Da

Dorise sa sublinieze un sentiment dragut. Ea nu se prinsese.

El pleca. Sa doarma prost, precum in ultimele zile.

9683

Astazi ar fi trebuit sa fie ultima zi in care ar fi putut sa-si incarce bateriile. Bateriile ar fi trebuit sa-l tina pana in miezul vierii cand calvarul s-ar fi sfarsit. In realitate, astazi fusese o zi proasta pentru el si nu isi dorea altceva decat sa doarma pana anul viitor. Sa uite lumea de el si sa fie altcineva.

Soarele nu fusese astazi aliatul lui. Neintelegerile pe care credea ca nu le va mai avea se intorsesera. Ea il tratase cu indifirenta, il ignorase pana la un anumit punct si il tinuse in suspans. Oricat de bune intentii ar fi avut, moralul lui clacase in fata nepasarii ei. Tasnitoarele, pantofii, copacii sau chiar linia orizontului fusesera azi mai interesante ca el. Avusese impresia ca la un moment chiar il sfida.

El nu se mai strofocase, nu mai incerca sa-si argumenteze opiniile si sa ajunga la un consens. Nu. Pentru prima oara, se predase de dinainte. Zidul nepasarii de care se lovise fusese prea mult pentru el. Obosise. Facuse tot felul de gesturi micute in alte dati dar astazi el dorea ca el sa primeasca acele gesturi. Iara ele nu venira.

Se simtea precum un copil dezamagit de faptul ca de Craciun nu gasise absolut nimic sub brad, desi fusese cuminte tot anul si ii scrise Mosului o scrisoare sincera. Asa se simtea el in momentele respective. Nu intelegea de ce el nu primeste nimic. Asa cum isi verifica uneori noaptea batranul sau mobil, doar-doar primise ceva ce sa-l bucure cum primea mai demult. Dar ecranul arata crunta realitate. Acolo nu era nimic. Precum copilul fara cadou, verifica de mai multe ori, poate nu vazuse el bine, poate acel mic lucru era ascuns. Telefonul insa nu avea cum sa-l ajute. Acolo nu era nimic.

Dar se tinea pe pozitii. Stia ca vor veni zile mai bune. Dar uneori obosea si vroia ajutor. Insa acel ajutor intarzia ..

9683

Vorbele lui incepusera sa-si piarda taisul din alte vremuri. Incetasera sa fie un factor determinant pentru altii. Isi pierdura rezonanta cu care el era obisnuit. Incepusera sa devina tacute. Ineficiente.

Acceptase realitatea. Se intorceau impotriva lui. Ele il ridicasera iar acum ele il tradau. Uneori se simtea precum un mut. Asta si devenise. Un mut.

Iar el incetase sa mai incerce. A fi monosilabic si la obiect erau ultimele lui optiuni. Iar el era hotarat sa le foloseasca.

Gasise

Fara sa vrea, daduse peste o parte din mintea ei. Ganduri asternute pe care probabil nu le-ar fi auzit vreodata de la ea. Sau si daca le-ar fi auzit, ar fi fost prea subtil spuse ca el sa inteleaga toata situatia.

Fara sa vrea descoperise, deci, acele randuri. Primul sentiment a fost de uimire totala. Incet incet, lumea din jurul ui disparuse si ramasese doar el cu acel fragment suprinzator. Nu-i venea sa creada. Inca de la inceput ea isi formase o frica iar lui i se parea stupida. Si totusi intr-un fel ciudat, il incalzea. Se bucura sa stie ca si ea avea unele ganduri precum a avut si el.

Se gandi totusi la cum erau ei doi acum. El se agata de orice gest sau cuvant iar ea uneori parea absenta. Ii marturisise unele lucruri care il speriasera dar in acelasi timp il facu sa-si doreasca si mai tare ca povestea lor sa nu se incheie. Dorea sa-i dea lumea, Universul, orice .. doar sa fie sigur ca ea era fericita si sa fie sigura de faptul ca el ar fi facut orice pentru ea, doar-doar sa nu mai fie uneori trista, ingandurata sau sa aiba tot felul de idei putin intunecate.

Dar si el era doar om. Stia ca va putea sa functioneze la putere maxima mult timp de acum inainte dar avea nevoie si de semne din partea ei. Semne care uneori intarziasera.

Ii era frica. Nu vroia sa cedeze si sa-si intoarca spatele. Nu l-ar fi lasat inima. Ea insa nu realiza ce se intampla in lumea lui.

Vroia doar o vorba buna si o imbratisare. Fara complicatii, fara discutiile uneori inutile pe care le avusesera.

Uneori doar atat vroia. O vorba buna si o imbratisare sincera.

All

Se pare ca totusi blogul a supravietuit unei saptamani furtunoase, o saptamana prin care am incheiat un anumit ciclu din viata mea.

18 ani.

Si nu stiu de ce dar ma simt de 'spe mii de ori mai ciudat ca implinesc 19 ani decat atunci cand am implinit 18 ani. N-am crezut ca voi atinge varsta asta prea curand si totusi am ajuns aici.

Darn.

None

Welcome to my world

Where everyone I ever need

Always ends up leaving me alone

Another lesson burned

And I'm drowning in the ashes

Kicking...screaming

Welcome to my world


 Nu, versurile respective inca nu sunt valabile dar probabil vor fi peste o saptamana. Atunci cand voi inchide si blogu. Om trai si om vedea.

Sarbatori fericite.

Dido

Nu, titlul nu este gresit, chiar am vrut sa scriu Dido. De ce ? Proabil d'aia ca in acest moment mananc o ciocolata numita Dido si numele mi se pare chiar tampit.

Nu, nu voi vorbi despre aventurile mele cotidiene si sa scriu chestii de genu "si astaaaazi am fost si am facut cachitzaaaaa cand venit de la scoalaaaaa". Eu nu pot sa scriu prostioare de genu. Nu stiu, oi fi eu mai batut in cap dar sincer tare ma indoiesc de faptu ca undeva in lume cineva chiar e interesat de ce fac eu intr-o zi obisnuita. Adica, nici pe mine nu ma intereseaza, de ce te-ar interesa pe tine ? Cine esti tu ? Serios vorbind, tu cine esti ? De ce esti aici ? Care-i trecutul tau ? De ce te-ar interesa ce debiteaza un tip de 18 ani ?

Hm. Randurile de mai sus sa spunem ca au fost relativ spontane. In fine. Mi lene si vreau sa fiu undeva unde sa nu fie masini, case sau civilizatie in general. Adica la munte. La o cabana singuratica. Nu tu internet, nu tu telefoane, nu tu cacaturi care ar putea sa te intrerupa din lene. 

As vrea sa stau intr-un pat semi-spartan si sa fumez o tigara. Ca asa vreau eu, na.

Obisnuiam

Obisnuiam acum 2 ani cand aveam un ghips de toata frumuseata pe piciorul drept sa ies noaptea pe balcon la tigara. Dat fiind faptul ca n-am avut voie sa ies in oras primele 4-5 zile, trebuia sa fumez cumva si astfel ieseam noaptea pe la 1-2 la tigara. Era cald si atunci dar nu ca si vara trecuta, de exemplu. Fumam pana simteam ca ma lasa plamanii ca sa stiu ca mi-am facut plinu pana la urmatoarea "escapada". Plus ca imi aduceau prietenii pachete de tigari ca sa nu fiu nevoit sa iau tigari de la maica-mea.

Obisnuiam sa ma uit cu neincetare spre cer in timp ce fumam. Admiram particica de cer din curtea mea si ma gandeam la diferite lucruri. Ma gandeam oare cati oameni pe care ii voi mai cunoaste de-a lungul timpului sunt imprastiati undeva sub acelasi cer atotprezent. Ce fac ei acuma oare ? Oare se distrau ? Oare dormeau sau era betzi ? Oare erau indragostiti sau erau bolnavi ? Oare ce facea my future significant other ... ?

Astazi am ridicat pentru prima oara privirea spre cerul innorat avand gandu asta in cap. Si m-am gandit la ce schimbari s-au produs in 2 ani. Si totusi, acele ganduri negre mi-au invadat ratiunea. Oare ce schimbari vor mai fi ? Ce se va intampla ? Ce se va intampla cand se va pierde scanteia, rutina obisnuita din acest oras sau the butterflies .. ?

Am stins tigara si am intrat in casa.

Un titlu obisnuit

A merge la ea acasa era in prima faza un lucru ciudat, oare cum arata casa ei, oare cum are ea camera, oare cum se comporta cand se afla in singuranta caminului ei ?

Da, eram stresat la inceput. Hai fie, si acuma uneori simt o anumita presiune cand o vizitez la domiciliu. Dar de atunci s-au schimbat multe dar un lucru imi sta permanent pe creier.

Cand plec, ea ramane in usa si ma urmareste din priviri si zambeste. Abia de curand am observat miscarea asta. Nu vreau sa descriu ce simt sau care-i senzatia. Nu. Atata pot spune ca ii poate printre cele mai frumoase chestii pe care le-am trait. Da, un fapt aparent banal dar totusi atat de frumos ..


Si-n rest, noi sa fim sanatosi. Prea o dam pe sentimentalisme altfel.

Sticle

Chiar ma gandeam zilele astea .. oare cate sticle de alcool in general am consumat ? Daca le-as aduna pe toate intr-o camera, oare cate ar fi ? Dar toate pachetele de tigari pe care le-am dat gata in decursul anilor ? Hmm. Oare ..

Daca in ultimul post anuntam schimbari mai ceva precum Revolutia din '89, tin sa mentionez ca intr-adevar, lucrurile au evoluat spre bine dar totusi am realizat ca sunt un om al dracu de ciudat. Inainte nu era bine ca imi lipseau anumite lucruri, acum le am si totusi uneori am impresia ca nu-s pregatit pentru o astfel de situatie. Da, tin la ce am acuma si totusi am o anumita teama, o retinere bizara, o ezitare. Nimic important sau ceva de genu dar totusi, acele lucruri marunte care te impiedica sa functionezi la capacitate maxima. As vrea sa ma arunc orbeste inainte si sa nu-mi pese de urmari si totusi nu pot. De ce ? Nu stiu. Uneori ma simt absolut mort fara un motiv anume. Sau iarasi o chestie total neimportanta care-mi doboara moralul. Chiar si lucruri care exista doar in capul meu, rezultatul scenariilor mele bizare legate de lume si persoane reusesc sa ma alarmeze desi, probabil, n-ar trebui.

Oare chiar atat de defensiv am devenit ? Oare toata perioada mai intunecata din trecut mi-a schimbat total personalitatea ? Oare nu pot redeveni ce eram inainte ? Sau doar m-am maturizat pur si simplu ?

Si da, oricat de bine ar fi acum, traiesc totusi cu o frica mocnita in mine. Daca maine s-ar termina totul ? As rezista oare tentatiei de a ma reapuca de vechile obiceiuri ? Doar strangand din dinti as reusi ? Sunt eu normal ? Ceva din mine s-a defectat atunci si simt ca uneori sunt absurd. Tampesc ? Evoluez ? Nu realizez totusi ce s-a stricat.

De ce ? De ce nu pot ignora lucrurile mici ? De ce uneori intru intr-o stare de paranoia ?

Nu inteleg ce se intampla. Nu stiu. De ce am impresia ca istoria se repeta ?

Vreau doar sa fiu cum eram inainte. Vreau. Nu pot. Refuz. Indur.

Dar ce indur ? Fantome ? Lucruri ce exista doar in mintea mea ? De ce am impresia uneori ca ma prabusesc ?

Vreau sa ma bucur mai tare de povestea pe care o traiesc acum. Ma simt implinit.

Atunci de ce am impresia ca-s nebun uneori ? De ce pierd controlul cand raman singur intre 4 pereti ?

De ce nu pot repara aceasta necunoscuta din mine ?

"What if I wanted to break?"

Revenind ..

Si uite cum a zburat jumatate de an si eu am lasat blogu saracu intr-o totala paragina. Am fost atentionat de catre un anonim sa mai dau pe aici si in cele din urma mi-am facut putintel curaj si .. mi-am redescoperit contul pe Blogger. Ce s-a intamplat de n-am mai zis nimic atata timp ? Hm. Pot spune ca am evoluat. Mi-am schimbat absolut totul in jur si acum sunt altcineva. Un altcineva mai eficient decat eram in trecut. Altul decat acela care scria anul trecut aici. Un om. Intreg.

Spunea acel anonim ca apreciaza faptul ca mi-am expus problemele. Ei bine, ele au disparut. Gata. In intuneric mi-am dus veacul mai bine de un an si jumatate iar acuma am reaparut la soare. Daca atunci consideram ca pentru mine viitorul inseamna simplu maine, iar pe mine nu ma intereseaza acel maine .. ei bine, a trebuit sa trec prin situatii limita, chiar accidente, schimbari de persoane si altele ca sa ma trezesc din letargie. Speram ca totusi cineva va reusi sa ma scoata din mocirla in care m-am zbatut atata amar de vreme dar in cele din urma am invatat, pe calea urata ce-i drept, ca doar singur ma pot scoate din asa ceva.

M-am rupt de trecut si nu a fost un lucru usor. A durut ca dracu, m-am agatat pana in panzele albe de fantomele amintirilor mele dar am primit acel impuls de a uita dracu de tot si de a incepe de la zero. Am cunoscut oameni noi, am explorat noi situatii, am invatat cum sa reactionez. Cel mai important e ca mi-am dat seama ca merita sa ai rabdare. Sa nu disperi. Desigur, nici prea multa rabdare. In cele din urma am gasit calea de mijloc si acolo am ramas. Exagerez poate cu fumatu(problema eterna) dar in rest nu. Nici cu alcoolu, nici cu depresii, nimic.

Life's good. Pot spune asta cu toata inima.

Sarbatori, again

Poate ca va suna stupid, dar prea repede au venit sarbatorile anul asta. Pentru mine cel putin. Eu am aflat ieri ca azi va fi Invierea si mai stiu eu ce minunatie de ceremonie. Oh yay, mi-am zis, asta insemnand ca toti de la mine din familie vor fi afectati de febra sarbatorilor. No good.

Desi nu mi s-a parut cine stie ce eveniment, se pare ca o mare parte din cetatenii Romaniei sunt entuziasmati de misticismul sarbatorii de azi. Ca tot omu, am vrut sa vad si eu ce mai zic zevzecii astia la stiri, cine a mai furat miliardu de euro sau cine a mai murit strivit de copaci. Cand colo, Jesus all the way. Biserica, Iisus, Inviere, jandarmi care asigura paza pe langa biserici, Gigi Becali si babe. In concluzie, absolut nimic care m-ar putea ajuta in viata. Jesus, inteleg ca esti superstar de vreo 2000 de ani incoace, da' macar incearca sa nu monopolizezi stirile, unii oameni mai vor sa auda si de altele, oricat de mult te-as respecta.

Pe treaba asta am avut discutii si cu taica-miu prin faptul ca eu nu cred in biserica. El cum a fost crescut cu mentalitatea de "Church FTW" nu poate sa inteleaga de ce eu nu cred in biserica. Ma mir cum pe el nu-l dezgusta faptul ca preotii stau cu laba-ntinsa dupa bani sa-si mai traga un Passat sau o vila pe la marginea orasului. Sau cum se aduna toti pensionarii dintr-un oras sa pupe nush ce perete fauritor de minuni care cica a plans noaptea !!!1111unuunshpe

Sa fim seriosi, am vazut povesti mai reale la Cartoon Network in tineretile mele zbuciumate. Oameni care sa dau in spectacol prin faptul ca, vezi Doamne, ei se roaga de 3248928 pe zi si ca tin post de o viata-n treaga si ca bla bla. Din cate stiu, credinta o exersezi acasa, nu in fata camerelor de filmat. Asta daca nu esti fariseu, dar ce mai conteaza, daca iese banu si nu-l supara pe Sefu de Sus, all good.

Sa treaca si sarbatoarea asta sa-si mai revina oamenii. Si cand te gandesti ca si eu tre sa ma duc diseara la Inviere .. Pft.

Ah da ma, asta era blogu meu

Imi cer scuze pentru faptul ca am lasat blogu intr-o paragina superba(nu-i prima oara dar mai trebuie si pauze) dar am fost ceva mai ocupat saptamanile astea. N-o sa incep sa insir aventurile mele incredibile de la scoala sau de prin baruri, voi spune doar ca am mai terminat cu alcoolu(ok, m-am imbatat sambata dar a fost pentru prima oara dupa ceva timp) si ca tare ma tenteaza sa ma las de fumat. Nu, nu devin pocait, injur in continuare dar pur si simplu parca m-am plictisit de vicii.

Chiar asa, oare chiar e posibil sa te plictisesti de vicii ? Azi de exemplu dupa ce mi-am cumparat superbul pachet de Marlboro rosu parca mi s-a facut rau dupa prima tigara. Nici restul de 5 nu au picat deloc bine si mi-au lasat un gust de toata jena. Bine, am vazut destui oameni care s-au apucat din motive pur puerile de fumat in jurul meu si proabil de asta mie imi vine sa ma las. Daca ma voi lasa, voi fi bogat. Cand ma gandesc ca in weekendu asta am dat in jur de 200.000 pe tigari, imi vine sa plang de nervi. A da, plus 50.000 azi. Trebuie sa ma las.

De bere si restu nu ma las, aia-i clar DAR nu ma mai imbat ca in zilele bune. Sambata a fost o ocazie speciala si trebuia stropita din belsug cu alcool(relativ ieftin). Si asa nu-mi mai arde de betii ca nu mai suport mahmureala de dupa si in plus costa mult sa te faci muci zilele astea. Eh, daca as putea sa ma si pun pe invatat, as deveni baiat model, omu cu costumu finutz si alte insiruiri manelistice(ah da ma, shukar).

In fine, promit solemn ca voi reface blogul si ca voi abandona orice tema trista sau mai stiu eu ce. Probabil voi posta de pensionari si de faptul ca exista de cateva zile o lege care permite amendarea chiulangiilor(ne-am supt bai baieti).

Va urma. Toate cele bune, dragi tovarasi !

Resturi

Ca orice roman standard, am si eu viciile mele pe care le practic in mod constat pentru ca organismul meu rezista si in plus, imi face placere. Vorbesc despre fumat. Desigur ca in ultimul timp fumatorii au fost pusi la zid de cand cu integrarea asta dar n-am observat mari schimbari inca. Doar la pret.
51.000 un pachet de Marlboro rosu(ca d'astea fumez). N-am zis nimic, desi am trait sa vad scumpiri de la 35.000 la 48.000 parca si acuma la 51.000. M-am gandit eu cum naiba o fi cu mia aia de lei da' nu mi-am facut probleme. Ei, deja m-am saturat. Sa faca dracu pachetu 55.000, numa sa nu mai am discutii cu tot felu de vanzatoare sictirite. Adica eu pot sa dau 60.000 si sa primesc inapoi un pumn de gume(nici macar o moneda sau ceva) da' daca dau 50.000 nu primesc nimic pana nu dau si 1000 de lei. Ar trebui sa le dau o guma si eu, ce pula lu Zeus, adica eu sa tot fac rost de monezi pentru curu lor gras si cu aere ? Sa ma pupe-n pula, ca nu eu am pus preturile astea.
Macar in baru' etern poti lua pachetu cu 50.000 fara sa se cace cineva pentru 1000 de lei. Bine ca toti ciocoflenderii care fumeaza Kent 8 si cacaturi de gen n-au treaba, ca-s sub 50.000, da' cand cineva fumeaza Marlboro tre sa se scobeasca-n fund dupa 1000 de lei, ca domnisoara de 500kg care te serveste vrea neaparat 1000 de lei. Futu-va-n freza de cersetori.

Maine

Si a venit si ziua in care sa asist la o moarte lenta. N-as fi crezut ca se poate trece prin asa ceva dar banuiesc ca mai am multe de vazut. N-am vazut niciodata un om pe moarte si chiar nu-mi doream sa asist la o asemenea scena dar nu tot timpu faci ce vrei.

Tot timpul mi-am imaginat un om in dureri cu ochii inchisi si chircit de durere, parand totusi cat de cat normal. Nu-i chiar asa. Sa vezi un om in dureri care nici nu-si mai da seama daca-i zi sau noapte, un om care iti raspunde la fel la orice intrebare ii pui, un om care sa uita fix spre tine cu niste ochi mari si goi, fara nici o urma de sentimente sau amintiri te poate arunca intr-o furtuna de intrebari existentiale.

In asa ceva am fost eu azi. Oricat de ha ha sau ok as putea sa par, imaginea omului pe care l-am vazut ma va urmari mult timp. Problemele par atata de mici in fata unei probleme precum moartea. Sa-l vad atata de senin si indiferent m-a lasat pur si simplu fara ganduri, eu care traiesc cu frica multor lucruri.

Scena asta mi-a dat peste cap toate valorile. Nu stiu ce mai conteaza si ce nu mai conteaza pentru mine. Daca pana nu demult vroiam sa am carnet de soferi, sa am masina si asa mai departe, azi am avut parte de tot felul de intamplari care m-au intors pe dos la capitolu asta.

Simt doar ca 2007 a inceput mai prost ca oricare an(si 2006 a fost oribil la inceput, da' '07 conduce detasat). Poate n-am fost obisnuit sa pierd atatea lucruri intr-un timp atata de scurt. Persoane inrudite, prieteni, relatii ..

Maine cum voi fi ? Nu stiu. Poate o sa zambesc toata ziua si o sa ma culc pe jumate mort. Poate o sa beau. Sau poate o sa ma simt mai singur ca niciodata. Nu voi stii. Tot timpul pentru mine "maine" va ramane un mister. In alt timp "maine" era doar un alt motiv de bucurie.

Am pierdut si asta ..

Dulce razbunare

Truth is ca atunci cand ajungi sa fi atins de sentimentul de frica si nerabdare, ajungi sa te gandesti la tot felul de chestii. Cum sa ranesti pe cineva in scopuri caritabile, cum sa distrugi viata altcuiva ca sa te simti tu bine. Si asa se si spune, dulce razbunare, ca-ti vindeci ranile tale prin suferintza altcuiva. Am fost martor la asa ceva si imi parea un plan bun. Vorba aia, te trag dupa mine in Iad daca-i nevoie.

Si totusi, pe ce sa ma razbun ? Prostia mea ? Pe deciziile mele din trecute ? Eu am creat toata situatia in primu rand si acuma trag ponoasele. Pe ce sa ma razbun ? Pe opera mea, ca sa o numesc in felul acesta ? Chiar ma gandisem sa incep o intreaga ofensiva weekendu asta si pana la urma mi-am dat seama .. pentru ce totusi ? O copilarie ? Numa d'aia ca eu nu pot accepta realitatea ?

Asa ca da-o-n pula. Mi-a trecut si momentul de nebunie. Proabil acuma am demolat treaba de tot but hey, acuma stiu ca-i vina mea in totalitate si eu va trebui sa traiesc cu asta pe creier. Probabil orice voi spune de acuma in colo nu mai conteaza. Prea multe s-au zis, prea multe s-au facut.

Am renuntat la orice forma de ostilitate. Am plecat. Departe.

none

note: a fost scris ieri intr-o situatie anume

As I sat there as a simple spectator, watching her work, talk, laugh and the people around her, I realised I lost a lot of those moments. I forgot the very first thing: she lives on her own. I always thought of her as something I owned, but I forgot the most simple thing of 'em all: to watch her. It took me a lot of alcohol, cigarettes and long depression nights to realise her grace, her beautiful presence, to see in what she has turned since I left her.

She amazes me today. She amazed me in the past, but now more than ever, I have realised what a piece of heaven she was for my life. I find it dumb now to regret her, but I simply can't help it. I can't compare newly met girls with her. I simply can't. Because she's something else. She always was. And for me, she'll always be.

Because she can live on her own and I never thought I'd realise that. Ever.

2007, anul limita

2007. Ma simt oarecum ciudat. Am intrat in 2007 dar ma simt inca in 2006. Ma rog, buzunarul meu a fost maltrat urat de tot de noile scumpiri aparute cu ocazia integrarii in Imperiul Vestic. Nu ma distreaza deloc sa dau pe o cafea 30.000, pe un pachet de tigari 51.000(70.000 cica in viitor) si 40.000 pe un Ursus. Partea buna ii ca s-au ieftinit cardurile de memorie si poate poate imi cumpar si eu unu pentru mobil(64 MB simply isn't good enough). In fine, nimic nou pentru mine in acest 2007.

Mint. De fapt, au fost niste situatii noi pentru mine in acest an. Desigur, ele is au originile din 2006, dar acuma au explodat. Despre ce vorbesc ? Despre ce inseamna sa fii fiul ratacitor dintr-o relatie. Atunci cand iti iei lumea in cap si risti tot ce-ai avut mai frumos in ideea ca tu oricum vei trece peste toti si toate, ca deh, esti mascul, te doare-n paispe. Ei uite, toate deciziile mele stupide si relativ intortocheata s-au intors ca un bumerang. Bumerang care a reusit sa ma plezneasca in moalele capului si sa raman fara aparare in fatza tuturor.
Iti dai seama ca undeva te-ai cacat in ce-ai avut cand ajungi sa vezi oameni care vorbesc de fatza cu tine despre unde ai gresit, unde ai facut bine, de ce esti in stare si daca te vei putea ridica vreodata. Ca la tribunal. Cand ignori fumul de tigara si oamenii din jur si inchizi ochii doar ca sa te refugiezi in adancul amintirilor tale, sa-ti aduci aminte de vremuri mai bune, vremuri cand nu erai al nimanui, cand inca respirai cu folos.
O singura decizie cu adevarat importanta am luat pana acum in viata mea si a ajuns sa fuga dupa mine oriunde m-as afla. Am incercat s-o combat cu alcool, somn, tigari, lovituri aplicate unei mese cu fruntea si/sau ochii. Ziua in care am decis sa inchei un capitol din viata mea a reusit sa ma bantuieasca si in somn. Regret enorm prostia mea si am incercat sa fac totul la loc, dar orgoliul si frica mea au daunat oribil relatiei si astfel am ramas crunt dezamagit cand mi-am dat seama ca m-am intors prea tarziu. Nimeni nu mi-a dat o sansa de reusita si dreptate au avut, oricat de mult mi-as fi dorit sa le dovedesc contrariul.
Astfel ca 2007 a inceput mai prost ca si anul trecut. Si 2006 a fost un an de-a dreptul infect. Nu stiu ce va fi in 2007. Sincer nici nu ma mai intereseaza. Am pierdut multe, dar am pierdut poate cel mai important lucru pe care l-am tinut vreodata in brate. Si gandul ca am putut lasa asa ceva sa-mi scape imi macina interiorul in fiecare zi. Orice lucru care imi reaminteste de vremurile clare ale vietii mele mi se pare acum prea dureros pentru a fi privit.

Astfel ca imi continui zilele fara sperante si idealuri. M-am intors de unde am plecat. Fundatia continuitatii mele a fost demult pierduta. Un singur lucru ar fi reusit o schimbare, dar eu l-am pierdut. Cu mana mea mi-am taiat craca de sub picioare. Eu m-am impins singur in groapa.
Ironie. Pura ironie.

Uau ba, Craciunu, ce chestie ..

Chiar, de ce toata lumea e in plina erectie cand se pomeneste de aceasta sarbatoarea cu adevarat stupida ? N-am inteles. Nu poti sa tragi un partz linistit ca tre sa vina cineva sa-ti spuna: "dar vai, Craciunul inseamna sa faci BLA BLA BLA BLA". Sunt satul de perioada asta penibila a anului, de faptul ca baru etern se deschide tarziu ca naiba si la ora aia n-am chef ca-s prea multi oameni, de gm-urile si mesajele de pe mobil cu sarbatori bashite, de bradu din camera mea and so on.

Incep sa am vaga impresie ca-s singuru nefericit printre toti fericitii astia aparuti cu ocazia Craciunului. Daca ma mai intreaba cineva ce mi-a adus Mosu', respectiva persoana va fi luata la pula sistematic pana la Craciunu viitor. Nu pot sa stau linistit la PC ca sub geamu meu tre sa apara cate o ceata de puradei ruptzi in cur cu chef de colinde. Pe toate siteurile tre sa apara ceva legat de Craciun. Cred ca daca Mosu' ar fi ilustrat cum se caca, ar aparea si la TV asa.

Ma doare-n fund ca-i Craciunu. Si ce daca-s singuru care n-are chef de ha ha si hi hi ? S-au scumpit preturile in baru etern, nu vor mai exista pachete mici de tzigari si din februarie pachetu normal va fi 80.000. Am motive sa fiu fericit ? Ah da, spiritu Craciunului. Sper sa-l gasesc si sa-l folosesc drept hartie igienica.

De cadouri nu ma plang, anu asta am primit chestii folositoare si mai tre sa primesc in viitorul apropiat. La atata sa fie bun si jegu asta de sarbatoare. Si cand te gandesti ce fericit eram cand eram mic in preajma Craciunului ..

Daca stau sa ma gandesc, anu trecut de Craciun eram implinit. Ma rog, fix in 25 nu, ca n-am putut atunci sa dau cadoul meu unei persoane speciale(not as in retarded, ci pentru mine special kind .. you get it). Pe vremea aia aveam totu clarificat, stiam cum va decurge viitorul, ca totul va fi bine si ca mai bine decat atat nu se putea. 365 de zile mai tarziu observ faptul ca absolut totul e neclar, am pierdut tot ce am avut in plan spiritual, nici material n-o duc excelent, alcoolic(desi cookie domina la capitolu asta), nu-mi mai ajunge un pachet de Marlboro pe zi ..

Un om implinit.

Weekend

Si uite asa a mai trecut inca un sfarsit de saptamana. Din nou 2 seri de baute, zbenguiala, adrenalina, nebunie si asa mai departe. Nu ma plang, am avut de baut tot felul de spirtoase si beri, combinatie care a reusit sa ma puna in miscare la modul cel mai serios. Vineri seara a fost una dintre cele mai bizare seri ever, pe langa faptul ca a venit ceva tip de la o televiziune sa filmeze pe acolo chelneritele pe bar, au mai fost vreo 5-6 tipi la bustu gol care faceau un pogo sanatos(cica au zburat si peste masa noastra, dar eu nu eram prin apropiere), manelari care dansau pe AC/DC and so on. Muzica a fost miez dar am observat ca se repeta acelasi playlist in fiecare vineri. Nu ma plang dar daca ar mai adauga niste melodii faine ar fi si mai miez. Cum in ziua respectiva se anunta un mare eveniment de laba trista cu ceva trupa romaneasca, am hotarat mai multi sa mergem in baru' etern si sa bem. Simplu, la obiect, fara discutii. Am baut si in memoria Bishnitarului, care a apucat un nou an viata lui(sa traiesti ba, ilegalule!). Jim Beam, Hanu Ars, Ursus, rom si altele au fost la ordinea zilei. In concluzie, o seara "mega-benga".

Sambata seara era vorba sa merg la cafea, dar cum am mai patit, cafeaua aia a devenit rom si bere. Mult rom si multa bere. Usor-usor incepeam sa ma resimt pana nu am fost trezit de un prieten cu motoru lui de sinucigas. 110 km/h am prins la un moment dat si deja simteam cum transpira alcoolul din mine. Ne-am mai invartit noi prin diferite strazi pana i-am zis sa ma duca acasa ca deja nu ma mai tineau urechile de la curent(nici acuma nu aud clar). In fine, un weekend bizar la modul serios.

Nu mai beau ! Sa fiu eu de nu ! Adica na, mai vine Sf. Andrei, 1 decembrie, 5 decembrie .. dammit !