you

Fusese o zi halucinanta pentru el. De la extaz la agonie, totul in 24 de ore. Se simtise tradat, extenuat, trist, melancolic dar si fericit, aerian, iubaret. A fost vineri 13 si, fara sa-si dea seama, multe au mers anapoda. Dar au fost si unele lucruri bune.

Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.

Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.

Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.

In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.

Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.