Nine in the afternoon

Se trezise. Celula in care traia mirosea a ceva nespalat. Isi amintise apoi ca asa mirosea tot timpul. Dupa ritualurile obisnuite de dimineata, isi tara picioarele in prin marele oras. Marele oras in care nu-si gasea locul. Astepta cu nerabdare sa plece in celalalt oras. Ceva mai mic, dar si acela relativ mare. Dar mai linistit.

Deseori simtea ca nu-i el. Strain in propria piele, strain de lucrurile care mai demult il incantau, nu-i mai placea nimic. Adica ii placea sa zaca. Sa stea si sa se uite la pereti. Incetase sa mai umble pe la facultate. Zacea doar si admira albul camerei in care traia. Incetase sa mai rada, sa se bucure de o melodie, de ceva dulce, de orice. Fuma, manca putin, consuma lichide. Totul felul de lichide. Unele care il faceau sa mearga pe 7 carari, altele care ii stingeau setea. Nu conta pentru el. Orice era bine.

Se intorsese. Locul denumit mai demult "acasa". Acum, "acasa" nu exista pentru el. Oriunde ar fi mers. Totul fusese pe dos. Asteptase o anumita zi de cand se stia. Si pentru ca el era un norocos din cale afara, ziua respectiva iesise totalmente ampulea.

Dar intr-un fel ciudat .. nu-i pasa. Nu-i mai pasa de absolut nimic. X si Y aveau probleme, Z avea chef de cearta cu el, ai lui erau pe punctu de a da faliment, atmosfera generala era una tensionata, toata lumea incruntata, doar el cu privirea senina. Se privi in oglinda si putea sa jure ca in ochii lui scria mare si clar "MI SE RUPE PULA".

Incepuse sa slabeasca ametitor de repede si avea dureri constante de stomac, gat si plamani. Uneori il dureau si degetele, capu si genunchiul. Dar nu-i pasa. Avea sa aiba tot mai putini bani si probabil si mai putina mancare.

Privea linistit cum compartimentul sau din frigider era "burdusit" cu o farfurie si niste recipiente goale. Restul aveau mancaruri de tot felul. El avea aer. Si un cascaval stricat.

Ajunsese la capatul puterilor. Se saturase sa traga de oameni, sa incerce sa le spuna una-alta, sa incerce sa-i ajute, sa-i opreasca, sa orice. Pur si simplu privea din nou senin la toti si toate. Se agitase cat nu se agitau altii intr-o viata. Trasese obloanele.

Radea doar cand era singur. Si cand is amintea ca el mai exista doar in acte si ca prezenta fizica. Se amuza.

Avea sa se intoarca la marele oras. Dar avea sa nu-l mai paraseasca prea curand. Acolo macar nu prea era cunoscut si putea sa faca orice. Sa bea, sa doarma printre blocuri, sa stea de nebun undeva ratacit.

Dar nici astea nu-l mai atrageau prea tare. Era prea senin sa mai conteze ceva.