Maine

Si a venit si ziua in care sa asist la o moarte lenta. N-as fi crezut ca se poate trece prin asa ceva dar banuiesc ca mai am multe de vazut. N-am vazut niciodata un om pe moarte si chiar nu-mi doream sa asist la o asemenea scena dar nu tot timpu faci ce vrei.

Tot timpul mi-am imaginat un om in dureri cu ochii inchisi si chircit de durere, parand totusi cat de cat normal. Nu-i chiar asa. Sa vezi un om in dureri care nici nu-si mai da seama daca-i zi sau noapte, un om care iti raspunde la fel la orice intrebare ii pui, un om care sa uita fix spre tine cu niste ochi mari si goi, fara nici o urma de sentimente sau amintiri te poate arunca intr-o furtuna de intrebari existentiale.

In asa ceva am fost eu azi. Oricat de ha ha sau ok as putea sa par, imaginea omului pe care l-am vazut ma va urmari mult timp. Problemele par atata de mici in fata unei probleme precum moartea. Sa-l vad atata de senin si indiferent m-a lasat pur si simplu fara ganduri, eu care traiesc cu frica multor lucruri.

Scena asta mi-a dat peste cap toate valorile. Nu stiu ce mai conteaza si ce nu mai conteaza pentru mine. Daca pana nu demult vroiam sa am carnet de soferi, sa am masina si asa mai departe, azi am avut parte de tot felul de intamplari care m-au intors pe dos la capitolu asta.

Simt doar ca 2007 a inceput mai prost ca oricare an(si 2006 a fost oribil la inceput, da' '07 conduce detasat). Poate n-am fost obisnuit sa pierd atatea lucruri intr-un timp atata de scurt. Persoane inrudite, prieteni, relatii ..

Maine cum voi fi ? Nu stiu. Poate o sa zambesc toata ziua si o sa ma culc pe jumate mort. Poate o sa beau. Sau poate o sa ma simt mai singur ca niciodata. Nu voi stii. Tot timpul pentru mine "maine" va ramane un mister. In alt timp "maine" era doar un alt motiv de bucurie.

Am pierdut si asta ..