Dar ce interesant

Daca se  certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.

Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?

El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.

Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.

Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.

Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.

Bine.

Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.