Saturday, November 22, 2008

Dor

Insemnare.

Mi dor. O stupida melodie a avut darul de a ma face sa tanjesc dupa anumite vremuri. Acum 3 ani eram fericit. Lord's(da, asta-i baru etern) era practic locul unde stateam mai mult decat acasa, incepusem sa ma reinventez in ceva ce-mi placea, multi oameni inca nu isi aratasera adevarata fata, banii nu contau, ma simteam bine in pielea mea. O seara in Lord's insemna distractie la maxim, cu sau fara alcool, incepeam sa cunosc tot felul de persoane, ma culcam cu un placut sentiment de realizare.

Incepusem cursurile de tobe si chiar ma pasionau, incepusem tratamentul pentru o veche boala ce ma deranja si tratamentul chiar functiona, pachetele mici de Marlboro si un pachet de chibrite puteau sa ma faca zambaret instantaneu, ma bucuram precum un copil cand mergeam cu masina sau taxiu, incepusem sa-mi dezvolt gusturile muzicale, la scoala ne hlizeam cu totii ca prostii cand fumam tigari cu alune in ele sau cand faceam tot felul de poze tampitele.

Cu 50.000 de lei eram cel mai fericit om dupa scoala, un pachet de tigari si o cafea cu care primeai un biscuite absolut divin in Lord's ma facea sa ma simt ca si cum Universul ar fi fost doar al meu. Parintii mei erau si ei mai linistiti, desi oarecum mai stricti ca na, un pusti de 16 ani era predispus la multe idiotenii.

Inca aveam genunchiul intreg si jucam fotbal cu regularitate, desi ma mai trezeam cu tot felul de zgarieturi si rani dar nu-mi pasa, puteam sa joc linistit. Nu exista presiune in viata mea, inca aveam creierul intact si tineam minte toate detaliile mici pe care nimeni nu le mai stia. Descopeream noi pasiuni, reusisem sa ma las de fumat pentru o saptamana, ma trezeam dimineata cu un zambet molipsitor.

Mi dor de toate astea.

Sunday, November 09, 2008

Guilt complex

He has a guilt complex

Break his neck

Now he's run-run-running right over the edge

Had a guilt complex

Poison pen

Signing his name

Forgetting his friends

Had a guilt complex

Break his neck

Now he worry-worry-worries for the good of his wealth

This guilt complex

Useless effect

Now he suffer-suffer-suffers destroying himself

DAGADAGADAGADAGADAGA

Nine in the afternoon

Se trezise. Celula in care traia mirosea a ceva nespalat. Isi amintise apoi ca asa mirosea tot timpul. Dupa ritualurile obisnuite de dimineata, isi tara picioarele in prin marele oras. Marele oras in care nu-si gasea locul. Astepta cu nerabdare sa plece in celalalt oras. Ceva mai mic, dar si acela relativ mare. Dar mai linistit.

Deseori simtea ca nu-i el. Strain in propria piele, strain de lucrurile care mai demult il incantau, nu-i mai placea nimic. Adica ii placea sa zaca. Sa stea si sa se uite la pereti. Incetase sa mai umble pe la facultate. Zacea doar si admira albul camerei in care traia. Incetase sa mai rada, sa se bucure de o melodie, de ceva dulce, de orice. Fuma, manca putin, consuma lichide. Totul felul de lichide. Unele care il faceau sa mearga pe 7 carari, altele care ii stingeau setea. Nu conta pentru el. Orice era bine.

Se intorsese. Locul denumit mai demult "acasa". Acum, "acasa" nu exista pentru el. Oriunde ar fi mers. Totul fusese pe dos. Asteptase o anumita zi de cand se stia. Si pentru ca el era un norocos din cale afara, ziua respectiva iesise totalmente ampulea.

Dar intr-un fel ciudat .. nu-i pasa. Nu-i mai pasa de absolut nimic. X si Y aveau probleme, Z avea chef de cearta cu el, ai lui erau pe punctu de a da faliment, atmosfera generala era una tensionata, toata lumea incruntata, doar el cu privirea senina. Se privi in oglinda si putea sa jure ca in ochii lui scria mare si clar "MI SE RUPE PULA".

Incepuse sa slabeasca ametitor de repede si avea dureri constante de stomac, gat si plamani. Uneori il dureau si degetele, capu si genunchiul. Dar nu-i pasa. Avea sa aiba tot mai putini bani si probabil si mai putina mancare.

Privea linistit cum compartimentul sau din frigider era "burdusit" cu o farfurie si niste recipiente goale. Restul aveau mancaruri de tot felul. El avea aer. Si un cascaval stricat.

Ajunsese la capatul puterilor. Se saturase sa traga de oameni, sa incerce sa le spuna una-alta, sa incerce sa-i ajute, sa-i opreasca, sa orice. Pur si simplu privea din nou senin la toti si toate. Se agitase cat nu se agitau altii intr-o viata. Trasese obloanele.

Radea doar cand era singur. Si cand is amintea ca el mai exista doar in acte si ca prezenta fizica. Se amuza.

Avea sa se intoarca la marele oras. Dar avea sa nu-l mai paraseasca prea curand. Acolo macar nu prea era cunoscut si putea sa faca orice. Sa bea, sa doarma printre blocuri, sa stea de nebun undeva ratacit.

Dar nici astea nu-l mai atrageau prea tare. Era prea senin sa mai conteze ceva.

Saturday, October 04, 2008

AHAHAHAHAHHAA

MA DOARE-N PULA. AHAHAHAAHAHHAAHHAHA

Saturday, September 20, 2008

5 zile

Si el era ultimul pe lista. El era ultima chestiuta din statistici, chestiuta denumita "Etc.".

Fosti, semi-preteni, amici, cunostinte > El.

Peste 5 zile avea sa paseasca in teritoriu necunoscut, teritoriu care putea sa-l schimbe si sa schimbe absolut tot din jurul sau.

Dar ea traia linistita cu gandul ca isi va folosi pretiosul timp cu altii.

Ea nu simtea nevoia sa se intalneasca cu el dar daca s-ar fi intalnit, intr-un mod genial, isi aminti ca ea tre sa stea la bere cu un fost, sa iasa cu semi-prietene si toate astea adaugate la o vreme neprietenoasa faceau imposibila o posibila intalnire cu el. Pentru ca el era ultimul in lista.

Creierul sau o luase razna si privea de-a dreptul distrat in gol. Raspunsul, prin simplitatea si nepasarea lui, ii produsese o stare absolut halucinanta. El n-avea dreptul s-o vada seara. Dar altii care o chemau la bere, aveau.

Alcoaleeeeeeeeeeeee ...

DAGADAGADAGADAGADAGA


I won't be ignored

Friday, September 05, 2008

Ah ..

Greu ii era sa-l anunte in legatura cu lucrurile micute. Si asta-l enerva la culme.

Diferite ganduri, diferite stari ..

Saturday, August 16, 2008

Fair

Fair enough. A avut parte de ea timp de o ora jumate in 72 de ore.

Dar ea nu se simtea deranjata.

Fain sa fii ultimu de pe lista.

Tuesday, August 12, 2008

Pieces

 Niciodata destul timp. Niciodata destula vreme pentru ei. Niciodata timp destul pentru el.

 Dar intotdeauna timp pentru altii iar apoi, putin timp pentru el.

 Nu mersi.

 De azi, nici el nu va mai avea timp.

Saturday, July 26, 2008

Madness

Viitorul sau incepea sa arate al naibii de intortocheat. Oh da.

Monday, June 30, 2008

Alta promisiune pentru sine

Avea sa nu intrebe vreodata mai mult de 2 ori care-i treaba cu o afirmatie in mediul virtual. El incerca sa ajute dar pentru asta trebuia sa scoata cuvintele cu clestele de la ea. Astazi n-a mai facut asta.

O alta promisiune pentru sine ..

Saturday, June 28, 2008

Dar ce interesant

Daca se  certau, doar el lua uneori initiativa de a discuta coerent si fara acuze puerile. Dar ea nu. Ea nu ii tinea niciodata partea. El n-avea voie sa se ia de marele pula omniscient, DJ-ul, baietzelu cu mish-mashuri digitale sau de oricare altu, pentru ca el intre timp mai aflase una alta. Nu conta.

Pentru prima oara ii vorbise in asa hal incat sa-i sara mustaru'. Texte la bascalie, pufnituri si dezinteres total pentru argumentele lui l-au enervat in asa hal incat ridicase tonul. El urase de cand era mic practica asta si ii se parea una tampita. Dar ajunsese s-o foloseasca. De ce ? Pentru ca el era marele vinovat. Oare sa fie coincidenta ca astazi la examen ii picase un text denumit "Nedreptate" ?

El nu era foarte important, aparent. Cu el noaptea nu se putea iesi daca trecea prin cartier, cu altii da. Altii aveau privilegiul de a avea avocat din oficiu, el nu. El era eternul blamat, cel care gresea indiferent de situatie si el era devina. El era absurd ca vroia sa stie ce face.

Nicio problema. De acum inainte avea sa intrebe simplu: ne intalnim azi ? Si atat. N-avea decat sa-i ascunda lucruri, sa ia parte la activitati cu altii si ca el sa pice ultimul pe lista prioritatilor.

Nu vroia sa-l inteleaga si gata. Cum ii vorbise seara asta nu avea sa uite prea curand. Pentru ca el nu vorbise vreodata asa cu ea.

Se pare ca el merita un astfel de comportament. Altii nu. Altii puteau sa o faca sa zambeasca, el nu.

Bine.

Si acum sa trecem la persoana I. Sa-mi dai apel cand o sa consideri ca merit ceva.

Monday, June 23, 2008

Oh da

Trecuse prima zi de futai pentru urmatoarele 2 saptamani. Desi se stresase puternic, totul a fost in cele din urma bine. Nu s-a balbait, s-a blocat putin dar totul decursese ca la carte. Adica asa cum nu reusise niciodata la meditatii sau de unu singur. Nu-l interesa, luase cat isi propusese si abia astepta sa auda de la ea, facandu-si griji destul de mari pentru ea.

Si vestile sosira. Stiuse, ii mersese bine si se anunta o revedere fericita. Abia astepta s-o vada si s-o stranga in brate puternic, asa cum ii stransese stresu' in brate cu o zi inainte.

Dar in momentul revederii, totul se duse dracu. Se afla si el acolo, marele pula atotprezent care, prin doar simpla sa prezenta, reusea sa-l scoata din minti. Si uite asa ii fusese furata bucuria rezultatului de mai devreme si bucuria revederii.

Evident ea nu vroia sa-l inteleaga si il mai si alinta cu "ma enervezi, nu-i vina mea, nu ma intereseaza" si stiti voi, textul standard cand tu esti ala care pica de prost.

Nicio problema. N-avea decat sa nu-l inteleaga. Dar se astepta totusi sa inteleaga ca-l deranja in ultimu' timp ca marele don juan ajungea tot timpul inainte lui la ultimul sunet, la iesirea de la examen .. Eh oricum, el nu avea sa-i mai spuna absolut nimic din toate acestea. Avea sa-si infrunte demonii de unul singur si sa nu dea voce nemultumirilor care musteau in el in legatura cu subiectul asta.

Ea ii spuse franc ca nu se simte vinovata si ce sa faca, sa-i spuna sa "get lost and never show himself again" ? Ar fi fost o chestie.

Dar na, daca pe ea n-o interesa ce-l deranjeaza pe el .. Desi el luase masuri sa nu se intample chestii de genu din partea lui dar ce conta, el pica tot timpu drept Gica Prostea. Conta ca el incercase sa evite astfel de chestii ? Normal ca nu.

Bucuria post-examen ii fusese furata cu brio. N-o interesa.

Thursday, June 19, 2008

Evident

Utilitatea sa se rezuma doar cand prezenta lui era absolut necesara.

Daca el vroia putina atentie, ce se intampla ? Nimic. Ori nu ii se raspundea, ori ii se raspundea in semi-sictir. Evident, el era de vina. El facea faze, el avea pretentii absurde.

Dar oare chiar atat de absurd este oare sa ai pretentia sa ti se vorbeasca ? Mai ales in contextul cand persoana aia e alaturi de tine de mai bine de jumate de an ? Lui nu i se parea absurd.

Dar ce conta. Ea facea pe ironica, pe vesnica neinteresata de explicatiile lui. Ea raspundea doar cu ironie sau furie. Oare pur si simplu nu simtea nevoia sa vorbeasca cu el ? Sa-l mai intrebe de una alta ? Sa vada cum se mai simte ?

El ? El se resemnase. De ce sa se mai chinuie sa-i explice ca i-ar placea uneori o atentie putin sporita din partea ei ? Ea se facea nu-l intelege.

Epuizat de evenimente din jurul lui, atentia si grija ei ar fi putut sa-l impinga mai departe. Dar nu era asa. Astfel, el se intinsese in pat. Si-si dori sa fie octombrie 2007, chestia aia motorizata sa fi avut viteza mai mare si sa fi fost trafic pe contrasens. Acum n-ar mai fi avut probleme.

Tuesday, June 17, 2008

Mai bine ..

.. se termina totul toamna trecuta cand am facut accident.

Ar fi fost mai bine.

Sunday, June 15, 2008

you

Fusese o zi halucinanta pentru el. De la extaz la agonie, totul in 24 de ore. Se simtise tradat, extenuat, trist, melancolic dar si fericit, aerian, iubaret. A fost vineri 13 si, fara sa-si dea seama, multe au mers anapoda. Dar au fost si unele lucruri bune.

Desi se certasera si stateau din nou pe banca precum 2 straini, ceva in el se schimbase. Cand se certau mai demult, desi uneori ceda la capitolul discutii, la capitolul gesturi era incapatanat precum un catar. El nu lua in brate, el nu pupa, el nu facea nimic.

Astazi, desi vina a fost comuna, ceva s-a schimbat. Vazand-o trista si obosita, incapatanarea lui disparuse subit. Norii de mahmureala se disperasera si tot ce mai ramasese era un sentiment puternic. Inima lui batea puternic si ratiunea sa disparu. O lua in brate. O pupa. Simti doar ca o iubeste. Uitase de orice fel de discutie in contradictoriu, de orice prostie, de orice repros. Ar fi vrut ca ea sa stie ce simtea el in acele momente.

Nu i-a spus. Ar fi ramas cu ea in brate o zi si o noapte. Mai tarziu, fiind plictisit, se gandi la cum a renuntat la orgoliu. Zambi de unul, un zambet sincer.

In acelasi timp avusese un gand pe care il avea de demult. Gandul consta in faptul ca se bucura de povestea care se derula de mai bine de 7 luni.

Singurul lucru pe care si l-ar fi dorit era ca uneori ea sa-l inteleaga putin mai bine in anumite momente. Dar nu era un lucru urgent. Acum vroia doar o imbratisare. Avea sa astepte insa pana a 2-a zi.

Friday, June 13, 2008

Refuz

Faptul ca-l mintise ii distrusese mare parte din zi. Bine, poate exagera putin, mai mult ca ii ascundea lucruri. Dar aflase si desi o intrebase, ea nu-i spusese nimic.

Avea sa bea in seara asta. Totul depindea de preturile localului iar daca preturile permiteau, alcoolul avea sa-i aline inca odata tristetea asa cum facea mai demult.

In plus, nici nu avea de gand sa-i spuna ceva. Se zbatuse de atatea ori pe subiectul respectiv si de atatea ori n-a reusit nimic. Dar nu mai conta. N-avea de gand sa-i mai spuna. Daca ea ar fi spus din start, n-ar fi fost nimica. Asta e.

30 de sicrie si pe sicrie, o sticla cu rom. Sa bem baieti. Sa bem pentru ca asa fugim noi de probleme.

Friday, June 06, 2008

Izbucnise

.. in ras. Dar rasul sau era unul amar.

Monday, June 02, 2008

Melodii

Winampul lui selectase o melodie la care el nu s-ar fi asteptat. Stia melodia dar asta era alta varianta. Una care-l tulburase. Simti cum se incalzeste brusc, ametise si pur si simplu nu se mai putu controla. Pocni subwooferul dar asta nu oprise melodia.

Ramasese acolo tintuit pe scaunul sau si asculta total bulversat respectiva cantare.

Thursday, May 29, 2008

Da

Dorise sa sublinieze un sentiment dragut. Ea nu se prinsese.

El pleca. Sa doarma prost, precum in ultimele zile.

Tuesday, May 27, 2008

9683

Astazi ar fi trebuit sa fie ultima zi in care ar fi putut sa-si incarce bateriile. Bateriile ar fi trebuit sa-l tina pana in miezul vierii cand calvarul s-ar fi sfarsit. In realitate, astazi fusese o zi proasta pentru el si nu isi dorea altceva decat sa doarma pana anul viitor. Sa uite lumea de el si sa fie altcineva.

Soarele nu fusese astazi aliatul lui. Neintelegerile pe care credea ca nu le va mai avea se intorsesera. Ea il tratase cu indifirenta, il ignorase pana la un anumit punct si il tinuse in suspans. Oricat de bune intentii ar fi avut, moralul lui clacase in fata nepasarii ei. Tasnitoarele, pantofii, copacii sau chiar linia orizontului fusesera azi mai interesante ca el. Avusese impresia ca la un moment chiar il sfida.

El nu se mai strofocase, nu mai incerca sa-si argumenteze opiniile si sa ajunga la un consens. Nu. Pentru prima oara, se predase de dinainte. Zidul nepasarii de care se lovise fusese prea mult pentru el. Obosise. Facuse tot felul de gesturi micute in alte dati dar astazi el dorea ca el sa primeasca acele gesturi. Iara ele nu venira.

Se simtea precum un copil dezamagit de faptul ca de Craciun nu gasise absolut nimic sub brad, desi fusese cuminte tot anul si ii scrise Mosului o scrisoare sincera. Asa se simtea el in momentele respective. Nu intelegea de ce el nu primeste nimic. Asa cum isi verifica uneori noaptea batranul sau mobil, doar-doar primise ceva ce sa-l bucure cum primea mai demult. Dar ecranul arata crunta realitate. Acolo nu era nimic. Precum copilul fara cadou, verifica de mai multe ori, poate nu vazuse el bine, poate acel mic lucru era ascuns. Telefonul insa nu avea cum sa-l ajute. Acolo nu era nimic.

Dar se tinea pe pozitii. Stia ca vor veni zile mai bune. Dar uneori obosea si vroia ajutor. Insa acel ajutor intarzia ..

Sunday, May 25, 2008

9683

Vorbele lui incepusera sa-si piarda taisul din alte vremuri. Incetasera sa fie un factor determinant pentru altii. Isi pierdura rezonanta cu care el era obisnuit. Incepusera sa devina tacute. Ineficiente.

Acceptase realitatea. Se intorceau impotriva lui. Ele il ridicasera iar acum ele il tradau. Uneori se simtea precum un mut. Asta si devenise. Un mut.

Iar el incetase sa mai incerce. A fi monosilabic si la obiect erau ultimele lui optiuni. Iar el era hotarat sa le foloseasca.

Wednesday, May 21, 2008

Gasise

Fara sa vrea, daduse peste o parte din mintea ei. Ganduri asternute pe care probabil nu le-ar fi auzit vreodata de la ea. Sau si daca le-ar fi auzit, ar fi fost prea subtil spuse ca el sa inteleaga toata situatia.

Fara sa vrea descoperise, deci, acele randuri. Primul sentiment a fost de uimire totala. Incet incet, lumea din jurul ui disparuse si ramasese doar el cu acel fragment suprinzator. Nu-i venea sa creada. Inca de la inceput ea isi formase o frica iar lui i se parea stupida. Si totusi intr-un fel ciudat, il incalzea. Se bucura sa stie ca si ea avea unele ganduri precum a avut si el.

Se gandi totusi la cum erau ei doi acum. El se agata de orice gest sau cuvant iar ea uneori parea absenta. Ii marturisise unele lucruri care il speriasera dar in acelasi timp il facu sa-si doreasca si mai tare ca povestea lor sa nu se incheie. Dorea sa-i dea lumea, Universul, orice .. doar sa fie sigur ca ea era fericita si sa fie sigura de faptul ca el ar fi facut orice pentru ea, doar-doar sa nu mai fie uneori trista, ingandurata sau sa aiba tot felul de idei putin intunecate.

Dar si el era doar om. Stia ca va putea sa functioneze la putere maxima mult timp de acum inainte dar avea nevoie si de semne din partea ei. Semne care uneori intarziasera.

Ii era frica. Nu vroia sa cedeze si sa-si intoarca spatele. Nu l-ar fi lasat inima. Ea insa nu realiza ce se intampla in lumea lui.

Vroia doar o vorba buna si o imbratisare. Fara complicatii, fara discutiile uneori inutile pe care le avusesera.

Uneori doar atat vroia. O vorba buna si o imbratisare sincera.

Monday, May 05, 2008

All

Se pare ca totusi blogul a supravietuit unei saptamani furtunoase, o saptamana prin care am incheiat un anumit ciclu din viata mea.

18 ani.

Si nu stiu de ce dar ma simt de 'spe mii de ori mai ciudat ca implinesc 19 ani decat atunci cand am implinit 18 ani. N-am crezut ca voi atinge varsta asta prea curand si totusi am ajuns aici.

Darn.

Monday, April 28, 2008

None

Welcome to my world

Where everyone I ever need

Always ends up leaving me alone

Another lesson burned

And I'm drowning in the ashes

Kicking...screaming

Welcome to my world


 Nu, versurile respective inca nu sunt valabile dar probabil vor fi peste o saptamana. Atunci cand voi inchide si blogu. Om trai si om vedea.

Sarbatori fericite.

Tuesday, April 22, 2008

Dido

Nu, titlul nu este gresit, chiar am vrut sa scriu Dido. De ce ? Proabil d'aia ca in acest moment mananc o ciocolata numita Dido si numele mi se pare chiar tampit.

Nu, nu voi vorbi despre aventurile mele cotidiene si sa scriu chestii de genu "si astaaaazi am fost si am facut cachitzaaaaa cand venit de la scoalaaaaa". Eu nu pot sa scriu prostioare de genu. Nu stiu, oi fi eu mai batut in cap dar sincer tare ma indoiesc de faptu ca undeva in lume cineva chiar e interesat de ce fac eu intr-o zi obisnuita. Adica, nici pe mine nu ma intereseaza, de ce te-ar interesa pe tine ? Cine esti tu ? Serios vorbind, tu cine esti ? De ce esti aici ? Care-i trecutul tau ? De ce te-ar interesa ce debiteaza un tip de 18 ani ?

Hm. Randurile de mai sus sa spunem ca au fost relativ spontane. In fine. Mi lene si vreau sa fiu undeva unde sa nu fie masini, case sau civilizatie in general. Adica la munte. La o cabana singuratica. Nu tu internet, nu tu telefoane, nu tu cacaturi care ar putea sa te intrerupa din lene. 

As vrea sa stau intr-un pat semi-spartan si sa fumez o tigara. Ca asa vreau eu, na.

Sunday, April 13, 2008

Obisnuiam

Obisnuiam acum 2 ani cand aveam un ghips de toata frumuseata pe piciorul drept sa ies noaptea pe balcon la tigara. Dat fiind faptul ca n-am avut voie sa ies in oras primele 4-5 zile, trebuia sa fumez cumva si astfel ieseam noaptea pe la 1-2 la tigara. Era cald si atunci dar nu ca si vara trecuta, de exemplu. Fumam pana simteam ca ma lasa plamanii ca sa stiu ca mi-am facut plinu pana la urmatoarea "escapada". Plus ca imi aduceau prietenii pachete de tigari ca sa nu fiu nevoit sa iau tigari de la maica-mea.

Obisnuiam sa ma uit cu neincetare spre cer in timp ce fumam. Admiram particica de cer din curtea mea si ma gandeam la diferite lucruri. Ma gandeam oare cati oameni pe care ii voi mai cunoaste de-a lungul timpului sunt imprastiati undeva sub acelasi cer atotprezent. Ce fac ei acuma oare ? Oare se distrau ? Oare dormeau sau era betzi ? Oare erau indragostiti sau erau bolnavi ? Oare ce facea my future significant other ... ?

Astazi am ridicat pentru prima oara privirea spre cerul innorat avand gandu asta in cap. Si m-am gandit la ce schimbari s-au produs in 2 ani. Si totusi, acele ganduri negre mi-au invadat ratiunea. Oare ce schimbari vor mai fi ? Ce se va intampla ? Ce se va intampla cand se va pierde scanteia, rutina obisnuita din acest oras sau the butterflies .. ?

Am stins tigara si am intrat in casa.


Wednesday, April 02, 2008

Un titlu obisnuit

A merge la ea acasa era in prima faza un lucru ciudat, oare cum arata casa ei, oare cum are ea camera, oare cum se comporta cand se afla in singuranta caminului ei ?

Da, eram stresat la inceput. Hai fie, si acuma uneori simt o anumita presiune cand o vizitez la domiciliu. Dar de atunci s-au schimbat multe dar un lucru imi sta permanent pe creier.

Cand plec, ea ramane in usa si ma urmareste din priviri si zambeste. Abia de curand am observat miscarea asta. Nu vreau sa descriu ce simt sau care-i senzatia. Nu. Atata pot spune ca ii poate printre cele mai frumoase chestii pe care le-am trait. Da, un fapt aparent banal dar totusi atat de frumos ..


Si-n rest, noi sa fim sanatosi. Prea o dam pe sentimentalisme altfel.

Sunday, March 16, 2008

Sticle

Chiar ma gandeam zilele astea .. oare cate sticle de alcool in general am consumat ? Daca le-as aduna pe toate intr-o camera, oare cate ar fi ? Dar toate pachetele de tigari pe care le-am dat gata in decursul anilor ? Hmm. Oare ..

Daca in ultimul post anuntam schimbari mai ceva precum Revolutia din '89, tin sa mentionez ca intr-adevar, lucrurile au evoluat spre bine dar totusi am realizat ca sunt un om al dracu de ciudat. Inainte nu era bine ca imi lipseau anumite lucruri, acum le am si totusi uneori am impresia ca nu-s pregatit pentru o astfel de situatie. Da, tin la ce am acuma si totusi am o anumita teama, o retinere bizara, o ezitare. Nimic important sau ceva de genu dar totusi, acele lucruri marunte care te impiedica sa functionezi la capacitate maxima. As vrea sa ma arunc orbeste inainte si sa nu-mi pese de urmari si totusi nu pot. De ce ? Nu stiu. Uneori ma simt absolut mort fara un motiv anume. Sau iarasi o chestie total neimportanta care-mi doboara moralul. Chiar si lucruri care exista doar in capul meu, rezultatul scenariilor mele bizare legate de lume si persoane reusesc sa ma alarmeze desi, probabil, n-ar trebui.

Oare chiar atat de defensiv am devenit ? Oare toata perioada mai intunecata din trecut mi-a schimbat total personalitatea ? Oare nu pot redeveni ce eram inainte ? Sau doar m-am maturizat pur si simplu ?

Si da, oricat de bine ar fi acum, traiesc totusi cu o frica mocnita in mine. Daca maine s-ar termina totul ? As rezista oare tentatiei de a ma reapuca de vechile obiceiuri ? Doar strangand din dinti as reusi ? Sunt eu normal ? Ceva din mine s-a defectat atunci si simt ca uneori sunt absurd. Tampesc ? Evoluez ? Nu realizez totusi ce s-a stricat.

De ce ? De ce nu pot ignora lucrurile mici ? De ce uneori intru intr-o stare de paranoia ?

Nu inteleg ce se intampla. Nu stiu. De ce am impresia ca istoria se repeta ?

Vreau doar sa fiu cum eram inainte. Vreau. Nu pot. Refuz. Indur.

Dar ce indur ? Fantome ? Lucruri ce exista doar in mintea mea ? De ce am impresia uneori ca ma prabusesc ?

Vreau sa ma bucur mai tare de povestea pe care o traiesc acum. Ma simt implinit.

Atunci de ce am impresia ca-s nebun uneori ? De ce pierd controlul cand raman singur intre 4 pereti ?

De ce nu pot repara aceasta necunoscuta din mine ?

"What if I wanted to break?"

Sunday, November 11, 2007

Revenind ..

Si uite cum a zburat jumatate de an si eu am lasat blogu saracu intr-o totala paragina. Am fost atentionat de catre un anonim sa mai dau pe aici si in cele din urma mi-am facut putintel curaj si .. mi-am redescoperit contul pe Blogger. Ce s-a intamplat de n-am mai zis nimic atata timp ? Hm. Pot spune ca am evoluat. Mi-am schimbat absolut totul in jur si acum sunt altcineva. Un altcineva mai eficient decat eram in trecut. Altul decat acela care scria anul trecut aici. Un om. Intreg.

Spunea acel anonim ca apreciaza faptul ca mi-am expus problemele. Ei bine, ele au disparut. Gata. In intuneric mi-am dus veacul mai bine de un an si jumatate iar acuma am reaparut la soare. Daca atunci consideram ca pentru mine viitorul inseamna simplu maine, iar pe mine nu ma intereseaza acel maine .. ei bine, a trebuit sa trec prin situatii limita, chiar accidente, schimbari de persoane si altele ca sa ma trezesc din letargie. Speram ca totusi cineva va reusi sa ma scoata din mocirla in care m-am zbatut atata amar de vreme dar in cele din urma am invatat, pe calea urata ce-i drept, ca doar singur ma pot scoate din asa ceva.

M-am rupt de trecut si nu a fost un lucru usor. A durut ca dracu, m-am agatat pana in panzele albe de fantomele amintirilor mele dar am primit acel impuls de a uita dracu de tot si de a incepe de la zero. Am cunoscut oameni noi, am explorat noi situatii, am invatat cum sa reactionez. Cel mai important e ca mi-am dat seama ca merita sa ai rabdare. Sa nu disperi. Desigur, nici prea multa rabdare. In cele din urma am gasit calea de mijloc si acolo am ramas. Exagerez poate cu fumatu(problema eterna) dar in rest nu. Nici cu alcoolu, nici cu depresii, nimic.

Life's good. Pot spune asta cu toata inima.

Saturday, April 07, 2007

Sarbatori, again

Poate ca va suna stupid, dar prea repede au venit sarbatorile anul asta. Pentru mine cel putin. Eu am aflat ieri ca azi va fi Invierea si mai stiu eu ce minunatie de ceremonie. Oh yay, mi-am zis, asta insemnand ca toti de la mine din familie vor fi afectati de febra sarbatorilor. No good.

Desi nu mi s-a parut cine stie ce eveniment, se pare ca o mare parte din cetatenii Romaniei sunt entuziasmati de misticismul sarbatorii de azi. Ca tot omu, am vrut sa vad si eu ce mai zic zevzecii astia la stiri, cine a mai furat miliardu de euro sau cine a mai murit strivit de copaci. Cand colo, Jesus all the way. Biserica, Iisus, Inviere, jandarmi care asigura paza pe langa biserici, Gigi Becali si babe. In concluzie, absolut nimic care m-ar putea ajuta in viata. Jesus, inteleg ca esti superstar de vreo 2000 de ani incoace, da' macar incearca sa nu monopolizezi stirile, unii oameni mai vor sa auda si de altele, oricat de mult te-as respecta.

Pe treaba asta am avut discutii si cu taica-miu prin faptul ca eu nu cred in biserica. El cum a fost crescut cu mentalitatea de "Church FTW" nu poate sa inteleaga de ce eu nu cred in biserica. Ma mir cum pe el nu-l dezgusta faptul ca preotii stau cu laba-ntinsa dupa bani sa-si mai traga un Passat sau o vila pe la marginea orasului. Sau cum se aduna toti pensionarii dintr-un oras sa pupe nush ce perete fauritor de minuni care cica a plans noaptea !!!1111unuunshpe

Sa fim seriosi, am vazut povesti mai reale la Cartoon Network in tineretile mele zbuciumate. Oameni care sa dau in spectacol prin faptul ca, vezi Doamne, ei se roaga de 3248928 pe zi si ca tin post de o viata-n treaga si ca bla bla. Din cate stiu, credinta o exersezi acasa, nu in fata camerelor de filmat. Asta daca nu esti fariseu, dar ce mai conteaza, daca iese banu si nu-l supara pe Sefu de Sus, all good.

Sa treaca si sarbatoarea asta sa-si mai revina oamenii. Si cand te gandesti ca si eu tre sa ma duc diseara la Inviere .. Pft.

Monday, April 02, 2007

Ah da ma, asta era blogu meu

Imi cer scuze pentru faptul ca am lasat blogu intr-o paragina superba(nu-i prima oara dar mai trebuie si pauze) dar am fost ceva mai ocupat saptamanile astea. N-o sa incep sa insir aventurile mele incredibile de la scoala sau de prin baruri, voi spune doar ca am mai terminat cu alcoolu(ok, m-am imbatat sambata dar a fost pentru prima oara dupa ceva timp) si ca tare ma tenteaza sa ma las de fumat. Nu, nu devin pocait, injur in continuare dar pur si simplu parca m-am plictisit de vicii.

Chiar asa, oare chiar e posibil sa te plictisesti de vicii ? Azi de exemplu dupa ce mi-am cumparat superbul pachet de Marlboro rosu parca mi s-a facut rau dupa prima tigara. Nici restul de 5 nu au picat deloc bine si mi-au lasat un gust de toata jena. Bine, am vazut destui oameni care s-au apucat din motive pur puerile de fumat in jurul meu si proabil de asta mie imi vine sa ma las. Daca ma voi lasa, voi fi bogat. Cand ma gandesc ca in weekendu asta am dat in jur de 200.000 pe tigari, imi vine sa plang de nervi. A da, plus 50.000 azi. Trebuie sa ma las.

De bere si restu nu ma las, aia-i clar DAR nu ma mai imbat ca in zilele bune. Sambata a fost o ocazie speciala si trebuia stropita din belsug cu alcool(relativ ieftin). Si asa nu-mi mai arde de betii ca nu mai suport mahmureala de dupa si in plus costa mult sa te faci muci zilele astea. Eh, daca as putea sa ma si pun pe invatat, as deveni baiat model, omu cu costumu finutz si alte insiruiri manelistice(ah da ma, shukar).

In fine, promit solemn ca voi reface blogul si ca voi abandona orice tema trista sau mai stiu eu ce. Probabil voi posta de pensionari si de faptul ca exista de cateva zile o lege care permite amendarea chiulangiilor(ne-am supt bai baieti).

Va urma. Toate cele bune, dragi tovarasi !

Sunday, March 04, 2007

Resturi

Ca orice roman standard, am si eu viciile mele pe care le practic in mod constat pentru ca organismul meu rezista si in plus, imi face placere. Vorbesc despre fumat. Desigur ca in ultimul timp fumatorii au fost pusi la zid de cand cu integrarea asta dar n-am observat mari schimbari inca. Doar la pret.
51.000 un pachet de Marlboro rosu(ca d'astea fumez). N-am zis nimic, desi am trait sa vad scumpiri de la 35.000 la 48.000 parca si acuma la 51.000. M-am gandit eu cum naiba o fi cu mia aia de lei da' nu mi-am facut probleme. Ei, deja m-am saturat. Sa faca dracu pachetu 55.000, numa sa nu mai am discutii cu tot felu de vanzatoare sictirite. Adica eu pot sa dau 60.000 si sa primesc inapoi un pumn de gume(nici macar o moneda sau ceva) da' daca dau 50.000 nu primesc nimic pana nu dau si 1000 de lei. Ar trebui sa le dau o guma si eu, ce pula lu Zeus, adica eu sa tot fac rost de monezi pentru curu lor gras si cu aere ? Sa ma pupe-n pula, ca nu eu am pus preturile astea.
Macar in baru' etern poti lua pachetu cu 50.000 fara sa se cace cineva pentru 1000 de lei. Bine ca toti ciocoflenderii care fumeaza Kent 8 si cacaturi de gen n-au treaba, ca-s sub 50.000, da' cand cineva fumeaza Marlboro tre sa se scobeasca-n fund dupa 1000 de lei, ca domnisoara de 500kg care te serveste vrea neaparat 1000 de lei. Futu-va-n freza de cersetori.

Tuesday, February 20, 2007

Maine

Si a venit si ziua in care sa asist la o moarte lenta. N-as fi crezut ca se poate trece prin asa ceva dar banuiesc ca mai am multe de vazut. N-am vazut niciodata un om pe moarte si chiar nu-mi doream sa asist la o asemenea scena dar nu tot timpu faci ce vrei.

Tot timpul mi-am imaginat un om in dureri cu ochii inchisi si chircit de durere, parand totusi cat de cat normal. Nu-i chiar asa. Sa vezi un om in dureri care nici nu-si mai da seama daca-i zi sau noapte, un om care iti raspunde la fel la orice intrebare ii pui, un om care sa uita fix spre tine cu niste ochi mari si goi, fara nici o urma de sentimente sau amintiri te poate arunca intr-o furtuna de intrebari existentiale.

In asa ceva am fost eu azi. Oricat de ha ha sau ok as putea sa par, imaginea omului pe care l-am vazut ma va urmari mult timp. Problemele par atata de mici in fata unei probleme precum moartea. Sa-l vad atata de senin si indiferent m-a lasat pur si simplu fara ganduri, eu care traiesc cu frica multor lucruri.

Scena asta mi-a dat peste cap toate valorile. Nu stiu ce mai conteaza si ce nu mai conteaza pentru mine. Daca pana nu demult vroiam sa am carnet de soferi, sa am masina si asa mai departe, azi am avut parte de tot felul de intamplari care m-au intors pe dos la capitolu asta.

Simt doar ca 2007 a inceput mai prost ca oricare an(si 2006 a fost oribil la inceput, da' '07 conduce detasat). Poate n-am fost obisnuit sa pierd atatea lucruri intr-un timp atata de scurt. Persoane inrudite, prieteni, relatii ..

Maine cum voi fi ? Nu stiu. Poate o sa zambesc toata ziua si o sa ma culc pe jumate mort. Poate o sa beau. Sau poate o sa ma simt mai singur ca niciodata. Nu voi stii. Tot timpul pentru mine "maine" va ramane un mister. In alt timp "maine" era doar un alt motiv de bucurie.

Am pierdut si asta ..

Monday, January 29, 2007

Dulce razbunare

Truth is ca atunci cand ajungi sa fi atins de sentimentul de frica si nerabdare, ajungi sa te gandesti la tot felul de chestii. Cum sa ranesti pe cineva in scopuri caritabile, cum sa distrugi viata altcuiva ca sa te simti tu bine. Si asa se si spune, dulce razbunare, ca-ti vindeci ranile tale prin suferintza altcuiva. Am fost martor la asa ceva si imi parea un plan bun. Vorba aia, te trag dupa mine in Iad daca-i nevoie.

Si totusi, pe ce sa ma razbun ? Prostia mea ? Pe deciziile mele din trecute ? Eu am creat toata situatia in primu rand si acuma trag ponoasele. Pe ce sa ma razbun ? Pe opera mea, ca sa o numesc in felul acesta ? Chiar ma gandisem sa incep o intreaga ofensiva weekendu asta si pana la urma mi-am dat seama .. pentru ce totusi ? O copilarie ? Numa d'aia ca eu nu pot accepta realitatea ?

Asa ca da-o-n pula. Mi-a trecut si momentul de nebunie. Proabil acuma am demolat treaba de tot but hey, acuma stiu ca-i vina mea in totalitate si eu va trebui sa traiesc cu asta pe creier. Probabil orice voi spune de acuma in colo nu mai conteaza. Prea multe s-au zis, prea multe s-au facut.

Am renuntat la orice forma de ostilitate. Am plecat. Departe.

Friday, January 26, 2007

none

note: a fost scris ieri intr-o situatie anume

As I sat there as a simple spectator, watching her work, talk, laugh and the people around her, I realised I lost a lot of those moments. I forgot the very first thing: she lives on her own. I always thought of her as something I owned, but I forgot the most simple thing of 'em all: to watch her. It took me a lot of alcohol, cigarettes and long depression nights to realise her grace, her beautiful presence, to see in what she has turned since I left her.

She amazes me today. She amazed me in the past, but now more than ever, I have realised what a piece of heaven she was for my life. I find it dumb now to regret her, but I simply can't help it. I can't compare newly met girls with her. I simply can't. Because she's something else. She always was. And for me, she'll always be.

Because she can live on her own and I never thought I'd realise that. Ever.

Sunday, January 21, 2007

2007, anul limita

2007. Ma simt oarecum ciudat. Am intrat in 2007 dar ma simt inca in 2006. Ma rog, buzunarul meu a fost maltrat urat de tot de noile scumpiri aparute cu ocazia integrarii in Imperiul Vestic. Nu ma distreaza deloc sa dau pe o cafea 30.000, pe un pachet de tigari 51.000(70.000 cica in viitor) si 40.000 pe un Ursus. Partea buna ii ca s-au ieftinit cardurile de memorie si poate poate imi cumpar si eu unu pentru mobil(64 MB simply isn't good enough). In fine, nimic nou pentru mine in acest 2007.

Mint. De fapt, au fost niste situatii noi pentru mine in acest an. Desigur, ele is au originile din 2006, dar acuma au explodat. Despre ce vorbesc ? Despre ce inseamna sa fii fiul ratacitor dintr-o relatie. Atunci cand iti iei lumea in cap si risti tot ce-ai avut mai frumos in ideea ca tu oricum vei trece peste toti si toate, ca deh, esti mascul, te doare-n paispe. Ei uite, toate deciziile mele stupide si relativ intortocheata s-au intors ca un bumerang. Bumerang care a reusit sa ma plezneasca in moalele capului si sa raman fara aparare in fatza tuturor.
Iti dai seama ca undeva te-ai cacat in ce-ai avut cand ajungi sa vezi oameni care vorbesc de fatza cu tine despre unde ai gresit, unde ai facut bine, de ce esti in stare si daca te vei putea ridica vreodata. Ca la tribunal. Cand ignori fumul de tigara si oamenii din jur si inchizi ochii doar ca sa te refugiezi in adancul amintirilor tale, sa-ti aduci aminte de vremuri mai bune, vremuri cand nu erai al nimanui, cand inca respirai cu folos.
O singura decizie cu adevarat importanta am luat pana acum in viata mea si a ajuns sa fuga dupa mine oriunde m-as afla. Am incercat s-o combat cu alcool, somn, tigari, lovituri aplicate unei mese cu fruntea si/sau ochii. Ziua in care am decis sa inchei un capitol din viata mea a reusit sa ma bantuieasca si in somn. Regret enorm prostia mea si am incercat sa fac totul la loc, dar orgoliul si frica mea au daunat oribil relatiei si astfel am ramas crunt dezamagit cand mi-am dat seama ca m-am intors prea tarziu. Nimeni nu mi-a dat o sansa de reusita si dreptate au avut, oricat de mult mi-as fi dorit sa le dovedesc contrariul.
Astfel ca 2007 a inceput mai prost ca si anul trecut. Si 2006 a fost un an de-a dreptul infect. Nu stiu ce va fi in 2007. Sincer nici nu ma mai intereseaza. Am pierdut multe, dar am pierdut poate cel mai important lucru pe care l-am tinut vreodata in brate. Si gandul ca am putut lasa asa ceva sa-mi scape imi macina interiorul in fiecare zi. Orice lucru care imi reaminteste de vremurile clare ale vietii mele mi se pare acum prea dureros pentru a fi privit.

Astfel ca imi continui zilele fara sperante si idealuri. M-am intors de unde am plecat. Fundatia continuitatii mele a fost demult pierduta. Un singur lucru ar fi reusit o schimbare, dar eu l-am pierdut. Cu mana mea mi-am taiat craca de sub picioare. Eu m-am impins singur in groapa.
Ironie. Pura ironie.

Tuesday, December 26, 2006

Uau ba, Craciunu, ce chestie ..

Chiar, de ce toata lumea e in plina erectie cand se pomeneste de aceasta sarbatoarea cu adevarat stupida ? N-am inteles. Nu poti sa tragi un partz linistit ca tre sa vina cineva sa-ti spuna: "dar vai, Craciunul inseamna sa faci BLA BLA BLA BLA". Sunt satul de perioada asta penibila a anului, de faptul ca baru etern se deschide tarziu ca naiba si la ora aia n-am chef ca-s prea multi oameni, de gm-urile si mesajele de pe mobil cu sarbatori bashite, de bradu din camera mea and so on.

Incep sa am vaga impresie ca-s singuru nefericit printre toti fericitii astia aparuti cu ocazia Craciunului. Daca ma mai intreaba cineva ce mi-a adus Mosu', respectiva persoana va fi luata la pula sistematic pana la Craciunu viitor. Nu pot sa stau linistit la PC ca sub geamu meu tre sa apara cate o ceata de puradei ruptzi in cur cu chef de colinde. Pe toate siteurile tre sa apara ceva legat de Craciun. Cred ca daca Mosu' ar fi ilustrat cum se caca, ar aparea si la TV asa.

Ma doare-n fund ca-i Craciunu. Si ce daca-s singuru care n-are chef de ha ha si hi hi ? S-au scumpit preturile in baru etern, nu vor mai exista pachete mici de tzigari si din februarie pachetu normal va fi 80.000. Am motive sa fiu fericit ? Ah da, spiritu Craciunului. Sper sa-l gasesc si sa-l folosesc drept hartie igienica.

De cadouri nu ma plang, anu asta am primit chestii folositoare si mai tre sa primesc in viitorul apropiat. La atata sa fie bun si jegu asta de sarbatoare. Si cand te gandesti ce fericit eram cand eram mic in preajma Craciunului ..

Daca stau sa ma gandesc, anu trecut de Craciun eram implinit. Ma rog, fix in 25 nu, ca n-am putut atunci sa dau cadoul meu unei persoane speciale(not as in retarded, ci pentru mine special kind .. you get it). Pe vremea aia aveam totu clarificat, stiam cum va decurge viitorul, ca totul va fi bine si ca mai bine decat atat nu se putea. 365 de zile mai tarziu observ faptul ca absolut totul e neclar, am pierdut tot ce am avut in plan spiritual, nici material n-o duc excelent, alcoolic(desi cookie domina la capitolu asta), nu-mi mai ajunge un pachet de Marlboro pe zi ..

Un om implinit.

Sunday, November 19, 2006

Weekend

Si uite asa a mai trecut inca un sfarsit de saptamana. Din nou 2 seri de baute, zbenguiala, adrenalina, nebunie si asa mai departe. Nu ma plang, am avut de baut tot felul de spirtoase si beri, combinatie care a reusit sa ma puna in miscare la modul cel mai serios. Vineri seara a fost una dintre cele mai bizare seri ever, pe langa faptul ca a venit ceva tip de la o televiziune sa filmeze pe acolo chelneritele pe bar, au mai fost vreo 5-6 tipi la bustu gol care faceau un pogo sanatos(cica au zburat si peste masa noastra, dar eu nu eram prin apropiere), manelari care dansau pe AC/DC and so on. Muzica a fost miez dar am observat ca se repeta acelasi playlist in fiecare vineri. Nu ma plang dar daca ar mai adauga niste melodii faine ar fi si mai miez. Cum in ziua respectiva se anunta un mare eveniment de laba trista cu ceva trupa romaneasca, am hotarat mai multi sa mergem in baru' etern si sa bem. Simplu, la obiect, fara discutii. Am baut si in memoria Bishnitarului, care a apucat un nou an viata lui(sa traiesti ba, ilegalule!). Jim Beam, Hanu Ars, Ursus, rom si altele au fost la ordinea zilei. In concluzie, o seara "mega-benga".

Sambata seara era vorba sa merg la cafea, dar cum am mai patit, cafeaua aia a devenit rom si bere. Mult rom si multa bere. Usor-usor incepeam sa ma resimt pana nu am fost trezit de un prieten cu motoru lui de sinucigas. 110 km/h am prins la un moment dat si deja simteam cum transpira alcoolul din mine. Ne-am mai invartit noi prin diferite strazi pana i-am zis sa ma duca acasa ca deja nu ma mai tineau urechile de la curent(nici acuma nu aud clar). In fine, un weekend bizar la modul serios.

Nu mai beau ! Sa fiu eu de nu ! Adica na, mai vine Sf. Andrei, 1 decembrie, 5 decembrie .. dammit !

Tuesday, November 14, 2006

Fix pula

Asa si e. Ce sa ma mai ascund. Mari chestii n-am reusit lately asa ca voi cita titlul "fix pula". Au fost niste saptamani ciudate, tras la masea cat cuprinde(macar asa am inceput sa-mi refac rezistenta pierduta in trecuta), am mai intalnit oameni noi, descoperit noi mentalitati si alte cele. Cum in fiecare an scolar am avut parte de o monotonie crunta, nici asta nu face mare exceptie. Ok, s-au intamplat si niste chestii bizare dar momentan nu deschid subiectu ca-i lung, intortocheat dar mai ales enervant.

O saptamana(de la un timp incoace) se duce astfel: luni-vineri scoala, vineri bauta, sambata semi-bauta, duminica o cafea pasnica. Baru' etern a facut bani frumosi in urma vizitelor noastre, mai ales cand am fost sa mai tragem la masea ca tot omu. Au fost faze amuzante, ne-am distrat dar parca ar trebui sa luam o mica pauza ca deja prea le udam in ultimul timp. Dar cum vineri se anunta un chef, vom amana putin pauza aia. Nu-i frumos sa superi sarbatoritu, nu ? :)

O perioada de timp am pus mana pe niste bani pe care i-am baut intr-un mod total nepotrivit(o saptamana in care am fost mai mult torpilat decat treaz), beat pe la ore, ce mai, maraton. Dar m-am calmat, promit solemn ca nu mai beau atata ! Impreuna cu un prieten am zis ca incercam sa nu fumam pana vineri daaaaar cum eu am destule pe cap, am clacat azi dupa vreo 2-3 ore(prima tigara a fost totusi oribila dar nu m-am putut opri). Asa ca de maine(serios acuma) incerc sa fumez mai putin. Vor fi pauze cand voi fi nevoit sa fumez. Dar reduc din numar. Si nici nu ies maine la cafea. Bag pula, o zi in care sa fumez sub 5 tigari trebuie sa prind.

In orice caz, daca vrea cineva bere ieftina si rock, baru' etern e locul perfect.
Hopa, si mai vine si Sfantu Andrei. Pff, tre sa dau de baut. Bere sa fie :)

Monday, October 30, 2006

bad move

eu: daca as fi stiut atunci ca am facut-o asa urat de oaie ..
ea:
atunci ce?n-are rost sa-l aduci pe "daca" in discutie...asta e


damn it. 1-0 for reality

Sunday, October 29, 2006

Pierdere de timp

Am avut placerea de a pierde o ora din viata mea din cauza scolii. Joi trebuia sa ne caram acasa pe la 1 daaar am fost anuntati de diriginta ce trebuie sa stam neaparat de la 1-2 ca trebuie sa ne uitam la nush ce film. Ma gandeam ca e o ocazie buna sa vad daca filmele alea educative din gimnaziu s-au mai modernizat putin.

Zis si facut. M-am dus la o tigara rapida dupa care am urcat la sala festiva ca acolo se tinea marea proiectie. Am constatat cu surpriza ca era si sectia maghiara pe acolo, nu stiu daca au inteles ei ceva din film, in fine, si marii politisti aproximativi(sau de proximitate). Cine naiba a avut ideea cu politistii astia aproximativi poa' sa-si dea o palma. Pe langa ca nu fac absolut nimic, se mai cred si isteti. In fine, a inceput marele film in care niste baieti de la ceva organizatie incercau sa descopere motivul pentru care pustimea se apuca de alcool/tutun/stupefiante.

Cum a fost filmul ? Nici nu stiu in ce categorie sa-l plasez. Un fel de comedie neagra. Sa fim seriosi acuma, cand ceva tigan stirb scoate din buzunar 2 sticle de Polar si mai arata "the peace sign" zambind, imposibil sa nu te prapadesti de ras. Sau ca vezi ceva puradel cu o punga care fuge ca disperatu intr-un perete. O idee buna ca se incearca reducerea numarului de viciosi sub 18 ani dar prin filmul ala practic ii impinge sa faca toate chestiile alea. Mie personal toate scenele din film mi-au facut pofta de o bere/tigara de nu mai stiam cum sa scap mai repede de acolo. Normal, drogatii erau toti "roacheri" si toata lumea din film parea entuziasmata de faptul ca bagau bere si tigari cu kilogramele(n.a - am fumat dupa filmu ala ca descreieratu). Per total filmul a fost efectiv o comedie neagra care n-a reusit decat sa smulga rasete si comentarii ironice din public. Sa spunem ca filmul e cum e dar tipul care trebuia sa-l prezinte si sa discute cu noi merita o bataie sanatoasa. Odata glume de tot cacatu("fumatorii sa sarbatoreasca revelionu acuma in noiembrie, ca vor muri, ha ha ha") si tot felul de idei tampite("daca fumezi odata, vei fuma toata viata"). I mean c'mon, vii aici cu idei preconcepute si vrei sa ne convingi ?

Si in plus nu prea se straduiau sa acopere marcile din film. Am vazut cu ochiul liber Kent 8, Marlboro, Timisoreana, Ursus, Bergenbier, Polar si altele. Sa faca si ei un ban, nu ?

Pana nu vor ajunge la un nivel cat de cat decent cu actiunile astea, vor fi ignorati cu desavarsire ca pana acuma. Tipu ala avea pretentia sa dezbatem tot felul de teme si vrajeli de fata cu directorul, diriginti si profesori. Trebuie sa ai serioase probleme daca tu ai impresia ca unu va recunoaste de fata cu directoru ca "da ma, am fumat iarba !". Puteam sa ridic mana lejer cand intreba nenica ala cine bea si cine fumeaza dar cu directorul prin apropiere, am simtit ca-i mai bine sa las mana jos(nu demult am trecut pe la el in privinta unor probleme disciplinare). Diriginta n-are ea treaba, dar cu astia din conducere mai bine joci teatru. Oricum, marea dezbatere a fost un fas urat mirositor si partea cea mai penibila a fost ca la sfarsit se dadea un premiu celui care a fost cel mai activ. O vaca de plus :|

Daca organizatiile astea nu deschid ochii, nu ii vad influentand mai mult de 3 oameni din 60.

Wednesday, October 25, 2006

Pai cum adica ?

post version 1.0.1

muntele meu :D


opera lu' cookie cu un pachet de marlboro. Seamana cu "O_o". Parerea mea.


prea mult timp acum ceva timp asa ca m-am apucat sa-mi personalizez tigara. Initial aparea "laser frate !" dar am fumat laseru :) oricum, in poza avem scrumiera tipica barului etern, un pachet de marlboro rosu mic zdrobit si o bricheta in valoare de 5.000 lei care ma tine de aproape 2 luni.


asta da amenintare ! azi nu se fumeaza ! nu stiam cum sa sting tigara mai repede cand am vazut acest anunt absolut inspaimantator. Sa fim seriosi ..

si poza mea preferata :D avem asa: un Assos vechi de 10-15 ani din Grecia, pachet shmanglit de Bishnitzaru'. Langa un antic BT, tigari vechi de 25-30 de ani din Bulgaria gasite de cookie(ce ma distra ca scria pe ele "export only", ce important ma simteam :D). Iar ultimul este un Marlboro, vechi de vreo cateva ore din Romania, adus de mine, care a fost fumat rapid.


Pff, tot am zis ca pun niste poze facute de mine in decursul timpului..

Time for some :D

(da da, fumez mult) ... (Marlboro rosu in special)

Wednesday, October 18, 2006

What if ?

(mentionez din start ca acest post a fost conceput la scoala)

Muie Haloscan. A reusit sa-mi stearga toate commenturile. Fgm de programel.

Anyways.

Ce weekend. Desi nu prea cred in minuni, mi-a fost dat sa vad unul. Poate chiar 2. Cu ocazia unei zile de nastere am reusit sa fiu, pentru cateva ore ce-i drept, fericit. Sa nu-mi mai pese de diferite insuccese, framantari sau alte griji zilnice. Alcoolul in combinatie cu muzica excelenta si prieteni = stare de spirit pozitiva. M-am descatusat de toate cacarelile si am reusit sa ma simt deasupra limitei mele umane. Sentimentul acela cand stii ca absolut, dar absolut nimic, nu te poate opri. Cand lumea din jurul tau nu mai e rece si violenta ci prietenoasa si calda.

Da, m-am simtit bine. Si nu-mi pare rau daca in ziua aia cineva era suparat pe mine. Nu. A fost momentul meu de refacere, acel moment in care esti plin de viata si o caldura neobisnuita te cuprinde din cap pana in picioare. Acele momente cand orice iti este permis.

O astfel de stare plus alte intamplari nu te pot lasa rece. Esti in stare sa treci peste orgolii stupide si sa incerci o impacare. Sa-ti ceri scuze in cel mai stupid mod pentru ca poti. Da, atunci poti. Nu te mai intereseaza ce are de spus cealalta persoana, conteaza ca te vei simti mai usor, cu sufletul impacat.

Dar n-am facut asta. As fi putut si rezultatul n-ar fi contat, dar n-am ajuns acolo. Poate frica de consecinte.

Nu stiu ..

(in orice caz, tot voi incerca zilele astea o mutare in front. 2 posibilitati:
a) se lanseaza o lunga discutie din care toata lumea va iesi sifonata dar macar s-ar rezolva anumite diferende
b) 2-3 propozitii si un "cheerio")

Thursday, October 05, 2006

Traiasca controlul fortat !

Acest post nu va avea legatura cu framantarile mele interne sau mai stiu eu ce alte minunatii. Aaa nuuu, va fi dedicat scolii mele.

Scoala pe care o frecventez de prin 2000 se spune ca este una de elita. Si maica-mea a studiat acolo si cand eram mic imi tot impuia capul cu povesti de gen "sa vezi acolo disciplina, ce profesori, ce atmosfera". A trecut timpul si a venit prima mea zi in respectiva institutie de invatamant. Nu stiu cum era inainte dar ce am prins eu pana acuma .. pfff. O imagine dezolanta. Am avut timp 6 ani sa vad generatii mai mari, mai mici, diferiti profesori etc. Cand eram prin clasele mai mici, atmosfera era cu adevarat una degajata. La poarta toata lumea se saluta, profesorii erau mare parte foarte buni, au si renovat scoala, ce mai, o alegere inspirata.

De cand am intrat in liceu parca s-a schimbat scoala. Conducerea a angajat tot felul de badarani, cica portari, am avut parte de niste profesori oribili care numa note pe disciplina dadeau, s-a facut mare tam-tam cu niste cacate de ecusoane(cica sa oprim "intrusii"), zilele in care vroiai sa mai chiulesti si tu de la o ora s-au dus naibii avand in vedere ca pe poarta nu mai puteai sa iesi si gardurile rupte au fost reparate. S-au inventat tot felul de reguli noi, absolut "sclipitoare" si care culmea, mai trebe respectate.

Sa dam niste exemple.
Ecusoane. Nu conteaza ca ai carnet + buletin la tine, nuuuuuuuu, ei au nevoie de ecuson sa vada ca esti din scoala. Normal ca si pe carnet scrie la ce scoala esti si mai e si vizat dar trecem peste asta, unii oameni au mari probleme cu cititul. Orice profesor are dreptul de a te legitima pe coridor daca ai o tinuta indecenta. Nu inteleg de ce nu ne trag coduri de bare pe maini sau ne numeroteaza ca pe evrei, sa fie mai usor. Au vrut sa interzica pantalonii scurti si 3 sferturi. Pai absolut normal, sa venim vara in izmene si blugi peste, ca picioarele baietilor sunt de o pornografie rara. Se tot vorbeste de tinuta indecenta dar nimeni nu da un raspuns concret. Am vazut tipe imbracate de parca ar merge la produs si isi gaseste conducerea sa se lege de o colega care avea un tricou mai subtirel, dar totusi decent.

Fara creste, cercei in urechi(la baieti) sau pletosi. Nu zic nu, mai trebuie temperati unii care o iau pe ulei cu frezele, dar de aici si pana la a te lega de absolut oricine cu o freza ceva mai rasarita mi se pare o porcarie. S-au legat de un coleg ca avea nush ce fel de creasta. Dupa aia de faptul ca avea cercel. S-au legat si de mine ca am parul mare desi in regulament scrie clar ca baietii pot avea plete pana la umeri. Normal, regulament preferential.

Nu mai imi vin acuma alte reguli dar sunt destule. Ce ma distreaza e faptul ca noi avem o conducere care nu aplica regulamentul in mod egal. Daca taticu ii sef de ceva companie mamut sau ceva interlop cunoscut, imediat esti absolvit de orice vina. A fost vina vantului, a umiditatii din aer, a presiunii atmosferice dar in nici un caz a ta. In schimb daca unu dintr-o familie de clasa mijlocie calca pe bec, automat este luat la rost si facut cu ou si otet. O chestie care mi se pare perfect normala, doar traim in Europa de Est, nu ? Egalitate ? Hah, poate intr-un Univers paralel. Traiasca puterea banului, nu al bunului simt.

Exemplu concret. Eu sunt un om linistit. Am calcat pe la directiune de 2 ori. Odata am facut niste porcarii pe care le-am si recunoscut, am fost mustruluit bine(avand in vedere ca nu-s fiul unui bancher cunoscut peste mari si tari). A fost vina mea, asa-i.
In dimineata asta a fost a 2-a oara.
Cuprinsi de nebunia ecusoanelor, la poarta au fost postate niste profesoare care sa verifice ecusoanele. In fata mea, niste copii de interlopi/bancheri/vamesi trec lejer, cu mana la pula fara sa-i intrebe nimeni de sanatate. Ajung eu. Trec de cordonu ala nenorocit de oameni sa ajung in curte si sunt relativ bruscat de o scumpa profesoara. CARNET SAU ECUSON ! CARNET SAU ECUSON ! Ii arat carnetu, nu se uita la mine, plec. Iara sare pe mine. ECUSON ! ECUSON ! Ii explic frumos ca i-am aratat carnetul, il arat iara si intreb daca pot sa fiu lasa in pace. MIE IMI TREBUIE ECUSON ! Ca sa vedeti ce ironie, acuma nu mai era bun carnetul. Spera sa ma prinda. Lejer, am scos din ghiozdan ecusonul si am intrebat-o cum de nu mai era bun carnetul. CE, ESTI SI RECALCITRANT ?!?! HA ?!?!? HA ?!??! TE TREC PE LISTA !!!! La ora 7 dimineata fix de asta aveam nevoie. De o ticnita care sa-mi urle-n cap. Si-mi vorbeste mie de bune maniere cand ea ma tragea de brate si ma impingea cand eu n-am schitat nici cel mai mic gest de a fugi sau riposta. Imi doresc sincer s-o pleznesc cu o ranga pentru nesimtirea ei dar ma voi abtine, avand in vedere ca nivelul ei este putin mai scazut fata de ceilalti oameni.

In fine, am ajuns la director pana la urma. El a fost foarte de treaba, nu mi-a facut scandal sau alte cacareli de gen. Mi-a explicat sa am tot timpul carnetul si ecusonul la mine si sa-l prezint ori de cate ori va fi nevoie. Fara jigniri sau bruscari. Mi-am cerut scuze(desi aveam dreptate dar asta a fost situatia) si mi-am vazut de ale mele.

Chiar nu inteleg ce cauta unii in sistemul de invatamant. Ar merita trimisi la ocna sau sa pazeasca inchisori. Au limbajul necesar, au pornirile necesare, ce mai asteapta ? Nu va ratati cariera ! Mai este timp !

Thursday, September 28, 2006

Obosit

Futut la cap, am decis sa inchei perioada de seceta a blogului. Aparent, n-am mai postat de 12 zile zile, p'acolo. Daca stau sa ma gandesc, de cand a inceput scoala. De ce ? Eheei dragii mosului, 'nspe mii de motive.

Sunt obosit. Sigur, un raspuns ar fi: dute si dormi atunci. Nu genul ala de oboseala. Oboseala pe plan mental. Cand nu mai esti in stare de nimic. Am obosit. Mi-am irosit energia pe tot felul de cacareli, la munca, in ghips, pe alcool, tigari and so on. M-am saturat sa ma strofoc sa mentin relatii de prietenie cu diferite persoane care pana la urma cred ca e frumos sa nici nu mai saluti, ca deh, cica te schimbi. Tu ai sacrificat mai multe lucruri ca o asemenea relatie sa mearga si pana la urma te trezesti cu buza umflata. Te enervezi, dai cu pumnii, urli ? Nu. Un sut in cur e pana la urma un pas inainte. Am luat plasa pe o asemenea treaba si am ramas fara energie.
Sunt prea obosit sa mai umblu. Pana la scoala, pana la acupunctura, pana in baru etern. Sunt prea obosit sa mai stau jos. Sa dorm. Sa scriu. Sa ma uit la filme. Cred ca-s prea obosit si sa lenevesc.
Sunt prea obosit sa mai rad, sa ma enervez. Dar in mod curios, am destule energie sa fiu deprimat. Daca inainte ma mai zbateam sa rezolv situatii, sa fac totusi pentru ceilalti, azi am ajuns la concluzia urmatoare: fuck it. Da, indiferenta doare si e de cacat, da da, we all know. Insa eu nu mai doresc nimic si nu mai vreau sa modific nimic.
Sunt prea obosit sa fac cunostinta cu oameni noi. Nu ma mai intereseaza de X sau Y. Da, ma bucur ca te-am cunoscut, acuma fa bine si plimba ursu. Am incercat sa ma inteleg cu toti oamenii cu care am facut cunostinta de un timp incoace. Nu a meritat, si nici nu voi mai incerca. Daca vrea cineva ceva, n-are decat sa incerce. I'm fed up with this crap.
Nu mai pot fuma calumea. Sunt prea obosit sa mai trag din tigara, sa mai ridic ceasca de cafea, sa trag urmatoarea gura de aer. Uneori simt cum pulsul imi slabeste brusc si simt o liniste rece, dar totusi atat de dulce. Cand oamenii devin siluete. Cand nimeni si nimic nu mai conteaza. Simti doar ca n-ai murit si, mecanic, dai drumul la picioare sa te duca prin alte locuri.

Asa ca daca aveati ceva planuri cu mine, forget 'em. Nu sunt dispus, nu am energia necesara. D'aia nici n-am mai scris. Oricum postu' asta valoreaza pentru mine cat negru sub unghie. Mediocru, fara idei. Si asta observ si la orele de romana unde s-au dus dracu sclipirile mele. Muza mea(oricare ar fi fost aia) a disparut. Va reveni ? Banuiesc ca nu in viitorul apropiat.

Anul asta scolar a inceput in forta. Absente nemotivate, certuri cu profi(adica ei urlau si eu ma uitam pe pereti, nefiind in stare sa adun 2-3 replici), certuri cu colegii. Anul trecut mi-ar fi pasat. Anul asta imi pasa la fel de mult cum imi pasa de situatia politica din Tajikistan. Desi nu-mi fac iluzii, poate intr-o zi voi avea ocazia sa impusc cativa din preferatii mei. Sau sa le fut o lopata peste ochi. Sa vad si ei cum ii sa te doara.

Saturday, September 16, 2006

commenting and trackback have been added to this blog.

Wednesday, September 13, 2006

Freak show

Avand in vedere ca nu prea imi plac ultimele mele posturi, acesta va fi oarecum mai special. Tot ma gandesc sa scriu cu diacritice dar o stare de spirit cunoscuta sub numele de "lene" ma impiedica sa fac asta. Poate reusesc. Ramane de vazut.

Sa va povestesc cate ceva despre mine.

Sunt un om cu o sumedenie de ciudatenii. Am atatea ca nu prea le pot tine minte pe toate dar voi incerca sa-mi amintesc de cele mai observabile.

Limba mea. Cu acest muschi am reusit sa bag multa lume in ceata. Faza e ca ii lunga. Da' lunga si nu glumesc cand spun asta. Daca se nimereste sa intalnesc pe cineva nou, fara nici un fel de exceptie, unul dintre prietenii mei se trezeste sa urle: scoate limba !! scoate limba !!! Pot sa fac tot felul de scamatorii cu ea si din cauza asta trebuie sa-mi arat limba si daca vreau, si daca nu vreau. Reactiile sunt diverse. Daca una a inceput sa dea din maini si sa urle "VAAAAAAAI, NU SE POATE !!!! Cat ii de lunga ?!!!!!!! " alta mi-a zis "trebuia sa-ti fac cunostinta cu o prietena, ar fi foarte fericita cu asa ceva". Una din verisoarele mele de la mare a inceput sa-mi spuna "omu cauciuc, omu cauciuc !!!!". Ma amuza reactia oamenilor cand vad ce pot face cu ea. Nu inteleg ce poate fi asa de special dar na, daca ii distreaza, ce sa fac ?

Degetele mele. Pot sa-mi indoi degetele extrem de tare. Din nou ma amuza cand altii incearca sa faca aceeasi chestie si esueaza in mod lamentabil. "omul cauciuc" in situatia asta se potriveste in mod perfect. N-am realizat ce minunatie pot face pana nu a inceput sa urle o colega in 1-4 ca mi-am rupt degetele. Degeaba i-am explicat faptul ca ii ceva obisnuit la mine, ea tot a chemat invatatoare. Deh, ciudatenii.

Din copilarie am avut o dorinta mai ciudata. Cum Hagi era la mare moda atunci, tot imi doream sa am o fata mai patratoasa ca si el. De mentionat ca in acele zile eu eram aidoma unei bile. In timp, am inceput sa observ ca mi se indeplineste dorinta :D. Ma dezavantajeaza atunci cand ma enervez, ca mi se incoarda muschii fetzei si n-arata prea bine.

Niciodata n-am fost complexat de propriul meu corp. Pana intr-o blestemata zi in a 8-a. Raspundeam la engleza ca mai imi trebuia ceva nota, moment in care profesoara se trezeste sa ma intrebe "vai, dar nu ai bratele cam subtiri pentru varsta ta ?". De atunci am ramas obsedat de grosimea bratelor mele. Am fost si pe la sala dar n-am observat cine stie ce imbunatatire. Ahhhhhh >_<

Ciudatenii am mai avut cu mobilele. Am avut un Sony Ericsson T637 desi modelul standard era T630. Urmatorul a fost un Sony Ericsson P900, telefon care era destinat oamenilor de afaceri. Maxim 5 oameni in tot orasul am mai vazut cu asa ceva. Eu il foloseam doar pentru vorbit/mesaje/muzica/poze desi putea sa fac muuuult mai multe chestii. Cel pe care il am acum ii un Sony Ericsson(stiu, is obsedat) D750i care se gaseste doar in reteaua T-Mobile, adica in Vest. Inca n-am vazut pe nimeni cu un astfel de mobil pe la noi. Urmeaza, banuiesc.

Biroul meu. Plin cu poze, gunoaie, foi, brichete, vitamine, ceasuri, parfumuri, deodorante, pixuri, creioane, tot felul de suveniruri, bilete de la muzee pe care le-am vizitat prin Vest, cutie de mobil, carcase de CD-uri, pahare, pachete de tigari, un pahar de la Starbucks, foarfec, wristbands, cabluri de mobil/camera/webcam and so on. Adica un munte de rahaturi. Pe langa birou am un CD-ROM ratacit, cutie de adidasi, un turn imens plin cu CD-uri, DVD-uri, dischete, carcase, plicuri, carti, cabluri, piese pentru PC, pachete de tigari, sosete, ziare si multe altele. Deseori am probleme cand vreau sa caut un CD. Fix pe ala nu-l gasesc, dar gasesc CDu pe care-l cautam acum cateva zile.

Fara sa vreau am dezvoltat o obsesie pentru ghiozdanul meu. Daca nu-l port peste tot dupa mine nu ma simt bine. Dar oare ce car atata cu el ? Alte porcarii. Cutit, brichete, suveniruri de la Starbucks, ambalaje, pachete de tigari, caiete, pixuri, CD-uri, poze, carnetu, vitamine, foi, CD-playeru(mai demult aveam nevoie de el) si multe altele. Maine probabil voi cara vinete cu el ca Bisnitaru mi-a cerut ajutorul. Yay me !

Hainele mele au cam aceeasi culoare. Negre. Tricouri, pantaloni, adidasi. Nu stium cum am ajuns in situatia asta, dar 70% din articolele mele vestimentare sunt negre. Mai am ceva tricouri albe, albastre dar le port mai rar. Blugii mei tot timpul sunt roshi ca naiba, prilej perfect pentru ai mei de a ma lua la 11 metri. Imi place sa-mi vad adidasii acoperiti de praf sau noroi desi nu-mi dau seama de ce. Tot timpul am incaltamintea serios prafuita. Rar cand ii mai sterg.

Dintre oamenii pe care-i cunosc, sunt singurul care are pat dublu :D normal, eu dorm pe partea stanga si pe partea dreapta sunt o groaza de ziare, CD-uri, ambalaje, haine aruncate, baterii and so on. Nu pot dormi pe partea dreapta. Am fost nevoit odata sa dorm asa si toata noaptea am stat cu ochii la tavan. Creep.

Nu pot fuma decat cu mana dreapta. Daca fumez cu stanga, tigara pica prost. Beau tot cu dreapta. Si cand te gandesti ca eu din nastere sunt stangaci ..

Astea ar fi o parte din ciudateniile mele dar sunt mult mai multe de care nu-mi amintesc pe moment. So, who wants to grab a coffee with a freak like me ? :D

Thursday, September 07, 2006

Lene in timp

Poate nu-i chiar cel mai potrivit titlu, dar incerc si eu. Tot am zis ca voi mai posta ceva, dar am tot amanat momentul. Tot timpul aman lucruri. Aman momentul cand ma voi apuca de testele pentru Cambridge, aman momentul cand imi voi citi cartile ce ma asteapta pe noptiera, cand voi repeta la tobe(desi cred ca ma las), cand voi face ordine prin PC, cand voi face ordine printre CD-uri ..

Si din pacate am amanat si alte lucruri. Cand trebuia sa inchei o relatie, am tot taraganat treaba pana s-a ajuns intr-o situatie urata. Am amanat acel moment din cauza fricii. Acum mi se pare stupida decizia mea. Dar nu pot repara nimic.

Inconjurat de cutii de mobile, pachete de tigari, CD-uri, carti, poze si alte minunatii, incet incet simt ca am dat gres. N-am facut ceea ce trebuia. Se spune ca o viata afectata de regreta va sfarsi trist. Sunt ciuruit de regrete. De amintiri. De tot ce e legat de trecut. As vrea sa pot lua multe cuvinte inapoi. Sa-mi trag o palma inainte de a face ceva stupid. Ma intreba cineva mai demult daca sunt fericit. Ce sentiment bizar. Probabil am fost fericit de vreo cateva ori in decursul existentei mele. Dar acum nu sunt. De foarte mult timp. Mi-as dori sa pot sa-mi retraiesc trecutul. La un anumit punct, probabil as innebuni. Stiu asta. Insa nu m-as da in laturi sa retraiesc vremuri trecute.

In diverse momente, ma cuprinde o disperare de a da timpul inapoi. Sa pot sa resimt mireasma primaverii, pe o banca in parc, cu o persoana importanta, care mai demult imi lumina ziua. Cum ma trezeam dimineata si stiam ca va fi o zi pe cinste. Ca nimeni si nimic nu ma va putea opri. Momentele cand stateam cu ea la geam si cum isi lasa capul pe umarul meu. Parul ei castaniu si fin imi provoca un fior de placere. Timpul disparea; stateam asa pur si simplu. Ascultam diferite melodii care se potriveau perfect situatiei, dar parca nici nu mai auzeam muzica. Auzeam cum respira, cum ii batea inima. Simteam acel tremur cand se uita la mine. Acei ochi pentru care as fi numarat la infinit. In drum spre casa ei, isi mai lasa capul pe umarul meu, lucru care ma facea sa calc extrem de fin, sa se simta ea bine. Cum ma mai imbratisa in cele mai ciudate momente si eu eram pur si simplu paralizat. Masajele ei puteau oricand sa ma scoata dintr-o stare mai nasoala, avand in vedere ca avea maini puternice. Un telefon sau mesaj de la ea insemna ca urmeaza o plimbare lunga si plina de momente comice. Daca ne certam, ea se supara prima, pe urma eu. Ne impacam in cele mai originale moduri. Am plecat in Franta un timp, si ea mi-a dat o floare si ea avea una la fel. Mi-a zis ca asa vom fi tot timpul aproape. Mi-a facut tot felul de desene pe brate, desene pe foi. Ca sa n-o uit. Daca era posomorata, stateam si in cap numa sa ii fur un zambet. In cel mai rau caz, o gadilam. Riposta si astfel lansam o mica batalie. Care tot timpul se termina in rasete si "castane".

Mi-as dori sa pot retrai acele vremuri. Cum spunea un prieten: "This was a long time ago, when everything was fine". Uneori visez scenele respective. Sau cand o revad imi amintesc de zilele bune. Am facut o prostie. M-am atasat de ea si asta m-a costat scump. Poate intr-o zi voi retrai ceva similar dar acum nu mi se mai pare posibil. Zilnic simt cum pierd situatia de sub control. Mai dau peste tot felul de lucrusoare de la ea, chestie care ma face sa ma simt mizerabil.

O melodie se potriveste perfect cu amintirile mele: Creedence Clearwater Revival - Wrote A Song For Everyone. Parca simt mirosul unei primaveri de vis ..

Tuesday, August 29, 2006

Munca

Desi inca-s minor, pot spune ca mi-am format oarecum o idee in legatura cu munca. Primul meu angajament a fost neplatit, avand in vedere ca era voluntariat. Trebuia sa invat o ceata de pici din familii destramate sa butoneze PC-uri, sa mai joace si ei ceva sau sa deseneze in Paint(cu asta am avut mare succes, pana in ziua cand unul a desenat o pula si mi-am primit portia de nervi de la superiori). Mare placere nu mi-a facut(minus incidentul cu pula), avand in vedere ca ma trezeam de dimineata in timpul vacantei si ca futeam jumate de zi acolo(jumate din timp citeam ziarele sau atipeam cu fata la geam, sa nu se prinda nimeni). Asta era acum 2 ani. Nu mi-a placut, am injurat la greu, a trecut.

Acum un an, am lucrat la un birou unde completam tot felul de tabele, sortam scrisori, felicitari si alte cacareli de gen. Eram platit(2 milioane pentru 3 saptamani, deh) dar si asta ma enerva. Trebuia sa fiu atent, sa ma concentrez asupra muncii, sa ma chiorasc sa gasesc tot felul de combinatii la intrari si iesiri, la sortat and so on. Program de cacat, ma trezeam dimineata, plecam pe la 5, dar nu acasa, ci la sala, ca aveam abonament si ma futea Bisnitaru sa merg cu el. Un timp a mers cat a mers, dar cum seara ieseam si stateam pana la 1-2 in oras, dupa care pana pe la 3-4 la PC si ma trezeam la 8 .. Lucram intr-o camera unde eram singur, asa ca mai reuseam sa inchid usa si mai atipesc 15-20 de minute, sa mai trag o cafea sau o gustare(nu puteam fuma numai in afara biroului si daca ieseam din birou auzeam comentarii). Nu mi-a convenit, am strans din dinti, dar am avut bani de buzunar si plus mi-am luat si niste chestii adidas de banii aia. Injurat la greu, nervi, dar a trecut.

Anul asta in schimb a fost cel mai rau. N-a mai fost voluntariat sau somn in birou. Cacat. Munca la terasa. La inceput, nu suna prea rau, adica trebuia sa pazesc un frigider de la 8-9 dimineata pana la 12 seara. Si primeam tigari/masa gratis. Salar 3.500.000 pe luna. Era nasol ca trebuia sa fac naveta, dar am zis ca trec si peste asta.
Situatia reala nici nu se compara. Nu era vorba de un frigider. Era vorba de 10. Si nu era vorba de pazit. Am aflat ca in realitate raspundeam de stoc. De transporturi, de intrari, de TOT. Si programul era usor modificat. Adica de la 8 la 2 noaptea. N-am zis nimic. O problema era ca toata ziua rula in boxe Favorit.FM. Seara de la 8 aveam manelisti live. Faptul ca desi chelneritele trebuiau sa noteze pe un caiet tot ce luau din frigider, si desi stateam cu ochiul pe ele, tot reuseau sa fure. La inceput, cifrele erau alarmante. Ba lipseau 2 milioane, ba 1.500.000. Pana la urma lipseau in realitate vreo 200.000-300.000. Trebuia sa numar in jur de 1000 de sticle de bere, 1200 de suc, 200 de apa minerala and so on. Sa car lazi toata ziua. Sa port uniforma ca in era comunista. Sa ma teleportez din magazie cand auzeam ca se deschide usa unui frigider. Sa aranjez lazile cu sticle de bere goale cand veneau aia cu transportu. Sa opresc clientii care se auto-serveau din frigider(cate discutii n-am avut pe tema asta cu ei).
Ajunsesem deja la limita. Fumam cel putin 2 pachete de Marlboro pe zi, stateam in uniforma in soare vreo 12 ore(soare adica 35+), manele imi zgareau creierii in mod sistematic, ajunsesem sa iau beau orice ce-mi pica in mana numa sa nu innebunesc, sa urlu la ai mei noaptea cand ajungeam de la munca, sa urlu la ei in ziua mea libera(o zi lucram, o zi ba), sa urlu la cunoscuti, sa imi vars nervii pe obiectele din camera mea. Simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare. Cum uneori nu mai puteam respira. Nu mai puteam sa dorm acasa. Atipeam la lucru. Iara ma furau alea. Iara urlam la ele si sefu' urla la mine.

Dar a venit momentul evadarii. Mi-am dislocat genunchiul din cauza oboselii(nu dormisem de 25-26 de ore), reusind sa alunec pe podea la un prieten. Cacanaru de sef trebuia sa-mi dea jumate din salar. Mi-a dat un milion, dar ma durea in pula. Scapasem de razboiul psihologic. Usor-usor mi-am revenit.

Si cine stie, poate la anu voi lucra in baru' etern. Chiar pe gratis daca ar fi nevoie. Merita

Friday, August 25, 2006

De ajuns

M-am saturat. Daca nici in baru' etern nu pot sa-mi trag sufletu si stau in liniste, atunci unde Stalingrad ? Se duce si dracu baru' pe ulei. Trista situatia, avand in vedere ca alternative nu exista. Democratia se pare ca ii prost inteleasa de anumite persoane. Sau bunul simt lipseste cu desavarsire ?

Ca in orice zi, am fost azi la eterna cafea. Prima oara in timpul zilei cand baru' era relativ gol, liniste, muzica buna, cafeaua excelenta and so on. Ce mai, o iesire numa buna de intarit moralul. Dupa care am dat o fuga pana acasa, bagat la ghiozdan haleala si m-am reintors in bar. Dar dom'le, ce fericire, grupul hipiotilor deja era acolo. Mi-am vazut de treaba, am poposit la canapea si am cerut o cafea. Ce a urmat se poate numi "cum-sa-iti-simti-creierul-dezmembrat-de-voci-cretine". Cum sa va explic..hmm. Sa luam exemplu un Boeing 747. Cu totii stim ce zgomot infernal face. Na, zgomotul ala dar intr-o versiune incredibil de subtire si care nu dispare. Ci persista. Om bun, am tacut din gura, tigara mi-a oferit un fragil refugiu in fata nebuniei. Scena s-a repetat de vreo 23 de ori toata seara(am numarat) pana am reusit sa-mi urnesc corpul vlaguit din iadul acela sonor. Inteleg ca e democratie. Faci ce vrea muschiu' tau fesier. Nici o problema. Dar in momentul in care deranjezi persoana de langa tine, este timpul sa te opresti. Inteleg ca te distrezi. Razi, te hlizesti ca un babuin, you're having fun. Dar atunci cand eu te aud de la parter cum urli ca un descreierat, si acel urlet "cica" ii ras..inseamna ca ai niscaiva probleme la bibilica. Cand nu intelegi cu frumosu' ca prezenta ta chiar nu este obligatorie la masa si totusi, tu te intorci si te dai in stamba, provoci stari de greata. Te pui pe o cutie de lemn, iti ridici curu' ala lenes de pe el si pica o scandura, ce faci ? Cei 7 ani de acasa te obliga sa pui scandura la loc. Dar nu, tu esti "punk-rock" si o lasi acolo. Iar daca cineva iti face observatii, faci pe suparatu'. Cand un grup de hipioti se aduna si incep sa urle ca din gura de sarpe, incepi sa-ti imaginezi ce ai face cu un AK-47 sau daca n-ai de unde sa faci rost de asa ceva, si o barda ii buna. Ce ma enerveaza cel mai mult e comportamentul de gradinita. Nici eu nu ma consider deosebit de matur, dar cand incepi sa te comporti ca si unu de la "sectia glumeti", te umpli de penibil. Nu esti "panc rac" si nici "COOLNESS" daca urli, dai din maini, razi intr-un mod obscen de tare sau ca te dai cu curu de pereti(ma rog, they call that dancing).

Dar cum o nenorocire nu vine niciodata singura, Dumnezeu a fost destul de dragut sa ne arate in cale si o chelnerita cu un IQ discutabil. Mai, inteleg ca esti nou-venita, dar asta nu-ti da nici un drept sa faci instructie cu noi. Eu cu restu' de potheads ne stim cu staffu' si tot timpul ne-am platit consumatia, n-am dat niciodata bir cu fugitii, ca nu ne cacam pe noi pentru 2-3 cafele si un pachet de tigari. Asa ca noi platim atunci cand plecam. Daca se schimba tura, platim cand ne aduce comanda. In schimb, vine azi General Eisenhower ca ea vrea sa platim in momentul in care aduce comanda. I-am spus ca noi platim sa sfarsit, ca n-o sa fugim si nici nu vom sari pe geam(asta ca o fina ironie, avand in vedere ca eram la etaj). Ea ca nu si nu, ca ea uita, ca ea vrea acuma. Pai explica-mi si mie atunci de ce dracu' te-ai facut chelnerita daca tu nu esti in stare sa-ti notezi comanda pe un carnetel, cum fac restul chelneritelor ?

Dar cu putin noroc, poate scapam de ea in curand. Antipatica 100%. Nu tu zambet, nu tu multumesc, nu tu "ciao", NIMIC. Voi evita tura ei de acuma inainte. Macar restu mai stau la o vorba cu tine.

ah, noobs ..

Bere si tobe

Am avut parte de doua zile in care abia daca am dat pe acasa. Ieri am fost cu cookie si cu o prietena comuna sa caute cadou pentru prietena lui, ca maju' ei era la doar 24 de ore distanta(happy b-day again :) ). Un lucru ii cert. We suck at shopping. In loc sa analizam in mod serios diferite obiecte, radeam de ele. Ne-am jucat cu nervii vanzatoarelor, ne-am prapadit de ras cand una a inceput sa vorbeasca de parca ar avea 5 "va place aceeest catzieeelussss ?". Plus ca era cat granita SUA - Canada. Am ars gazu' degeaba in oras pana la urma. Ma rog, cookie a gasit marele cadou si ne-am intalnit cu o fosta chelnerita din barul etern. She's really cool. Terminase liceu unde-s eu acuma si surpriza, ma tinea minte !(ma rog, eram coleg cu o prietena de a ei). Am mai stat cu ea la discutii in timp ce cookie se invartea dupa cadou. Dupa lupta pentru cadou, ne-am racorit in baru' etern, ca deh, nicaieri ca acasa. Seara am revenit in baru' etern(intre timp alte 'nspe mii de drumuri) si am prins marea sarbatoare stelista. Ce pot sa spun .. bravo lor, dar suporterii s-au comportat ca ultimele maimute(asta ca sa nu mai mentionez ca regulile de circulatie nu mai existau). Politia romana a dovedit din nou ca stie matematica. Perfect example. La vreo 100 de oameni, au trimis o duba cu 5 curcani. Mare lucru n-au rezolvat, avand in vedere ca suporterii aveau si portavoce si alte minunatii.

Azi in schimb a fost all kewl. Surpriza mare pe mine azi cand am aflat ca profu' meu de tobe va sustine un spectacol in baru' etern. M-am teleportat pana acasa sa-mi reincarc bateriile pentru camera dupa care am aparut inapoi in baru' etern. A fost un jam session din cate spuneau ei si partea proasta a fost ca profu' a tras la masea. Mult. Si n-a mai cantat. Dar per total, great show. Facut poze + filme dar momentan astept un hard ca sa pot sa descarc pozele(>_<).

Tuesday, August 22, 2006

Quote of the day

pai manelele este prea deshtepte pentru voi, nespalatzii dracului.
Sami bag pula in totzi mortzii vostrii BAI CACATI PROSTI pai manelele e CEA MAI CLASICA SI CEA MAI MULT SUPERIOARA MUZICE din tzara si lumea ASTA!

Sincer, stau sa ma gandesc daca omu' ii chiar atat de analfabet sau numa se face. Tind sa cred ca asa e el din nastere.

Prostia "shukara" e de neoprit

Trecut

Cum in baru' etern se baga o gramada de melodii relativ triste, in acele momente tind sa stau pe ganduri si sa ma gandesc la trecutul meu. Ce diferente acum 10 ani. Cand inca eram mic, nu conta ce muzica asculti, nu conta cum te imbracai, nu conta la ce te uitai la TV. Bateam mingea toata ziulica, meream si ne cheltuiam banii de bomboane la jocuri mecanice, faceam turnee in toata regula cu ajutorul jocurilor rulate pe consolele Sega pe care le cumparau ai tai din piata numa sa nu-i mai pisezi la cap, jucam tot felu de jocuri tampitele printre blocuri, sunam la taxiuri si faceam tot felu' de comenzi caraghioase, ne durea-n cot de ziua de maine, de ieri, de fete(huge enemies back then). Tin minte cum urcam in dudu din fata blocului numa ca sa prindem omizi si sa le aruncam in geamuri la oameni, cum urcam pe cladiri din imediata vecinatate, eram plin de rani de la fotbal dar nu imi pasa, nu-mi pasa ce freza aveam, cu o injuratura ii supuneai pe toti.

Ce zile. In ultima luna mi-am intalnit mai multi fosti colegi de joaca. Toti au devenit genu' de oameni pe care ii dispretuiesc. Cocalari, lanturi, imbracaminte de prost gust, freze de toata jena, vocabular de mahala. Am avut un sentiment profund de tristete. Oare daca nu ma mutam de acolo, ajungeam si eu ca ei ?

Sunday, August 20, 2006

Puff-Puff

Ziua de ieri a fost oarecum interesanta. Am dormit mare parte din zi pana m-o sunat cookie sa merem la cafea(care ulterior a devenit bere). Inainte sa istorisesc restu' zilei, tre sa mentionez ceva: cookie, FA HARDU ALA ! I NEED SPACE ! (tarfa mica ce esti)

Asa. O caldura ucigatoare, cel putin 30 de grade. O bere a prins bine, mi-am continuat antrenamentu sa devin portar la hochei(am o obsesie, stiu) si am fredonat cu mare placere melodiile bagate. A venit si prietena lu' cookie, am mai povestit tot felu' de intamplari(ea a patit mult mai multe ca noi). Ea mergea in seara aia la ceva chef dat de prietenele ei si ne-a chemat si pe noi. Cookie nu putea si eu .. pai eu nu prea cunosteam lumea acolo(adica na, 2 persoane). Pana la urma m-am dus, ca deh, n-aveam nimic de pierdut. Primele 5 minute au fost relativ ciudate, pentru ca eram singuru tip de acolo(cand am plecat au venit 2 :| ). Ce lume diferita. Daca atunci cand dadeam chefuri pe la Marele Chitarist sau Iliescu, la noi se auzeau numa ragaituri, injuraturi si palmi date peste ceafa, ele vorbeau, cantau and stuff. Si inca de ce echipamente dispuneau fetele. Laptop, 2 bonguri de iti pica fata, piscina. Am fumat si eu ceva tutun cu aroma de cirese parca. Daca toata lumea tusea, numa eu n-aveam nimic. De aici pot sa trag 2 concluzii:

1) mi-am pierdut plamanii
2) ele nu fumau

Dar cum unele chiar fumau, cred ca prima optiune se apropie de adevar. Per total a fost nice, oricum n-am stat mult ca na, nici nu o cunosteam pe gazda. Astept cafeaua de azi :D (daca si asta se transforma in bere ..)

PS: Auzi cookie ... HARDU

Friday, August 18, 2006

Huh ?

Baru' nostru etern rareori ne ofera surprize. Dar azi a fost cazul sa asistam la una. Eram cu cookie la obisnuita cafea si asta facea antrenamente cu mine sa devin portar la hochei(avem ceva minge cu care tot arunca si trebuia sa le prind..faza era ca dadea ca un ticnit la un moment dat). Cum tot merem zilnic pe acolo, deja stim tot staffu, cunoastem turele and so on. O aparitie noua a ridicat niscaiva semne de intrebare. O blonda, incredibil de buna(adica face, body, butt), spala ceva vase la bar. M-am mirat, avand in vedere ca mai rar tipe la bar si in plus, o mai vazusem dar statea de vorba cu niste tipe. In fine, eu cu cookie ne vedeam de treaba noastra la canapele pana vedem ca urca respectiva blonda. Cookie tot zicea "daca ar veni la noi" si facea mutre. Ne mai aruncam noi mingiuca aia pana vad ca ea chiar venea spre noi. Dialog:

ea: (s-a aplecat asupra mesei => decolteu generos) a curatat cineva masa ?
noi hipnotizati: aaa .. ummm .. aa .. nu
ea: na las' ca vin eu sa o curat

Pleaca. Ne-am spart de ras, avand in vedere ca era prima oara cand s-a intamplat asa ceva. Am reluat antrenamentu pana sa vedem ca iara vine la noi. Dialog:

ea: (stergand masa) si voi ce faceti ?
noi mirati: pai .. stateam
ea: cu ce va jucati ?
eu(incercand sa fac pe istetu): cu mingea magica
ea: daaaaaa ? na hai ca vin si eu cu cineva sa ne jucam

Pleaca. Iara am inceput sa radem ca istericii pana am ramas fara aer. Ne-am calmat, am aprins o tigara si am inceput sa dezbatem mica intamplare. Ca sa vedem ca vine a 3-a oara(cookie se abtinea sa nu rada iara). Dialog:

ea: uite ca am veeniiiiiiiit
(intre timp o tipa la scari se uita puzzled la toata scena)
ea: hai si tu sa te joci(tipa de la scari a plecat in momentu ala :) )
noi: si tu lucrezi aici ?
ea: nuuuu, numa in vizita

Au urmat cateva replici ciudate dupa care un moment absolut delicios pentru ochiu meu. Ea tot dadea cu mingea tare in cookie, asta facea eforturi sa se traga. Pana la urma am zis sa-i pasez si ei, ca deh, sa nu fiu porc. De mentionat ca era in fusta scurta. Arunc cu mingea spre ea, ea ridica picioru si se apleaca. Am vazut si decolteu in toata splendoarea lui si "zona" in the same time. Reactie ei ? "Uuuups". Pana la urma a plecat si nu s-a mai intors. Eu cu cookie nici n-am mai avut puterea sa radem. Cea mai ciudata faza of all-time.

Cookie, maine stam jos la bar, poate vine iara :D

Thursday, August 17, 2006

Tembeli

La mare moda acuma ceva filmulet de pe YouTube unde un mic muica recita capra cu trei iezi in varianta tiganeasca(el white boy si se crede tigan .. :|). Asa. La inceput se leaga de Creanga, Eminescu si Blaga, el fiind un mare intelectual intre retarzii lui. Intra in sfera suprema a penibilitatii cand incepe sa cante manele. Voce de asemenea cacaturi se pare ca are, n-are in schimb creier sa realizeze ce raton ii. Un minunat g.m. a ajuns in atentia mea. Cum spunea Ceausescu: nici o masa fara peste. Asa e si cu g.m.-urile astea zilnice. So:

bn mah k rockeri sunt mai buni ca astea care te fac sa razi… mai buni is aia care omoara matze in cimitir si le bea sangele…meretzi in pula mea totzi rockeri…copii handicapatzi ce suntetzi. MUEEEEE MULTA pt rockeri….

A se observa romana subreda din acest g.m. Prescurtari de tot cacatu, dezacorduri and so on. Tipu nu spune prostii. Am citit mai demult un raport de la S.R.I. despre iubitori de cimitire. Dar multi dintre ei au halit o bataie buna, si altii au ajuns la azil. Dar neica-nimeni asta prea generalizeaza. Extreme exista, nu neg. Dar vrajeala asta rock=satanism devine deja rasuflata. For pete's sake, exista christian rock. Indie rock suna a satanism ? Oldies suna a satanism ? Bitch, please !
N-as avea nimic cu ei. Sincer. Dar astia-s mai rai ca si animalele. Ataca orice lucru pe care nu-l inteleg, se leaga de cei diferiti. Ar merita toti impuscati. Ba nu. Feed 'em to the dogs.

Wednesday, August 16, 2006

Chix

Dragi prieteni, chix ! Acesta este cuvantul zilei. De un timp incoace, toate mi-au mers pe dos, in cele mai neasteptate moduri and so on. Daca pe rand am dat faliment in viata personala, a urmat si marele plan de upgrade(adica sa-mi schimb mobilu si sa-mi cumpar un HDD + ceva RAMi) dar mai ales, o mica aventura in afara orasului. De curand s-a ivit ocazia de a face o mini-excursie prin Timisoara, cu scopu' de a mai cauta cate ceva. Bun, toata lumea fericita, de ce nu ? Pana la urma s-a fasait si asta. Exagerez putin, dar incepe sa se fasaie. Prea multe semne de intrebare, parerea mea. Sincer sper sa iasa treaba, ca meritam cu totii o mica evadare.

In rest, dezgustul meu fata de mai multe persoane. Unele care chiar au insemnat ceva pentru mine la un anumit punct. Dar asa e cand esti naiv. Crezi orbeste si iti iei un sut sanatos in coaie. Imi plac totusi promisiunile. Cu cata usurinta pot fi rostite, si cu ce usurinta pot fi uitate. Sa luam un exemplu: "da' normal ca totul va fi bine", "cum sa nu, totul va fi normal" etc. Si in final, rezulta un mare cacat. D'ala ascuns sub pres ce incepe sa puta intr-un mod oribil dupa un timp.

Asta e marele meu defect. Pot categorisi usor oameni. Deseori dau gres. Pe aia care chiar ar trebui sa-i detectez din start, nu reusesc. Ma atasez de ei, si imi ard pielea laterz on. Sa auzi replici de genul "ma distra cum te-ai enervat" numa senzatii placute nu-ti produc.

Mai am multe de invatat.

Monday, August 14, 2006

Mix

Mare tam-tam cu dosarele astea. A fost luata in vizor miss Musca, cica dadea raportu la Securitate despre niste greci rupti in cur, cadre didactice si mai stiu eu ce nimicuri. Si pe ea o vorbeau altii pe la spate. Sa fim seriosi. Aia se numeste informare ? Ce pana mea poate fi atata de interesant despre ce pareri aveau niste grecotei ? Inteleg daca dadea in gat ceva intelectual ascuns prin beci de frica regimului. Ce ma distreaza e ca Musca ia tot cacatu si locotenentii care se ocupau de dosar stau bine mersi pe hamac la tara, se scobesc in fund si isi rad in barba. Bun, n-a fost frumos din partea ei ca a ascuns acest mic detaliu da' ea ii un caz aproape neinsemnat. De mai marii Voiculescu, Nastase si Iliescu ce se aude ? Unde-s dosarele lor ? Voiculescu din cate am inteles ca juca sub pseudonimu "Felix". Iliescu a demonstrat ca a ramas acelasi comunist. Ce parere are el:

"Senatorul PSD Ion Iliescu a criticat dur desecretizarea dosarelor, considerand ca aceasta operatiune reabiliteaza fosta Securitate si desecretizeaza oameni politici."

Aha, da' daca nu mai exista securitatea, care e problema descretizarii ? Ai ceva de ascuns ?

"
Nu trebuie sa ne apucam sa aruncam pe piata lucruri care sunt menite a produce dezbinare."

Da' parca voi erati curati. Sau ai futut nevasta unui preten si a ajuns in dosar ?
Aceeasi mentalitate, secol diferit. Intr-un fel imi pare rau de Musca, avand in vedere ca sunt altii cu dosare muuuuult mai grase. Acuma toti o dau din colt in colt cand vine vorba de publicarea dosarelor. Meritati, avand in vedere ce averi v-ati creat pe spatele prostimii. Sa va infunde presa din partea mea. Mai mult nu meritati.


De ajuns cu tembelii astia. A fost ziua lu' cookie(happy b-day bai muica), asa ca am mers sa tragem la masea. 5 beri si 2 tequila si mi s-a ars benzina(ce pana mea, am slabit 14 kg fata de zilele cand beam ca spartu). Muzica a fost 80% buna, am prins CCR - Have You Ever Seen The Rain ?, DB Boulevard - Point of View si alte melodii miez. Am mai socializat cu chelneritele, dormit pe canapea, borat p'afara. N-am mai fost ranga de cand am terminat scoala(era nevoie si atunci de o mica bauta). Oricum, o seara reusita. Mi-am ras si faimoasa barba de taliban, nu din proprie initiativa, ci din cauza ca am fost santajat. Poate zilele viitoare plecam intr-un mini trip la Timisoara, dar asta ramane de vazut. Cookie are acuma pretena(mare bulan pe el, a cunoscut-o chiar de ziua lui :D). The rest of us, singles as always de un timp incoace.

Thursday, August 10, 2006

Away

A fost o zi trista. Ultima seara petrecuta in compania unui prieten foarte bun. Stiam deja de demult ca va pleca in State la facultate, dar tot timpul incercam sa uit acest detaliu. Mi se parea ca ziua cand el va pleca e departe. Tare departe. Dar ce inselator poate fi timpul. Parca ieri eram la revelion si faceam tot felul de poze weird si radeam ca nebunii, afumati serios din cauza alcoolului. Cum azi vara strangeam cu sarguinta marunti amandoi sa ne luam un pachet de Marlboro, care ulterior ramanea la mine. Cum dupa fiecare seara petrecuta afara mergeam pe acelasi drum catre casele noastre, ne opream langa el si ne bateam pula de diverse momente ale zilei. Cum am castigat 6 pahare la Ursus multumita unei beri primite de la el. Cum ne mai intalneam in scoala si mai postaleam o tigara, ne mai bubuiam niste pumni pe coridor sau cand imi tragea una peste ceafa cand chiar nu ma asteptam.

Acum cateva luni avusese un moment de sinceritate. El se mutase la noi in oras de vreo 4 ani, la inceputul liceului. Imi spunea ca ii de cacat toata faza, ca ii trebuise 2 ani pana ne-a cunoscut pe noi, cand totul mergea bine si iara trebuia sa plece. Si nici in State nu va fi prea roz. Un an sta in Baton Rouge la Louisiana State University dupa care iara schimba facultatea.

Restul ne tot amagim ca va reveni la anu' acasa in vacanta de vara. Dar probabil ca va lucra sa-si plateasca studiile. Dintre toti, mie imi pare cel mai rau. Il cunoscusem acum 3 ani, dar atunci tot il luam la misto si il consideram un ciudat(atunci avea freza ca si mine, huge shit :) ). Cand am intrat in liceu, un an nu prea ne-am vorbit. Tin minte cum printr-un prieten comun tot ajungeam la aceeasi masa da' nu ne vorbeam. Iar acuma imi pare rau.

We're all going to miss you dude. O sa te descurci tu. Tot timpul ai reusit sa te scoti. Ai avut tu momente mai grele, dar uite, le-ai trecut(ma rog, acuma si-a gasit si PCu tau sa se futa :)) ).

Mult noroc omule, si poate intr-o zi, o sa ne intalnim cu totii intr-un Starbucks prin Boston :)

Sunday, August 06, 2006

Done

Inca o zi zacusca. Da' de aia mucegaita. Inceput normal, ca orice zi dupa care am plecat in baru' etern. Am stat ce am stat si am fost chemat la film la initiativa unei persoane. Repetasem episodu acum 4 luni si fusese super(desi filmu..jalnic). In fine, mi-am miscat fundu pana in cealalta parte a orasului si culmea ca am ajuns la timp(cu iPodu, greu sa nu mergi dupa ritm).

But all of a sudden, hell broke loose. Am simtit ca aveam tensiunea neobisnuit de mare, dar m-am facut ca ploua. Ajuns acolo ne-am intalnit cu totii(ca 4 am fost) si la un moment dat am ramas singur cu o persoana. Pot sa spun ca sunt ucigasul unei conversatii. This for example:

persoana: si ce-ai mai facut ?
eu: bine
persoana: :/

Ce a urmat a fost lucrul ce-l urasc cel mai mult. Tacerea apasatoare. Atunci cand doi oameni stau fata in fata, ocazional fac eye contact dar nu zic nimic. Normal ca n-am fost in stare sa scot un cuvant, as always, si asa am pornit pe picior gresit toata treaba.
Am luat filmu si ne-am pus sa-l vedem. The movie sucked again dar si socializarea. M-am simtit total absent si abia daca schiteam cate un zambet. N-am fost deloc atent cand ne-am jucat all sorts of small games si am continuat sa fiu static. Pur si simplu nu stiam ce sa fac. Trebuia doar sa-mi deschid gura, si n-am reusit. Urma sa ma intalnescu cu niste prieteni dupa, dar n-a fost sa fie. Astfel ca am mers cu taxiul jumate din drumul pana acasa cu respectiva persoana. N-a scos un cuvant si nici nu s-a uitat la mine. Cand ne-am dat jos, prinsese deja viteza inainte sa mai zic ceva. Am ingaimat un "thanks for the ride" dar nu stiu daca s-a intors sau nu la mine. Porneam deja total debusolat spre casa.

A urmat criza normala. Nicotina. Am gasit cu greu un ABC, luat una bucata Marlboro rosu si mi-am continuat drumul. Am simtit la un moment dat cum parca cineva mi-a bagat un cutit in inima. M-am oprit din respirat si am cazut in genunchi. O durere oribila, pamantul se misca sub mine si un tiuit puternic in urechi. Plus tensiunea care practic a explodat. Dupa cate momente, mi-am continuat drumul spre casa. Am mai avut crize de astea cu tensiune, ameteli and so on.

Sincer, cred ca si persoana respectiva s-a saturat de ciudateniile mele. O zi pus pe glume, o zi mai tacut ca un calugar. Probabil de aia usor-usor se distanteaza de mine. Imi pare rau. Sincer imi pare rau. Dar uneori simt cum nu pot lega 2 propozitii. E o imagine dezolanta cand o vad cum se mai uite uneori la mine si eu nu pot spune nimic. Cum din ciudateniile mele o resping ..

What if I fell to the floor
Couldn't take this anymore ..

Saturday, August 05, 2006

Idioti

Vorbisem zilele trecute cu mai multi prieteni sa facem "long night" in baru nostru preferat, ca deja uitasem cum ii(last time cand am facut asta am borat pe un geam si am adormit pe buda in baie :/). Ne-am strans cu totii si .. am stat. A disparut entuziasmul ala de acum un an, doi, cand ieseam in oras, stateam pana la 3-4 si veneam acasa trotilati. Pur si simplu am stat si ne-am mai luat la misto ocazional. Muzica a fost jalnica in mare parte(adica odata Depeche Mode dupa care 3 dumb house songs) so chefu s-a dus rapid. Avand in vedere ca locu ii mai mult pe rock 'n stuff, am ramas oarecum puzzled cand am vazut indivizi cu bluze "Williams" si ciocate ca intra, se uita urat in jur, si ocupa in mod inutil mese. Pana la urma am plecat ca deja fumam prea mult si am ramas si fara verzisori(alta data cand se intampla asta eliberam masa si stateam pe unde apucam ..).

Odata iesiti afara, am dat de Iad. Roz inca. Uitasem complet ca fusese ceva mega-concert(proabil Bamby or some shit), drept urmare locu era impanzit de idioti. Ne-am retras langa un parc si am inceput sa studiem zona. Roz, roz si iar ROZ. Cum pula sa fii baiat si sa porti tricouri mulate roz ? Da-o-n pizda de treaba. Inteleg ca esti obligat de anturaj sa fii trendy, da' chiar asa ? Pula lu Lolskaya de treaba. Legalizati executiile pe stadioane. Pana mea, cat de incuiat trebuie sa fii ca sa te legi de unu ca are portofel cu lant(cum a patit un prieten) ?

Oare daca ramanea Ceausescu la putere, mai aveam explozia asta de cretini ? Sau daca toti manelarii erau impuscati la inceputurile carierei ? Sa auzi discutii de gen: daca nu-mi vine femeia, o bat de ii sare mucu-n gura, sa moara mama ! Ramai interzis. Sau: manele este favoriteeeeee !!!!111unuunshpee

Macar raperii isi vad de treaba lor most of the time, pe cand cocalarii astia asteapta orice motiv de scandal. Ce dracu ma, aveti hemoroizi ? Cei 7 ani de acasa va spune ceva ? Guess not. Eu nu-i inteleg. Sincer. Chiar asa greu ii sa te comporti ca un om normal ? E atata de "co0o0o0ol" sa fii agresiv pana si cu cosurile de gunoi ?

Men, at my signal, FIRE !

Thursday, August 03, 2006

Liber

Mwahahha, am scapat de acupunctura pana pe 21 august ca pleaca doctoru in Ungaria. Azi macar am avut numa vreo 11 ace si toate in genunchi, nu prin ureche cum am patit acum ceva timp.

Au revenit toti futzincuristii de prin calatorii, fiecare cu povesti 'n shit. But I had fun also.
Azi trebuia sa am parte de o plimbare revigoranta da' s-a fasait treaba so ... :<

Si inca o chestie ciudata. Am fost azi in baru unde imi petrec 25% din viata si am revazut oameni care credeam ca au murit. De exemplu, unu pe care in fiecare zi il altoiam la gradinita. Acuma ala ii cu un cap mai mare ca mine. Fosti colegi din 1-4 care nu ma mai recunosc deloc(deh) si tot felu.

Tot am zis ca-mi las paru mare 'n shit da' .. nu m-am tuns de 6 luni, is pe drumu cel bun dar cum am stat azi vreo 4 ore intr-un spatiu inchis si cum am fumat un pachet de Marlboro rosu, am observat ca imi intra fumu in par. Si acasa dupa ce am facut dus, nu stiam de unde tot vine un miros puternic de fum de tigara. Bag mana in par, miros .. EWWW ! WTF !? Acuma ce naiba fac, ma tund sau fumez mai putin ? :-?? (ca sa ma spal pe cap zilnic chiar n-am rabdare)

Gusturile mele muzicale incep sa se schimbe. Si nu-s chiar incantat. Indie rock seems more nice all of a sudden. Daca am ajuns sa ascult Le Tigre, care-i feminist indie rock :|
Ma plictisesc rapid acuma daca ascult Deftones. WTF !? Atreyu .. idem. Poison The Well .. idem. Ce dracu ma, o dau pe ciudatenii ? :(

Wednesday, August 02, 2006

Not fair

Cacat de ploaie. Nici 10 minute nu cred ca a tinut. But that's not the point.

Cum inca astept sa se termine de downloadat American Dreamz(fgm, ai pornit cu 100 kb/s si acuma o dai pe 25 >_<), am zis sa ma mai uit putin pe hi5, doar-doar trece timpul mai repede. Trebuie sa recunosc, o retea serioasa. Ce am observat e ca multi oameni care pareau nice stau la cel putin 300 km distanta de orasu meu. Sincer, nu-i deloc cinstit. De ce Stalingrad pot manelarii sa fie asa de raspanditi ? Oriunde te uiti, dai de macar 1 sau 2. Daca te uiti dupa cineva care asculta rock, mai greu depistezi. For fucks sake, toate tipele gen indie-rock NU sunt la mine in oras(si ce slabiciune am pentru ele ..).

Daca ar putea sa fie un oras numa cu oameni de treaba si cu ceva Gri in cap. Vise taica, vise .. :-<

PLOUA :D :D

Finally, a reusit natura sa ma faca fericit :D Prima ploaie sanatoasa dupa secole de seceta. Desi parca vad ca o sa fie si mai cald maine, but hey, macar eu am prins ploaie si toti futzincuristii astia plecati din oras nu >:P

Si nu stiam de ce naiba ma durea mana pe care am rupt-o acum 4 ani.