.
Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.
Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.
Bine.
Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.
Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?
El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.
Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.
Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.
Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.
Bine.
Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.
Monday, June 23, 2008
Oh da
Trecuse prima zi de futai pentru urmatoarele 2 saptamani. Desi se stresase puternic, totul a fost in cele din urma bine. Nu s-a balbait, s-a blocat putin dar totul decursese ca la carte. Adica asa cum nu reusise niciodata la meditatii sau de unu singur. Nu-l interesa, luase cat isi propusese si abia astepta sa auda de la ea, facandu-si griji destul de mari pentru ea.
Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.
Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.
Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.
Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.
Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.
Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.
Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.
Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.
Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.
Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.
Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.
Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.
Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.
Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.
Thursday, June 19, 2008
Evident
Utilitatea sa se rezuma doar cand prezenta lui era absolut necesara.
Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.
Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.
Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?
El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.
Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.
Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.
Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.
Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?
El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.
Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.
Tuesday, June 17, 2008
Sunday, June 15, 2008
you
Fusese o zi halucinanta pentru el. De la extaz la agonie, totul in 24 de ore. Se simtise tradat, extenuat, trist, melancolic dar si fericit, aerian, iubaret. A fost vineri 13 si, fara sa-si dea seama, multe au mers anapoda. Dar au fost si unele lucruri bune.
Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.
Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.
Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.
In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.
Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.
Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.
Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.
Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.
In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.
Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.
Friday, June 13, 2008
Refuz
Faptul ca-l mintise ii distrusese mare parte din zi. Bine, poate exagera putin, mai mult ca ii ascundea lucruri. Dar aflase si desi o intrebase, ea nu-i spusese nimic.
Avea sa bea in seara asta. Totul depindea de preturile localului iar daca preturile permiteau, alcoolul avea sa-i aline inca odata tristetea asa cum facea mai demult.
In plus, nici nu avea de gand sa-i spuna ceva. Se zbatuse de atatea ori pe subiectul respectiv si de atatea ori n-a reusit nimic. Dar nu mai conta. N-avea de gand sa-i mai spuna. Daca ea ar fi spus din start, n-ar fi fost nimica. Asta e.
30 de sicrie si pe sicrie, o sticla cu rom. Sa bem baieti. Sa bem pentru ca asa fugim noi de probleme.
Avea sa bea in seara asta. Totul depindea de preturile localului iar daca preturile permiteau, alcoolul avea sa-i aline inca odata tristetea asa cum facea mai demult.
In plus, nici nu avea de gand sa-i spuna ceva. Se zbatuse de atatea ori pe subiectul respectiv si de atatea ori n-a reusit nimic. Dar nu mai conta. N-avea de gand sa-i mai spuna. Daca ea ar fi spus din start, n-ar fi fost nimica. Asta e.
30 de sicrie si pe sicrie, o sticla cu rom. Sa bem baieti. Sa bem pentru ca asa fugim noi de probleme.
Friday, June 06, 2008
Monday, June 02, 2008
Melodii
Winampul lui selectase o melodie la care el nu s-ar fi asteptat. Stia melodia dar asta era alta varianta. Una care-l tulburase. Simti cum se incalzeste brusc, ametise si pur si simplu nu se mai putu controla. Pocni subwooferul dar asta nu oprise melodia.
Ramasese acolo tintuit pe scaunul sau si asculta total bulversat respectiva cantare.
Ramasese acolo tintuit pe scaunul sau si asculta total bulversat respectiva cantare.
Thursday, May 29, 2008
Da
Dorise sa sublinieze un sentiment dragut. Ea nu se prinsese.
El pleca. Sa doarma prost, precum in ultimele zile.
El pleca. Sa doarma prost, precum in ultimele zile.
Tuesday, May 27, 2008
9683
Astazi ar fi trebuit sa fie ultima zi in care ar fi putut sa-si incarce bateriile. Bateriile ar fi trebuit sa-l tina pana in miezul vierii cand calvarul s-ar fi sfarsit. In realitate, astazi fusese o zi proasta pentru el si nu isi dorea altceva decat sa doarma pana anul viitor. Sa uite lumea de el si sa fie altcineva.
Soarele nu fusese astazi aliatul lui. Neintelegerile pe care credea ca nu le va mai avea se intorsesera. Ea il tratase cu indifirenta, il ignorase pana la un anumit punct si il tinuse in suspans. Oricat de bune intentii ar fi avut, moralul lui clacase in fata nepasarii ei. Tasnitoarele, pantofii, copacii sau chiar linia orizontului fusesera azi mai interesante ca el. Avusese impresia ca la un moment chiar il sfida.
El nu se mai strofocase, nu mai incerca sa-si argumenteze opiniile si sa ajunga la un consens. Nu. Pentru prima oara, se predase de dinainte. Zidul nepasarii de care se lovise fusese prea mult pentru el. Obosise. Facuse tot felul de gesturi micute in alte dati dar astazi el dorea ca el sa primeasca acele gesturi. Iara ele nu venira.
Se simtea precum un copil dezamagit de faptul ca de Craciun nu gasise absolut nimic sub brad, desi fusese cuminte tot anul si ii scrise Mosului o scrisoare sincera. Asa se simtea el in momentele respective. Nu intelegea de ce el nu primeste nimic. Asa cum isi verifica uneori noaptea batranul sau mobil, doar-doar primise ceva ce sa-l bucure cum primea mai demult. Dar ecranul arata crunta realitate. Acolo nu era nimic. Precum copilul fara cadou, verifica de mai multe ori, poate nu vazuse el bine, poate acel mic lucru era ascuns. Telefonul insa nu avea cum sa-l ajute. Acolo nu era nimic.
Dar se tinea pe pozitii. Stia ca vor veni zile mai bune. Dar uneori obosea si vroia ajutor. Insa acel ajutor intarzia ..
Soarele nu fusese astazi aliatul lui. Neintelegerile pe care credea ca nu le va mai avea se intorsesera. Ea il tratase cu indifirenta, il ignorase pana la un anumit punct si il tinuse in suspans. Oricat de bune intentii ar fi avut, moralul lui clacase in fata nepasarii ei. Tasnitoarele, pantofii, copacii sau chiar linia orizontului fusesera azi mai interesante ca el. Avusese impresia ca la un moment chiar il sfida.
El nu se mai strofocase, nu mai incerca sa-si argumenteze opiniile si sa ajunga la un consens. Nu. Pentru prima oara, se predase de dinainte. Zidul nepasarii de care se lovise fusese prea mult pentru el. Obosise. Facuse tot felul de gesturi micute in alte dati dar astazi el dorea ca el sa primeasca acele gesturi. Iara ele nu venira.
Se simtea precum un copil dezamagit de faptul ca de Craciun nu gasise absolut nimic sub brad, desi fusese cuminte tot anul si ii scrise Mosului o scrisoare sincera. Asa se simtea el in momentele respective. Nu intelegea de ce el nu primeste nimic. Asa cum isi verifica uneori noaptea batranul sau mobil, doar-doar primise ceva ce sa-l bucure cum primea mai demult. Dar ecranul arata crunta realitate. Acolo nu era nimic. Precum copilul fara cadou, verifica de mai multe ori, poate nu vazuse el bine, poate acel mic lucru era ascuns. Telefonul insa nu avea cum sa-l ajute. Acolo nu era nimic.
Dar se tinea pe pozitii. Stia ca vor veni zile mai bune. Dar uneori obosea si vroia ajutor. Insa acel ajutor intarzia ..
Sunday, May 25, 2008
9683
Vorbele lui incepusera sa-si piarda taisul din alte vremuri. Incetasera sa fie un factor determinant pentru altii. Isi pierdura rezonanta cu care el era obisnuit. Incepusera sa devina tacute. Ineficiente.
Acceptase realitatea. Se intorceau impotriva lui. Ele il ridicasera iar acum ele il tradau. Uneori se simtea precum un mut. Asta si devenise. Un mut.
Iar el incetase sa mai incerce. A fi monosilabic si la obiect erau ultimele lui optiuni. Iar el era hotarat sa le foloseasca.
Acceptase realitatea. Se intorceau impotriva lui. Ele il ridicasera iar acum ele il tradau. Uneori se simtea precum un mut. Asta si devenise. Un mut.
Iar el incetase sa mai incerce. A fi monosilabic si la obiect erau ultimele lui optiuni. Iar el era hotarat sa le foloseasca.
Wednesday, May 21, 2008
Gasise
Fara sa vrea, daduse peste o parte din mintea ei. Ganduri asternute pe care probabil nu le-ar fi auzit vreodata de la ea. Sau si daca le-ar fi auzit, ar fi fost prea subtil spuse ca el sa inteleaga toata situatia.
Fara sa vrea descoperise, deci, acele randuri. Primul sentiment a fost de uimire totala. Incet incet, lumea din jurul ui disparuse si ramasese doar el cu acel fragment suprinzator. Nu-i venea sa creada. Inca de la inceput ea isi formase o frica iar lui i se parea stupida. Si totusi intr-un fel ciudat, il incalzea. Se bucura sa stie ca si ea avea unele ganduri precum a avut si el.
Se gandi totusi la cum erau ei doi acum. El se agata de orice gest sau cuvant iar ea uneori parea absenta. Ii marturisise unele lucruri care il speriasera dar in acelasi timp il facu sa-si doreasca si mai tare ca povestea lor sa nu se incheie. Dorea sa-i dea lumea, Universul, orice .. doar sa fie sigur ca ea era fericita si sa fie sigura de faptul ca el ar fi facut orice pentru ea, doar-doar sa nu mai fie uneori trista, ingandurata sau sa aiba tot felul de idei putin intunecate.
Dar si el era doar om. Stia ca va putea sa functioneze la putere maxima mult timp de acum inainte dar avea nevoie si de semne din partea ei. Semne care uneori intarziasera.
Ii era frica. Nu vroia sa cedeze si sa-si intoarca spatele. Nu l-ar fi lasat inima. Ea insa nu realiza ce se intampla in lumea lui.
Vroia doar o vorba buna si o imbratisare. Fara complicatii, fara discutiile uneori inutile pe care le avusesera.
Uneori doar atat vroia. O vorba buna si o imbratisare sincera.
Fara sa vrea descoperise, deci, acele randuri. Primul sentiment a fost de uimire totala. Incet incet, lumea din jurul ui disparuse si ramasese doar el cu acel fragment suprinzator. Nu-i venea sa creada. Inca de la inceput ea isi formase o frica iar lui i se parea stupida. Si totusi intr-un fel ciudat, il incalzea. Se bucura sa stie ca si ea avea unele ganduri precum a avut si el.
Se gandi totusi la cum erau ei doi acum. El se agata de orice gest sau cuvant iar ea uneori parea absenta. Ii marturisise unele lucruri care il speriasera dar in acelasi timp il facu sa-si doreasca si mai tare ca povestea lor sa nu se incheie. Dorea sa-i dea lumea, Universul, orice .. doar sa fie sigur ca ea era fericita si sa fie sigura de faptul ca el ar fi facut orice pentru ea, doar-doar sa nu mai fie uneori trista, ingandurata sau sa aiba tot felul de idei putin intunecate.
Dar si el era doar om. Stia ca va putea sa functioneze la putere maxima mult timp de acum inainte dar avea nevoie si de semne din partea ei. Semne care uneori intarziasera.
Ii era frica. Nu vroia sa cedeze si sa-si intoarca spatele. Nu l-ar fi lasat inima. Ea insa nu realiza ce se intampla in lumea lui.
Vroia doar o vorba buna si o imbratisare. Fara complicatii, fara discutiile uneori inutile pe care le avusesera.
Uneori doar atat vroia. O vorba buna si o imbratisare sincera.
Monday, May 05, 2008
All
Se pare ca totusi blogul a supravietuit unei saptamani furtunoase, o saptamana prin care am incheiat un anumit ciclu din viata mea.
18 ani.
Si nu stiu de ce dar ma simt de 'spe mii de ori mai ciudat ca implinesc 19 ani decat atunci cand am implinit 18 ani. N-am crezut ca voi atinge varsta asta prea curand si totusi am ajuns aici.
Darn.
18 ani.
Si nu stiu de ce dar ma simt de 'spe mii de ori mai ciudat ca implinesc 19 ani decat atunci cand am implinit 18 ani. N-am crezut ca voi atinge varsta asta prea curand si totusi am ajuns aici.
Darn.
Monday, April 28, 2008
None
Welcome to my world
Where everyone I ever need
Always ends up leaving me alone
Another lesson burned
And I'm drowning in the ashes
Kicking...screaming
Welcome to my world
Nu, versurile respective inca nu sunt valabile dar probabil vor fi peste o saptamana. Atunci cand voi inchide si blogu. Om trai si om vedea.
Sarbatori fericite.
Where everyone I ever need
Always ends up leaving me alone
Another lesson burned
And I'm drowning in the ashes
Kicking...screaming
Welcome to my world
Nu, versurile respective inca nu sunt valabile dar probabil vor fi peste o saptamana. Atunci cand voi inchide si blogu. Om trai si om vedea.
Sarbatori fericite.
Tuesday, April 22, 2008
Dido
Nu, titlul nu este gresit, chiar am vrut sa scriu Dido. De ce ? Proabil d'aia ca in acest moment mananc o ciocolata numita Dido si numele mi se pare chiar tampit.
Nu, nu voi vorbi despre aventurile mele cotidiene si sa scriu chestii de genu "si astaaaazi am fost si am facut cachitzaaaaa cand venit de la scoalaaaaa". Eu nu pot sa scriu prostioare de genu. Nu stiu, oi fi eu mai batut in cap dar sincer tare ma indoiesc de faptu ca undeva in lume cineva chiar e interesat de ce fac eu intr-o zi obisnuita. Adica, nici pe mine nu ma intereseaza, de ce te-ar interesa pe tine ? Cine esti tu ? Serios vorbind, tu cine esti ? De ce esti aici ? Care-i trecutul tau ? De ce te-ar interesa ce debiteaza un tip de 18 ani ?
Hm. Randurile de mai sus sa spunem ca au fost relativ spontane. In fine. Mi lene si vreau sa fiu undeva unde sa nu fie masini, case sau civilizatie in general. Adica la munte. La o cabana singuratica. Nu tu internet, nu tu telefoane, nu tu cacaturi care ar putea sa te intrerupa din lene.
As vrea sa stau intr-un pat semi-spartan si sa fumez o tigara. Ca asa vreau eu, na.
Nu, nu voi vorbi despre aventurile mele cotidiene si sa scriu chestii de genu "si astaaaazi am fost si am facut cachitzaaaaa cand venit de la scoalaaaaa". Eu nu pot sa scriu prostioare de genu. Nu stiu, oi fi eu mai batut in cap dar sincer tare ma indoiesc de faptu ca undeva in lume cineva chiar e interesat de ce fac eu intr-o zi obisnuita. Adica, nici pe mine nu ma intereseaza, de ce te-ar interesa pe tine ? Cine esti tu ? Serios vorbind, tu cine esti ? De ce esti aici ? Care-i trecutul tau ? De ce te-ar interesa ce debiteaza un tip de 18 ani ?
Hm. Randurile de mai sus sa spunem ca au fost relativ spontane. In fine. Mi lene si vreau sa fiu undeva unde sa nu fie masini, case sau civilizatie in general. Adica la munte. La o cabana singuratica. Nu tu internet, nu tu telefoane, nu tu cacaturi care ar putea sa te intrerupa din lene.
As vrea sa stau intr-un pat semi-spartan si sa fumez o tigara. Ca asa vreau eu, na.
Sunday, April 13, 2008
Obisnuiam
Obisnuiam acum 2 ani cand aveam un ghips de toata frumuseata pe piciorul drept sa ies noaptea pe balcon la tigara. Dat fiind faptul ca n-am avut voie sa ies in oras primele 4-5 zile, trebuia sa fumez cumva si astfel ieseam noaptea pe la 1-2 la tigara. Era cald si atunci dar nu ca si vara trecuta, de exemplu. Fumam pana simteam ca ma lasa plamanii ca sa stiu ca mi-am facut plinu pana la urmatoarea "escapada". Plus ca imi aduceau prietenii pachete de tigari ca sa nu fiu nevoit sa iau tigari de la maica-mea.
Obisnuiam sa ma uit cu neincetare spre cer in timp ce fumam. Admiram particica de cer din curtea mea si ma gandeam la diferite lucruri. Ma gandeam oare cati oameni pe care ii voi mai cunoaste de-a lungul timpului sunt imprastiati undeva sub acelasi cer atotprezent. Ce fac ei acuma oare ? Oare se distrau ? Oare dormeau sau era betzi ? Oare erau indragostiti sau erau bolnavi ? Oare ce facea my future significant other ... ?
Astazi am ridicat pentru prima oara privirea spre cerul innorat avand gandu asta in cap. Si m-am gandit la ce schimbari s-au produs in 2 ani. Si totusi, acele ganduri negre mi-au invadat ratiunea. Oare ce schimbari vor mai fi ? Ce se va intampla ? Ce se va intampla cand se va pierde scanteia, rutina obisnuita din acest oras sau the butterflies .. ?
Am stins tigara si am intrat in casa.
Obisnuiam sa ma uit cu neincetare spre cer in timp ce fumam. Admiram particica de cer din curtea mea si ma gandeam la diferite lucruri. Ma gandeam oare cati oameni pe care ii voi mai cunoaste de-a lungul timpului sunt imprastiati undeva sub acelasi cer atotprezent. Ce fac ei acuma oare ? Oare se distrau ? Oare dormeau sau era betzi ? Oare erau indragostiti sau erau bolnavi ? Oare ce facea my future significant other ... ?
Astazi am ridicat pentru prima oara privirea spre cerul innorat avand gandu asta in cap. Si m-am gandit la ce schimbari s-au produs in 2 ani. Si totusi, acele ganduri negre mi-au invadat ratiunea. Oare ce schimbari vor mai fi ? Ce se va intampla ? Ce se va intampla cand se va pierde scanteia, rutina obisnuita din acest oras sau the butterflies .. ?
Am stins tigara si am intrat in casa.
Wednesday, April 02, 2008
Un titlu obisnuit
A merge la ea acasa era in prima faza un lucru ciudat, oare cum arata casa ei, oare cum are ea camera, oare cum se comporta cand se afla in singuranta caminului ei ?
Da, eram stresat la inceput. Hai fie, si acuma uneori simt o anumita presiune cand o vizitez la domiciliu. Dar de atunci s-au schimbat multe dar un lucru imi sta permanent pe creier.
Cand plec, ea ramane in usa si ma urmareste din priviri si zambeste. Abia de curand am observat miscarea asta. Nu vreau sa descriu ce simt sau care-i senzatia. Nu. Atata pot spune ca ii poate printre cele mai frumoase chestii pe care le-am trait. Da, un fapt aparent banal dar totusi atat de frumos ..
Si-n rest, noi sa fim sanatosi. Prea o dam pe sentimentalisme altfel.
Da, eram stresat la inceput. Hai fie, si acuma uneori simt o anumita presiune cand o vizitez la domiciliu. Dar de atunci s-au schimbat multe dar un lucru imi sta permanent pe creier.
Cand plec, ea ramane in usa si ma urmareste din priviri si zambeste. Abia de curand am observat miscarea asta. Nu vreau sa descriu ce simt sau care-i senzatia. Nu. Atata pot spune ca ii poate printre cele mai frumoase chestii pe care le-am trait. Da, un fapt aparent banal dar totusi atat de frumos ..
Si-n rest, noi sa fim sanatosi. Prea o dam pe sentimentalisme altfel.
Subscribe to:
Posts (Atom)
